Ordin de protecţie. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 11942/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Camera de Consiliu de la 14 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-O. PUȚINTEI
GREFIER: A. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București a fost reprezentat de procuror S.-G. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect emitere a unui nou ordin de protecție, formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtului M. B.-D., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 4 București.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat I. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 138), și pârâtul, personal și asistat de avocat O. Natanaela, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 50).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul reclamantei depune la dosar, în copie, certificatele de naștere ale fiicelor părților, întâmpinare depusă de reclamantă în dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița, notificare adresată de pârât reclamantei și răspunsuri ale acesteia, notă de constatare din data de 07.06.2013 întocmită de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște și declarație olografă dată de reclamantă, un exemplar al acestor înscrisuri fiind comunicate și avocatului părții adverse.
În continuare, instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și apoi a probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Avocatul pârâtului depune la dosar, în copie, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr. 919/_ al Judecătoriei Târgoviște, chitanțe eliberate de CEC Bank și notificare adresată reclamantei, un exemplar al înscrisurilor fiind comunicate și avocatului părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de emitere a unui nou ordin de protecție, arătând că pârâtul a exercitat împotriva reclamantei violențe de ordin fizic, psihic, economic și spiritual după ce împotriva acestuia se dispusese un ordin de protecție de către Judecătoria sectorului 2 București. Menționează că ultimul incident în cursul căruia reclamanta a fost victima violențelor pârâtului este cel din data de 27.03.2013. Susține că împotriva reclamantei este exercitată violență economică prin faptul că pârâtul refuză predarea actelor contabile ale firmei al cărei administrator este reclamanta. Învederează că reclamanta locuiește împreună cu cele două fiice minore cu chirie și că singurul venit al acesteia îl constituie indemnizația de creștere pentru fetița cea mică. Precizează că plata de către pârât a sumei de 200 lei lunar pentru ambii copii este insuficientă față de nevoile minorelor. Menționează că asupra reclamantei este exercitată și violență spirituală, întrucât pârâtul îi aduce ofense și îi ia în derâdere credința. Solicită emiterea ordinului de protecție pe o durată de 6 luni.
Având cuvântul, avocatul pârâtului solicită respingerea cererii reclamantei, arătând că, în conformitate cu art. 33 din Legea nr. 217/2003, se poate solicita un nou ordin de protecție numai dacă există indicii că victima s-ar afla într-o stare de pericol concret, însă în cauza de față nu s-a făcut dovada violențelor pe care pârâtul le-ar exercita asupra reclamantei. Arată că din mesajele telefonice trimise de către pârât către reclamantă nu rezultă vreun act de violență. Totodată, arată că pârâtul nu s-a opus ca reclamanta să-și recupereze, în data de 27.03.2013, bunurile aflate în locuința acestuia, împrejurare în acare acesta a fost chiar agresat de către reclamantă. Față de susținerile reclamantei cu privire la violența economică, menționează că pârâtul a depus cerere la Tribunalul Dâmbovița pentru a se lua act de renunțarea acestuia la calitatea de asociat în cadrul societății comerciale deținute de părți. Arată că societatea comercială în discuție este declarată inactivă și că, date fiind relațiile degradate dintre părți, pârâtul a notificat-o pe reclamantă să se prezinte la Administrația Financiară pentru a lămuri situația societății. Precizează că reclamanta urmează ședințe de consiliere psihologică din cauza faptului că nu are un loc de muncă, fiind obligată în luna ianuarie 2013 să își dea demisia din funcția de director de sucursală de bancă comercială, în prezent fiind cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și de fals. De asemenea, arată că reclamanta a contractat multe credite bancare, fapt ce îi creează acesteia o stare tensionată. Susține că pârâtul nu și-a mai putut vedea fetițele din data de 29.12.2012. Precizează că pârâtul a contactat-o pe reclamantă pentru a da minorelor lucruri și că acesta a suportat cheltuielile legate de tratamentele medicale pentru fiica cea mică a părților. Arată că pârâtul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii privind emiterea unui nou ordin de protecție, arătând că instanța soluționează cauza raportându-se doar la elementele probatorii, admiterea unei astfel de cereri având rolul de a preîntâmpina un pericol concret și actual. Arată că în cauză nu a fost probată violența exercitată de pârât și că în urma audierii martorului nu au fost rezultat elemente care să susțină acțiunea reclamantei.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 10.09.2013, reclamanta M. M. a formulat în contradictoriu cu pârâtul M. B.-D., soțul său, cerere de emitere a unui nou ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă și față de minorele M. M. C. și M. M. A., copiii părților, interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, încredințarea minorelor M. M. C., născută la data de 27.10.2009, și M. M. A., născută la data de 07.05.2012, către reclamantă, și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică.
