Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 325/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 325/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 325/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 325
Ședința publică din data de 15.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. R.
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditorul B. I. Notarial P. R. M. și pe debitoarea T. D. A., având ca obiect: ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 07.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, și, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 15.01.2016.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2015, sub numărul_, creditorul B. individual Notarial P. R.-M., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să emită o ordonanță de plată prin care să o oblige pe debitoarea T. D. A. la plata sumei de 108 318, 48 lei reprezentând debit principal și penalități, a penalităților de 1% calculate până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat, în esență, că suma de 108.318,48 lei se compune din:
- suma de 601,40 lei, debit principal aferent facturii nr. 35/10.01.2013, împreună cu penalități în cuantum de 5.937,88 lei aferente acestei facturi;
- suma de 1.240 lei, debit principal aferent facturii nr. 1161/26.04.2013, împreună cu penalități în cuantum de 11.246,8 lei aferente acestei facturi;
- suma de 620 lei, debit principal aferent facturii nr. 1166/30.04.2013, împreună cu penalități în cuantum de 5.518 lei aferente acestei facturi;
- suma de 5.580 lei, debit principal aferent facturii nr. 1180/15.05.2013, împreună cu penalități în cuantum de 48.043,8 lei aferente acestei facturi;
- suma de 1.240 lei, debit principal aferent facturii nr. 1181/15.05.2013, împreună cu penalități în cuantum de 10.676,4 lei aferente acestei facturi;
- suma de 1.860 lei debit principal aferent facturii ./2013 nr. 1231/31.05.2013, împreună cu penalități în cuantum de 15.754,2 lei aferente acestei facturi.
Creditoarea a învederat faptul că debitoarea, în calitate de client al Biroului Notarial P. R.-M. a încheiat mai multe acte notariale, iar în cuprinsul acestora s-a făcut mențiune cu privire la cuantumul onorariului datorat, respectiv cu privire la prețul serviciilor notariale prestate. În plus, a arătat creditoarea, aceste informații au fost cuprinse în fiecare factură fiscală emisă. Mai mult decât atât, a precizat creditoarea, facturile fiscale emise au fost acceptate la plata prin semnarea olografă a acestora, astfel că debitoarea și-a asumat și obligația de a achita penalități în cuantum de 1%/zi întârziere, prin raportare la debitul fiecărei facturi și la data scadentă inserată în cuprinsul facturilor, înscrisurile reprezentând un contract acceptat de ambele părți.
A mai arătat că, în cauză, creanța are un caracter cert, lichid și exigibil.
În drept au fost invocate prevederile art. 1013 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: somația de plată (filele nr. 7-12), factura nr. 1161/26.04.2013 (fila nr. 16), factura nr. 1166/30.04.2013 (fila nr. 29), factura nr. 1180/15.05.2013 (fila nr. 36), factura nr. 1181/15.05.2013 (fila nr. 99), factura nr. 1231/31.05.2013 (fila nr. 114), factura nr. 35/10.01.2013 (fila 136), precum și contractele reprezentate de încheierile de autentificare.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, așa cum rezultă din ordinul de plată .-10, nr._ (fila nr.6).
Prin întâmpinare, debitoarea a precizat faptul că la data de 24.09.2015 i-a fost comunicată somația transmisă de creditoare. Cu toate acestea, la data de 09.10.2015, debitoarea i-a răspuns creditoarei invocând lipsa calității de reprezentant a semnatarului somației (avocat) și totodată i-a solicitat să facă precizări cu privire la fiecare dintre actele anexe pentru a justifica debitul pretins. Debitoarea a arătat că somația din data de 29.09.2015 nu a avut anexat niciun act în afara a 4 facturi, astfel că i-a fost refuzat dreptul de a analiza solicitarea creditoarei și oportunitatea efectuării plății. Având în vedere faptul că somația nu a fost primită de către debitoare, aceasta din urma a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile și a solicitat instanței respingerea cererii ca inadmisibilă.
