Întoarcere executare. Sentința nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 13066/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 26.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulate de contestatorul N. C., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare – întoarcere executare.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.05.2015 cu nr. de mai sus, contestatorul N. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 783/2015 al B. C. V. și M.-A. D. și a executării silite înseși, precum și anularea titlurilor executorii, respectiv procesele-verbale de contravenție . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatorul a susținut, în esență, că procesele-verbale de contravenție în baza cărora s-a pornit executarea silită nu i-au fost comunicate în mod legal și a aflat despre existența acestora abia la data de 19.05.2015, când a primit o înștiințare de la executorul judecătoresc.
De asemenea, a mai precizat că procesele-verbale sunt nule absolut, întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator, aspect reținut de ÎCCJ prin Decizia nr. 6/16.02.2015, pronunțată în RIL.
Referitor la formularea în cadrul prezentei contestații la executare a cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenție, față de prevederile art. 712 alin. 2 C.p.c., contestatorul a arătat următoarele:
- deși, teoretic, calea de atac specifică era plângerea contravențională, nu a avut cu adevărat această posibilitate înainte de a formula o contestație la executare;
- eventuala intentare simultană a două cereri, una având ca obiect plângere contravențională și una contestație la executare ar fi de un formalism excesiv, din moment ce acțiunile ar fi avut același temei, respectiv nevalabilitatea titlurilor executorii;
- în plus, existența simultană a celor două acțiuni ar fi putut conduce la suspendarea judecării contestației la executare pe motiv de litispendență, ceea ce ar fi creat consecința injustă a prejudicierii sale prin continuarea executării silite.
În drept a invocat prevederile art. 711 și urm. C.p.c., art. 25 și 27 din OG nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001, OG nr. 15/2002, Deciziile ÎCCJ nr. 10/2013 și nr. 6/2015.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 118 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
La data de 26.06.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate (f. 13-18).
În motivare, intimata a precizat că procesele-verbale de contravenție au fost emise în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestora s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul de o lună de la momentul aplicării sancțiunii.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a proceselor-verbale, intimata a arătat că contestatorul a avut posibilitatea să formuleze plângere în termenul legal de 15 zile de la comunicarea acestora. Or, din moment ce nu a formulat plângere, nu poate invoca aspecte ce țin de fondul titlurilor executorii, potrivit art. 712 alin. 2 C.p.c.
Astfel, intimata a apreciat că procesele-verbale au devenit titluri executorii, iar creanța îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 662 C.pr.civ.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B. C. V. și M.-A. D. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 783/2015. Contestatorul a achitat suma de 38,44 lei reprezentând cheltuieli de fotocopiere, conform dovezii depuse la dosar.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, prin prisma aspectelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, intimata creditoare CNADNR SA a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012.
Prin fiecare dintre aceste procese-verbale, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, fiind obligat totodată să achite un tarif de despăgubire de 56 euro, conform art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
Procesele-verbale de contravenție au fost comunicate contestatorului prin afișare, aspect consemnat în procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 13.03.2012.
Prin încheierea din 16.02.2015, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită în cadrul dosarului nr. 783/2015.
Cheltuielile de executare silită au fost stabilite în cuantum total de 750,02 lei, prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 11.05.2015.
Prin somația de plată din data de 11.05.2015, executorul judecătoresc a somat contestatorul să achite debitul și cheltuielile de executare. Somația a fost comunicată contestatorului la data de 19.05.2015.
Instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că intimata nu a făcut dovada comunicării proceselor-verbale de contravenție . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012 către contestator la domiciliul său, prin poștă, cu aviz de primire, la dosarul de executare existând numai dovezile de comunicare a acestora prin afișare, potrivit proceselor-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare din 13.03.2012 (de altfel, prin întâmpinarea formulată, intimata nici nu a susținut că procesele-verbale ar fi fost comunicate în prealabil prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire și oricum nu a depus dovada la dosar, deși îi revenea sarcina probei în acest sens).