În motivare, reclamanta a arătat că a părăsit domiciliul conjugal la data de 29.12.2012 din cauza violențelor fizice și psihologice la care o supunea pârâtul, luând cu ea și pe cele două fiice minore ale părților. A menționat reclamanta că din data de 29.12.2012 și până la data de 15.03.2013 a fost găzduită de Asociația ADRA, care deține un adăpost pentru victimele violenței în familie.
Reclamanta a învederat că la data de 20.03.2013, prin sentința civilă nr. 4515, Judecătoria sectorului 2 București a emis un ordin de protecție în favoarea sa și a celor două fiice minore ale sale, valabil până la data de 20.09.2013.
A susținut reclamanta că pârâtul a încălcat în mai multe rânduri dispozițiile ordinului de protecție, trimițându-i mesaje telefonice, iar la data de 27.03.2013, când reclamanta a mers la fostul domiciliu al părților din Târgoviște, pentru a lua câteva obiecte de îmbrăcăminte ale sale și ale minorelor, agresând-o fizic. A arătat reclamanta că după acest episod, șantajul psihologic a continuat, pârâtul refuzând să îi dea bunurile și documentele personale și spunându-i că doar dacă merge să le ia, i le returnează.
Reclamanta a mai arătat că pârâtul o hărțuiește psihologic și prin faptul că refuză să îi returneze actele contabile ale societății S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L., al cărei administrator este și ale cărei evidențe contabile le-a întocmit, situație în care Administrația Finanțelor Publice a declarat firma inactivă. A învederat reclamanta că prin această societate ea acorda consultanță financiară și bancară unor persoane juridice, aceasta fiind singura sa sursă de venit, lucru cunoscut de pârât.
Reclamanta a susținut că pârâtul o amenință că dacă nu reușește să întrețină cele două fete minore, i le va duce la casa de copii.
A mai arătat reclamanta că părțile se află în proces de divorț și că atât ea, cât și minora M. M. C. urmează consiliere psihologică.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 217/2013 republicată.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de închiriere nr. 01/12.03.2013, sentința civilă nr. 4515/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._, transcriere mesaje telefonice, certificat medico-legal, sentința civilă nr. 1952/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și raport de evaluare psihologică întocmit de Asociația „Salvați Copiii” la data de 11.06.2013.
Cererea este scutită de plata timbrajului conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 republicată.
La data de 17.09.2013, pârâtul M. B.-D. a depus la dosar, prin serviciul arhivă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că a respectat întocmai interdicțiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 4515/20.03.2013 a Judecătoriei sectorului 2 București, mai mult decât atât, din data de 29.12.2012, când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, nemaiputând să își viziteze fetițele și să se implice în creșterea și educația lor.
A mai arătat pârâtul că având în vedere starea materială precară în care se află reclamanta, a fost obligat să ia legătura cu aceasta pentru a-i comunica numărul ei de cont, în scopul depunerii unor sume de bani pentru fetițe, începând cu luna mai 2013 și până în prezent.
Pârâtul a învederat că deține calitatea de asociat în societatea S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L. și că a cerut Tribunalului Dâmbovița, în dosarul nr._, retragerea sa din această calitate.
Pârâtul a susținut că la data de 27.03.2013, reclamanta și-a ridicat o parte din bunuri din fostul domiciliu comun, sens în care părțile au încheiat un proces-verbal, însă ulterior a revenit pentru a căuta actele societății comerciale anterior menționate. Pârâtul a arătat că întrucât s-a opus inițiativei reclamantei, aceasta l-a zgâriat și l-a insultat, iar pe mătușa sa, E. M., a strâns-o de gât și i-a adresat cuvinte jignitoare, astfel că a fost nevoit să apeleze la organele de poliție.