Pe fond, debitoarea a arătat că singurele facturi acceptate la plată sunt factura nr. 1161/26.04.2013, factura nr. 1166/30.04.2013, factura nr. 1180/15.05.2013, factura nr. 1181/15.05.2013, factura nr. 1231/31.05.2013. Acestea au fost trimise debitoarei de către instanță, odată cu cererea de chemare în judecată, astfel că, a precizat debitoarea, aceasta este data de la care pot curge penalități de întârziere. În ceea ce privește penalitățile solicitate, debitoarea invocă lit. i) din anexa Legii nr. 193/2002, considerând că acea clauză este abuzivă.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 258 raportate la art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat probele solicitate reprezentate de înscrisuri, considerându-le legale, pertinente, admisibile și concludente pentru soluționarea prezentei cauze.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea B. I. Notarial P. R.-M. și debitoarea T. D. A. s-au desfășurat raporturi juridice, iar creditoarea a întocmit pentru debitoare acte notariale constând în autentificare acte de dezlipire și legalizare copii.
Astfel, s-au emis mai multe facturi de către creditoare, în baza unor încheieri de autentificare, ce au fost semnate de primire, după cum urmează:
- factura nr. 1161/25.04.2013 (fila nr. 16) pentru încheierea de autentificare nr. 1405/ 26.04.2013 (fila nr. 17-20) și încheierea de autentificare nr. 1406/26.04.2013 (fila 23-28) – în valoare de 1.240 lei;
- factura nr. 1166/30.04.2013 (fila nr. 29) pentru încheierea de autentificare nr.1437/30.04.2013 (filele nr. 30-35) – în valoare de 620 lei;
- factura nr. 1180/15.05.2013 (fila nr. 36) pentru încheierea de autentificare nr. 1633/17.05.2013 (filele nr. 37-43), încheierea de autentificare nr. 1634/17.05.2013 (filele nr. 44-49), încheierea de autentificare nr. 1635/17.05.2013 (filele nr. 50-55), încheierea de autentificare nr. 1636/17.05.2013 (filele nr. 56-61), încheierea de autentificare nr. 1637/17.05.2013 (filele nr. 62-67), încheierea de autentificare nr. 1638/17.05.2013 (filele nr. 74-79), încheierea de autentificare nr. 1639/17.05.2013 (filele nr. 80-85), încheierea de autentificare nr. 1640/17.05.2013 (filele nr. 86-91), încheierea de autentificare nr. 1641/17.05.2013 (filele nr. 92-98) – în valoare de 5.580 lei;
- factura nr. 1181/15.05.2013 (fila nr. 99) pentru încheierea de autentificare nr. 1642/17.05.2013 (filele nr. 100-106) și încheierea de autentificare nr. 1643/17.05.2013 (filele nr. 107-113) – în valoare de 1.240 lei;
- factura nr. 1231/31.05.2013 (fila nr. 114) pentru încheierea de autentificare nr. 1858/31.05.2013 (filele nr. 115-121), încheierea de autentificare nr. 1856/31.05.2013 (filele nr. 122-128) și încheierea de autentificare nr. 1857/31.05.2013 (filele nr. 129-135) – în valoare de 1.860 lei;
- factura nr. 35/10.01.2013 pentru 97 de copii legalizate (fila nr. 136) – în valoare de 601,40 lei.
În speță, instanța reține că, în lipsa contractului constatator al relațiilor juridice dintre părți, în sensul de instrumentum, dovada raporturilor juridice dintre părți, se face prin facturile fiscale emise, ce îmbracă forma unui contract în formă simplificată, facturi ce au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnare, precum și prin actele notariale întocmite de creditoare.
Cu privire la excepția inadmisibilității, instanța reține că, potrivit art. 1015 C.proc.civ., s-a prevăzut de către legiuitor obligativitatea urmării unei proceduri prealabile introducerii cererii având ca obiect ordonanță de plată, în sensul că debitorului trebuie să îi fie comunicată de către creditor, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Instanța apreciază că scopul procedurii prealabile este reprezentat de punerea în întârziere a debitorului în vederea achitării debitului restant pe cale amiabilă pentru a se evita un litigiu ulterior.
Totodată, din economia textului precitat rezultă faptul că modalitatea de comunicare a somației este alternativă, respectiv prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire.
