Validare poprire. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în fapt, a fost încuviințată executarea silită a debitorului prin încheierea din data de 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013. Adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de 15.04.2015, în scopul producerii efectelor juridice prevăzute de lege, în scopul indisponibilizării sumelor de bani pe care le datorează în calitate de angajator. Prin urmare, terțul poprit mi și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau pentru înființarea popririi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 789 și urm. Noul C.proc.civ..

Creditoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 Noul C.proc.civ..

Cererea a fost legal timbrata, cu taxa judiciara de timbru in valoare de 20 RON.

Creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate actele din dosarul de executare nr. 306/2013 al B. D. D..

Desi legal citati, debitorul si tertul poprit nu au formulat intampinare.

La termenul de judecată din data de 28.09.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Instanța reține că, potrivit art. 248, alin. 1 din Noul C.Proc.Civ., ,, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, în raport de prev.art. 129, alin. 3 și art. 132, alin. 3 din Noul Cod procedură civilă, instanța reține că potrivit art. 132 Noul C.proc.civilă ,,Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 529 din data de 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă și s-a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în ceea ce privește criteriul de determinare sub aspect teritorial a instanței de executare.

Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art. 147 alin.(4) din Constituție), nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite și – cu singura excepție a cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate – competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) NCPC, legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum cererea avand ca obiect validarea popririi.

Instanța reține că, cererea de executare silită din dosarul de executare nr. 306/2013 a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 31.07.2013, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 650, alin.1 Noul C.proc.civilă anterior modificării acestora.

Potrivit art. 650 Noul C.proc.civilă, în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită, ,,Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

(2) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Conform art. 789, alin. 1 NCPC, ,,Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”.

Prin urmare, dispozițiile legale mai sus enunțate instituie o competență absolută de soluționare a cererii avand ca obiect validarea popririi în favoarea instantei de executare, si anume a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc.

Instanța reține că sediul B. D. D. se află în C., ., etaj 1, aflat în raza de competență teritorială a Judecătoriei C..

Prin urmare, instanța de executare competentă a soluționa prezenta cerere având ca obiect validarea popririi este Judecătoria C. în a cărei circumscripție se află sediul B. D. D. și care de altfel a încuviințat și executarea silită prin Încheierea nr._ din data de 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2013.

Competența teritorială instituită de art. 789 raportat la art. 650 NCPC. în favoarea instanței de executare este o competență teritorială absolută, care, conform art. 129, alin.1, pct.3 Noul C.pr.civ., nu poate fi înlăturată. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a instanței, urmând a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Declină competența de soluționare a cauzei civile de față privind pe creditoarea B. SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 2, în contradictoriu cu debitorul V. A., cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., și cu terțul poprit ., cu sediul în București, .. 168, ., ., sector 4, în favoarea Judecătoriei C..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. M.-R. M. A.

Red./ jud. M.M.R. / 5 ex.