A mai arătat pârâtul că reclamanta urmează ședințe de consiliere psihologică deoarece nu are un loc de muncă, în luna ianuarie 2013 fiind obligată să își dea demisia din funcția de director de sucursală de bancă, iar în prezent este cercetată penal pentru comiterea infracțiunilor de delapidare și de fals material în înscrisuri oficiale, ca urmare a faptului că a sustras din conturile unei cunoștințe comune suma de 10.000 Euro. A susținut pârâtul că locuința reclamantei a fost executată silit de către instituția de credit, în prezent reclamanta datorând instituțiilor de credit și cămătarilor sume mari de bani.
Pârâtul a învederat că din conținutul mesajelor telefonice transcrise și depuse la dosar de către reclamantă nu rezultă că ar fi exercitat vreun act de violență psihică asupra acesteia sau că ar fi jignit-o.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 raportat la art. 194 din Noul Cod de procedură civilă și ale legii nr. 217/2003 republicată.
În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și cu martora E. M. și a depus la dosar, în copie, certificat medico-legal, chitanțe eliberate de CEC Bank, proces-verbal din data de 27.03.2013 și înscrisuri olografe emanând de la reclamantă.
La data de 30.09.2013, reclamanta M. M. a depus la dosar, prin serviciul arhivă, răspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care a arătat că pârâtul a exercitat violență psihologică asupra sa, refuzând să îi returneze actele contabile ale societății S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L., în care ea deține calitatea de asociat și de administrator, acte ce îi erau necesare pentru a împiedica declararea firmei ca inactivă.
A învederat reclamanta că în prezent se află în concediu de creștere copil și că nu are un loc de muncă pentru că a trebuit să se ocupe de fiica minoră a părților, ce suferă de o . afecțiuni medicale, fiind născută prematur.
A mai arătat reclamanta că prin ordonanța din data de 29.08.2013 s-a dispus încetarea urmăririi penale față de ea pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, existând o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, și scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reclamanta a susținut că pârâtul nu deține dovezi cu privire la pretinsele sale datorii față de bănci și față de cămătari. A menționat reclamanta că locuința sa a fost executată silit ca urmare a unui contract de împrumut cu ipotecă imobiliară pe care l-a încheiat, motiv pentru care în prezent locuiește împreună cu cele două minore într-un apartament deținut cu chirie, chiria fiindu-i plătită de o asociație. Reclamanta a arătat că în acest context, nerestituindu-i actele contabile ale societății anterior menționate, pârâtul exercită asupra sa violență economică.
A mai arătat reclamanta că dacă pârâtul ar fi vrut să își viziteze fetițele, ar fi avut multiple posibilități legale să o facă, precum și că, depunând la dosar un așa zis contract cosmic, pârâtul exercită asupra sa și violență spirituală.
În dovedire, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, adresă emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, petiție adresată de reclamantă Poliției Răzvad, corespondență purtată de părți prin intermediul poștei electronice, plângere penală formulată de reclamantă împotriva pârâtului, notificare adresată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște la data de 04.02.2013, decizie de declarare în inactivitate emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște la data de 04.03.2013, notă de constatare din data de 07.06.2013 întocmită de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, declarație olografă dată de reclamantă, răspunsuri la notificări, ordonanța din 29.08.2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr. 2162/P/2012, adeverință eliberată de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, certificat eliberat de Asociația Pro Medierea, adeverință eliberată de Consiliul de Mediere, hotărâre de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, bilet de externare din maternitate, acte medicale, contract de donație, publicare de vânzare imobiliară, adresă emisă de S.C. Suport Colect S.R.L. și adresă emisă de B.E.J. Asociați „D. G., L. G. și M. P.”.
La solicitarea instanței s-au depus la dosar referatul de anchetă socială nr. S.1.3./1264/27.09.2013 întocmit de A. T. din cadrul Primăriei sectorului 4 București și referatul de anchetă socială nr._/17.10.2013 întocmit de A. T. din cadrul Primăriei Târgoviște, județul Dâmbovița.
La termenul de judecată de la 31.10.2013, instanța a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât probele cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și cu martora E. M., ce a fost audiată la același termen de judecată, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, la același termen de judecată, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, întâmpinare-cerere reconvențională depusă de pârât în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște.