În speță, instanța observă faptul că a fost emisă de către creditoare somația de plată prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire (fila nr. 7-15), scrisoare cu privire la care s-a avizat „destinatar lipsă domiciliu” la data de 24.09.2015. În același timp, instanța nu poate reține argumentele debitoarei în sensul că semnatarul somației nu a justificat calitatea de reprezentant întrucât potrivit notei de inventar se observă faptul că a fost anexată împuternicirea avocațială, iar debitoarea nu a făcut dovada faptului că scrisoarea nu avea atașată împuternicirea avocațială, mai ales că aceasta nu a intrat în posesia sa întrucât nu s-a prezentat la oficiul poștal. De asemenea, în nota de inventar se menționează faptul că la somație au fost atașate facturi.
Prin urmare, reținând faptul că debitoarea nu a efectuat demersuri pentru a intra în posesia scrisorii recomandate, în raport de împrejurarea că scrisoarea a fost avizată „destinatar lipsă domiciliu” instanța apreciază procedura de comunicare a somației ca fiind legal îndeplinită, iar având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 23.10.2015, creditoarea a respectat termenul de 15 zile acordat debitoarei prin somație pentru efectuarea plății, potrivit art. 1015 din Codul de procedură civilă.
Pe cale de consecință, față de notificarea din data de 22.09.2015 instanța apreciază că, anterior introducerii acțiunii, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1015 C.proc.civ., motiv pentru care urmează să respingă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 C.Civ „ contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel încât prin această dispoziție legală se instituie forța obligatorie a contractului între părțile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda.
Instanța mai constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată și reține că în conformitate cu art. 1014 C.proc.civ. prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide, exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Din ansamblul reglementării procedurii speciale a ordonanței de plată rezultă că această procedură specială este pusă la dispoziția creditorilor care au o creanță certă, lichidă și exigibilă, singurul impediment pentru a trece la executarea silită fiind lipsa titlului executoriu. Scopul procedurii speciale a ordonanței de plată a fost tocmai reglementarea unei proceduri prin care creditorii titulari ai unor asemenea creanțe să obțină un titlu executoriu fără a se analiza fondul raporturilor juridice pe calea procedurii de drept comun.
Totodată, din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura ordonanței de plată, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. În primul rând, creditorul trebuie să dețină o creanță a cărei obligație corelativă să constea în îndatorirea debitorului de a plăti osumă de bani. De asemenea, creanța trebuie să fie certă, lichidășiexigibilă, ce derivă dintr-un contract civil, iar dovada acesteia se face, în principiu, numai cu înscrisuri care să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor prestații.
Cu privire la prima condiție, instanța constată că reclamanta-creditoare solicită emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate în baza contractelor de autentificare de acte și a facturilor fiscale emise în executarea acestora.
Verificarea condițiilor privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței se face potrivit dispozițiilor art. 663 C.proc.civ, iar conform alin 2 al acestui articol, o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator. Potrivit art. 663 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 663 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește debitul principal, referitor la certitudinea creanței instanța constată că, în temeiul raporturilor juridice dintre părți, s-au emis facturile fiscale nr. 1161/25.04.2013; nr. 1166/30.04.2013; nr. 1180/15.05.2013; nr. 1181/15.05.2013; nr. 1231/31.05.2013; nr. 35/10.01.2013, facturi însușite la plată de către debitoare prin semnare, fără obiecții. Totodată, creanța aferentă facturilor fiscale nr. 1161/25.04.2013; nr. 1166/30.04.2013; nr. 1180/15.05.2013; nr. 1181/15.05.2013; nr. 1231/31.05.2013 rezultă și din însușirea de către debitoare prin semnare a înscrisurilor autentificate, încheierile de autentificare cuprinzând prețul serviciilor prestate de către creditoare. În ceea ce privește factura nr. 35/10.01.2013, instanța constată că această poartă o semnătură de primire, iar debitoarea nu făcut dovada faptului că semnătura nu i-ar aparține. Simpla contestare a semnăturii, în lipsa dovezii contrare, nu poate conduce la instanța la concluzia că factura nu a fost acceptată la plată de către debitoare.