În acest sens, instanța constată că, potrivit Deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenția a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate (în acest context, instanța subliniază că Decizia 10/2013 nu este aplicată retroactiv, întrucât prin aceasta s-a stabilit doar modul de interpretare a prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001; or, nimic nu se opune ca textul de lege să fie interpretat în concordanță cu cele de mai sus și anterior deciziei menționate, aceasta fiind tocmai situația premisă care a condus la necesitatea formulării recursului în interesul legii).
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesele-verbale de contravenție nu erau comunicate contestatorului în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, astfel că aceste titluri de creanță nu deveniseră titluri executorii pentru a putea fi puse în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală, situație în care se impune anularea executării silite.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 712 alin. 1 și art. 720 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 783/2015 al B. C. V. și M.-A. D..
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a celor două procese-verbale, care au stat la baza declanșării executării silite, respectiv . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012, instanța reține că aceasta este inadmisibilă în cadrul contestației la executare, față de prevederile art. 713 alin. 2 C.p.c., potrivit căruia „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Or, din moment ce în legătură cu procesele-verbale menționate legea, respectiv OG nr. 2/2001, prevede o cale procesuală specifică – plângerea contravențională – instanța reține că pentru anularea acestora petentul avea posibilitatea să formuleze plângere contravențională, cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 (inclusiv în cadrul prezentei cereri, fiind de altfel întrebat în mod expres în ședința publică din data de 09.10.2015 dacă înțelege să formuleze și plângere contravențională).
Referitor la susținerile contestatorului potrivit cărora ar fi fost de un formalism excesiv să formuleze simultan două cereri, una având ca obiect plângere contravențională și una contestație la executare, instanța reține că sunt neîntemeiate. Astfel, prevederile sus-menționate sunt foarte clare în acest sens, astfel că nu se poate eluda respectarea acestora prin invocarea unor motive legate de formalism, în caz contrar ajungându-se la neaplicarea unei norme legale.
De asemenea, instanța reține că formularea acestor cereri distincte este cu atât mai justificată cu cât au regimuri juridice diferite (inclusiv în privința taxelor judiciare de timbru și a căilor legale de atac).
Mai mult, nici eventuala suspendare a judecării contestației la executare până la judecarea plângerii contravenționale nu este întemeiată întrucât, chiar și în aceste condiții, contestatorul are posibilitatea de a solicita suspendarea provizorie a executării sau, ulterior, întoarcerea executării și angajarea răspunderii intimatei pentru prejudiciile produce ca urmare a unei executări nelegale.
În baza art. 453 alin. 1, art. 452 alin. 1 și art. 452 C.p.c., constatând culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga la plata către contestator a sumei de 38,44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costul fotocopierii actelor din dosarul de executare.
Referitor la taxa judiciară de timbru, la plata căreia contestatorul a solicitat obligarea intimatei, instanța reține că este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie, la cerere, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așadar, există două reglementări legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, astfel: una cu caracter general prevăzută de art. 453 C.p.c., care instituie faptul că taxa judiciară de timbru (ca o cheltuială de judecată) este suportată de partea care a căzut în pretenții și una cu caracter special prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, care instituie faptul că în cazul admiterii contestației la executare, taxa judiciară de timbru se restituie contestatorului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, ceea ce înseamnă că intimatul nu poate fi obligată intimata la plata acestei taxe de timbru.
Conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală și totodată este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială.
Așadar, contestatorul nu are o opțiune între cele două căi, ci este obligatorie aplicarea normei speciale, respectiv aceea de a i se restitui taxa judiciară de timbru în cazul admiterii contestației la executare, iar nu obligarea intimatului la plata acesteia.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, instanța reține că contestatorul are posibilitatea de a cere restituirea acestei sume, în termen de un an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulate de contestatorul N. C., cu domiciliul în București, Sector 4, .:_, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, ..401A, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_, CUI:_.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 783/2015 al B. C. V. și M.-A. D..
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea proceselor-verbale . nr._/22.02.2012 și . nr._/22.02.2012.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 38,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. V. A. G. B.
Red./tehnored. Jud. VF/Gr. AGB/ 4 ex/28.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Hotărâre din 16-10-2015, Judecătoria... → |
|---|