La rândul său, pârâtul a mai depus la dosar, în copie, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița, cerere de chemare în judecată adresată Tribunalului Dâmbovița, chitanțe eliberate de CEC Bank, adeverință eliberată de Asociația „Salvați Copii”, contract individual de muncă și desene.
La termenul de judecată de la 14.11.2013, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și a probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La același termen de judecată, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, certificatele de naștere ale fiicelor părților, întâmpinare depusă de reclamantă în dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița, notificare adresată de pârât reclamantei și răspunsuri ale acesteia, notă de constatare din data de 07.06.2013 întocmită de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște și declarație olografă dată de reclamantă.
La rândul său, pârâtul a mai depus la dosar, în copie, informații de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr. 919/_ al Judecătoriei Târgoviște, chitanțe eliberate de CEC Bank și notificare adresată reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta M. M. și pârâtul M. B.-D. sunt căsătoriți și au împreună doi copii minori, respectiv pe minorele M. M.-C., născută la data de 27.10.2009, și M. M.-A., născută la data de 07.05.2012.
Prin Hotărârea nr. 531/17.09.2013 emisă de Consiliul Local Sector 3 București – Comisia pentru Protecția Copilului, minora M. M.-A. a fost inclusă în categoria persoanelor cu handicap, grad de handicap grav, cu asistent personal.
Din data de 29.12.2012, părțile s-au separat în fapt, reclamanta mutându-se împreună cu cele două fetițe minore în București, în timp ce pârâtul a rămas să locuiască în continuare la adresa din comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița. În prezent, reclamanta locuiește împreună cu minorele la adresa din București, ., ., ., în baza contractului de închiriere nr. 01/12.03.2013 încheiat cu numitul C. M., chiria fiind achitată pentru reclamantă de Asociația Baschet Club „Slam”, conform contractului de donație autentificat sub nr. 510/08.03.2013 de B.N.P. „C. C. E.”, din București.
Conform adeverinței nr. 3322/21.03.2013 eliberată de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, de la data de 01.07.2012 reclamanta se află în concediu de creștere a copilului.
La data de 29.01.2013, reclamanta M. M. a sesizat Judecătoria Târgoviște cu acțiune de divorț, pe rolul acestei instanțe formându-se în acest sens dosarul nr._ . Divorțul părților a fost pronunțat la data de 06.11.2013, hotărârea de divorț nefiind însă la acest moment irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 4515/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtului M. B.-D. și s-a dispus emiterea împotriva pârâtului a unui ordin de protecție, valabil pe o durată de 6 luni, cuprinzând pentru pârât următoarele obligații și interdicții: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de minim 300 de metri față de reclamantă și față de minorele M. M. C. și M. M. A., copiii părților; interzicerea oricărui contact al pârâtului cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod; încredințarea minorelor M. M. C., născută la data de 27.10.2009, și M. M. A., născută la data de 07.05.2012, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sectorului 2 București a reținut că pârâtul a proferat injurii și amenințări la adresa soției sale și a agresat-o și fizic pe aceasta.
Valabilitatea ordinului de protecție acordat prin sentința civilă nr. 4515/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._ a încetat la data de 20.09.2013.
La data de 10.09.2013, reclamanta M. M. a sesizat Judecătoria sectorului 4 București cu cerere de emitere a unui nou ordin de protecție împotriva pârâtului M. B.-D., în privința sa și a celor doi copii minori ai părților.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.”
Potrivit art. 23 din același act normativ, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din Legea nr. 217/2003 republicată, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Trecând la analiza cererii de emitere a unui nou ordin de protecție formulată de reclamanta M. M., instanța o consideră neîntemeiată, câtă vreme în cauză nu există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei și a celor doi copii minori ai părților ar fi puse în pericol de către pârât, reclamanta nereușind să probeze că ulterior pronunțării sentinței civile nr. 4515/20.03.2013 a Judecătoriei sectorului 2 București, pârâtul ar fi exercitat împotriva sa ori a copiilor vreuna dintre formele de violență definite de art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată.