Mai mult, instanța reține că debitoarea nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege, deși creditoarea și-a respectat obligația de a presta serviciile, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, creanța creditoarei estelichidă în sensul art. 663 alin. (3) din Codul de procedură civilă, câtimea ei fiind determinată prin facturile fiscale depuse la dosar și privește sumele datorate de către debitoare pentru serviciile prestate, astfel că întinderea obligației de plată este conținută de însuși titlul constatator al pretenției. Creanța este exigibilă, conform prevederilor art. 663 alin. (4) din Codul de procedură civilă, facturile emise fiind ajunse la scadență, pe fiecare factură fiind înscrisă data scadentă.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța constată că, în ceea ce privește creanțele reprezentând debit principal, sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de procedura ordonanței de plată, urmând a fi obligată debitoarea la plata sumei de 11 141, 40 lei, reprezentând debit principal.
Referitor la cererea de acordare a penalităților de întârziere, instanța constată că acestea au caracterul unei clauze penale. Potrivit art. 1.538 Cod civil, clauza penală este acea convenție prin care părțile stabilesc prestația la care va fi obligat debitorul în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației principale.
Așadar, fiind o convenție, clauza penală presupune în mod evident existența acordului de voințe al părților contractante, prin care să se stabilească situațiile în care se plătesc penalitățile, precum și cuantumul acestora. În speță însă nu a existat un astfel de acord, iar înscrierea pe factură a penalităților în caz de întârziere de către reclamant nu poate echivala cu un asemenea acord.
Astfel, factura configurează natura contractuală a raporturilor dintre părți, dar numai cu privire la operațiunile ce constituie obiectul ei: marfă, condiții de predare, preț. În ceea ce privește mențiunea înscrisă pe factură cu privire la plata penalităților, aceasta nu poate fi asimilată unei clauze contractuale, fiind un act unilateral și nu rezultatul negocierii dintre părți. Prin urmare, simpla acceptare a facturii de către destinatar nu semnifică, prin ea însăși, realizarea acordului de voințe asupra clauzei penale, deoarece simpla tăcere – dedusă din lipsa unor obiecțiuni la primirea facturii – nu înseamnă acceptarea tacită a penalităților înscrise pe aceasta.
Totodată, din definiția oferită de textul legal clauzei penale rezultă faptul că aceasta are un caracter prealabil derulării contractului și nu poate fi opusă în mod unilateral de către creditor în timpul executării contractului. Mai mult decât atât, simpla mențiune pe facturi a unor penalități de întârziere nu poate fi asimilată unei clauze penale, care să producă consecințele juridice prevăzute de lege, din perspectiva principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 1.270 C.Civ., întrucât este un act unilateral de voință al reclamantei, neasumat de către pârâtă.
În concluzie, inserarea pe factură de către creditoare a penalităților în caz de întârziere, de 1% pe zi, nu poate fi considerată o clauză penală în lipsa existenței unui acord comun de voințe.
Față de această soluție, instanța nu va mai analiza apărările debitoarei în sensul caracterului abuziv al penalităților.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că penalitățile de întârziere solicitate de către creditoare nu au caracter cert, urmând a respinge acțiunea creditoarei în ceea ce privește plata penalităților de întârziere.
Față de aceste împrejurări, instanța urmează să admită, în parte, cererea de emitere a ordonanței de plată, pentru plata sumei de 11 141, 40 lei, reprezentând contravaloare debit principal, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.
În baza art. 1022 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța va stabili pentru debitor un termen de plată de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce conține ordonanța de a plăti suma de mai sus, apreciind că acesta este suficient față de cuantumul sumei ce urmează a fi plătită.
Totodată acest termen respectă dreptul debitorului de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, împotriva prezentei hotărâri.
Potrivit art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Față de aceste considerente, instanța va admite cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces în cuantum de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (200 lei) și onorariul de avocat (800 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, ca neîntemeiată.
Admite, în parte, cererea de emitere a ordonanței de plată introdusă de creditorul B. Notarial P. R.-M., cu sediul în București, ., ., ., RO_, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați „B., B. și Asociații”, cu adresa de corespondență în București, bulevardul I. de Hunedoara, nr. 9, ., parter, ., în contradictoriu cu debitoarea T. D. A., domiciliată în București, ., ., ., RO_ și cu domiciliul ales la SCA Macaresu și Asociații din București, ., ., ..
Obligă debitoarea să plătească creditorului, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 11 141,40 lei, reprezentând contravaloare debit principal.
Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea creditoarei.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare, la Judecătoria Sector 4 București, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2016
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.TCR./teh.T.I./4 ex./
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 411/2016. Judecătoria... → |
|---|