Astfel, singurul incident care a avut loc între părți ulterior emiterii la data de 20.03.2013 a ordinului de protecție de către Judecătoria sectorului 2 București s-a petrecut la data de 27.03.2013, deci o săptămână mai târziu, când, fără a fi constrânsă în vreun fel, reclamanta s-a deplasat de bunăvoie la fostul domiciliul comun al părților, din ., unde știa că se află pârâtul, în vederea luării de aici a unor bunuri ale sale și ale celor două fetițe minore, lucru cu care pârâtul a fost de acord și pe care l-a permis fără nici o opoziție, astfel cum a rezultat din declarația martorei E. M., ce a fost prezentă la fața locului. Conform martorei menționate, conflictul dintre părți s-a declanșat în momentul în care reclamanta a vrut să ia din locuința pârâtului un plic cu acte, lucru cu care acesta nu a fost de acord, context în care părțile au început să tragă fiecare de câte o parte a plicului, martora sprijinindu-l pe pârât, care este nepotul său, în acest demers reclamanta zgâriindu-l pe pârât cu unghiile pe față, trăgând-o pe martoră de fularul pe care îl avea la gât, iar ea lovindu-se de tocul ușii. Martora a precizat că pârâtul nu a agresat-o pe reclamantă și că pârâtul a fost cel care a chemat organele de poliție. Așa cum a rezultat din răspunsurile date de părți la interogatoriile administrate în cauză, plicul menționat conținea actele contabile ale societății S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L., în care ambele părți au calitatea de asociat, iar reclamanta și pe aceea de administrator.
Declarația martorei E. M. se coroborează cu mențiunile certificatului medico-legal nr. 197/CML/28.03.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, mențiuni conform cărora pârâtul M. B.-D. a prezentat la examinarea fizică leziuni traumatice la nivelul obrazului și a urechii stângi, ce s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile la data de 27.03.2014, dar și cu concluziile certificatului medico-legal nr. A2/1597/27.03.2013 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, concluzii conform cărora reclamanta M. M. a prezentat la examinarea fizică leziuni traumatice la nivelul bărbiei și a degetelor de la mâna dreaptă, care s-au putut produce la data de 27.03.2013 prin lovire cu și de corpuri dure.
Având în vedere probele administrate în cauză și analizate anterior, instanța consideră că nu se poate reține că pârâtul a agresat-o fizic și nici măcar verbal pe reclamantă la data de 27.03.2013. Totodată, instanța reține și faptul că nu pârâtul s-a apropiat de reclamantă la data menționată, ci reclamanta a fost cea care s-a deplasat voluntar la locuința pârâtului, acceptând, așadar, să intre în contact cu acesta. Or, această acțiune a reclamantei, ce a avut loc în condițiile în care cu numai o săptămână în urmă aceasta obținuse un ordin de protecție împotriva pârâtului, denotă faptul că în realitate pârâtul nu îi inspiră teamă și că reclamanta nu îl consideră pe acesta un pericol la adresa integrității sale fizice. Dacă deplasarea la locuința pârâtului era imperios necesară, reclamanta având nevoie de bunuri ce i-au rămas acolo în momentul părăsirii domiciliului conjugal, aceasta, în măsura în care s-ar fi temut de pârât, ar fi cerut sprijinul organelor de poliție, lucru care însă nu s-a întâmplat. Tot astfel, dacă reclamanta ar fi fost agresată de către pârât la data de 27.03.2013, aceasta, și nu pârâtul, ar fi chemat la fața locului organele de poliție.
Conform declarației martorei E. M., ulterior datei de 27.03.2013, reclamanta și pârâtul nu s-au mai întâlnit, aspect recunoscut și de reclamantă în cadrul răspunsurilor la interogatoriul ce i-a fost luat în cauză.
Reclamanta nu a probat nici faptul că ulterior obținerii ordinului de protecție de la Judecătoria sectorului 2 București, pârâtul ar fi proferat insulte sau amenințări la adresa sa, mesajele telefonice ce i-au fost trimise de pârât ulterior datei de 20.03.2013, transcrise de aceasta și depuse la dosar, necontestate de pârât, redând exclusiv conversații civilizate purtate de părți, privind restituirea către reclamantă a bunurilor rămase în locuința pârâtului, aniversarea zilei internaționale a copilului sau intenția pârâtului de a contribui material la întreținerea celor doi copii ai părților și de a-i vizita pe aceștia. Deși una dintre interdicțiile stabilite în sarcina pârâtului prin ordinul de protecție din data de 20.03.2013 a fost de a nu o contacta în nici un mod pe reclamantă, instanța consideră că în condițiile în care nu se poate stabili cine a avut inițiativa purtării conversațiilor menționate prin intermediul mesajelor telefonice, iar reclamanta s-a angajat în purtarea acestor discuții, răspunzând mesajelor pârâtului, aceasta nu a fost afectată psihic sau emoțional de mesajele în discuție, mai ales, că așa cum deja s-a arătat, acestea nu au avut un conținut jignitor.
Susținerea reclamantei că ar fi fost victima violenței economice exercitate de către pârât este apreciată de instanță ca fiind nefondată, câtă vreme la data de 27.03.2013, pârâtul a fost de acord să îi restituie reclamantei bunurile acesteia și ale celor două fetițe ale părților rămase în fostul domiciliu comun al soților, sens în care părțile au încheiat și semnat un proces-verbal de predare-primire, aflat la dosar și necontestat de reclamantă, aspect relatat și de martora E. M. și recunoscut și de reclamantă în cadrul răspunsurilor la interogatoriul ce i-a fost luat în cauză, și, totodată, a fost de acord și cu admiterea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă la data de 27.02.2013, prin care aceasta i-a solicitat și pe cale judecătorească restituirea bunurilor menționate, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 1952/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ . De asemenea, începând cu luna mai 2013, pârâtul a susținut-o financiar pe reclamantă, trimițându-i lunar pentru cele două fetițe minore ale părților suma de 200 lei, astfel cum a rezultat din chitanțele depuse de pârât la dosar și a recunoscut și reclamanta în cadrul răspunsurilor la interogatoriul ce i-a fost luat în cauză.
Faptul că pârâtul a refuzat să îi restituie reclamantei actele contabile ale societății S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L. nu constituie un act de violență economică, câtă vreme pârâta nu a probat că veniturile sale ar fi fost asigurate prin derularea activității profesionale în cadrul acestei societăți, lucru care, de altfel, nici nu ar fi fost posibil câtă vreme din data de 01.07.2012 reclamanta se află în concediu de creștere a copilului. În plus, gestul pârâtul nu poate fi considerat un abuz din moment ce acesta, ca și reclamanta, are calitatea de asociat în cadrul societății S.C. MBM 2009 Consulting S.R.L. Totodată, instanța reține că pârâtul a încercat să rezolve în mod legal neînțelegerile dintre părți privind activitatea societății comerciale menționate, propunându-i reclamantei cesionarea către aceasta a părților sale sociale, iar ulterior sesizând Tribunalul Dâmbovița cu cerere de retragere a sa din calitatea de asociat al acestei societăți (dosarul nr._ ). Instanța are în vedere și faptul că în măsura în care a întocmit evidențele contabile ale societății în discuție, cum a susținut prin cererea de chemare în judecată, reclamanta poate accesa aceste evidențe prin intermediul programului de contabilitate pe care avea obligația să îl țină.
Referitor la violența spirituală susținută de reclamantă, instanța consideră că doar depunerea la dosar de către pârât a unor înscrisuri privind apelarea de către reclamantă la serviciile unei persoane ce se autointitulează clarvăzătoare și expertă în numerologice, fără nici un comentariu privind acest lucru, nu constituie un act de violență spirituală, în plus activitatea desfășurată de persoana menționată neavând nici o legătură cu valorile la care se referă art. 4 lit. g din Legea nr. 217/2003.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că pârâtul nu constituie actualmente un pericol pentru reclamantă și cu atât mai puțin pentru cei doi copii ai părților, pe care nu i-a mai văzut din data de 29.12.2012, astfel cum a recunoscut și reclamanta, nefiind, prin urmare, îndeplinite cerințele art. 33 raportat la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru instituirea unui nou ordin de protecție.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea de emitere a unui nou ordin de protecție ca neîntemeiată.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că pârâtul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a unui nou ordin de protecție formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, locuind în fapt în București, ., ., . și cu domiciliul ales la Asociația „Anais”, din București, Calea Moșilor nr. 256, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. B.-D., cu domiciliul în Târgoviște, .. 11, ., . și locuind în fapt în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 4 București, cu sediul în București, .. 6-16, sector 4, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 14 Noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./Jud. P.M.O./9 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6164/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
