Acţiune în constatare. Sentința nr. 7312/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7312/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 7312/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7312
Ședința publică de la data de 13 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.10.2015, fiind consemnate în cadrul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.04.2015, sub nr._, reclamantul S. A. a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând să se dispună:
- Constatarea nulității absolute a clauzei contractuale incluse în contractul . nr._ din data de 22.11.2014, respectiv în art. 10.3 din Termenii și Condițiile Generale, această clauză fiind una abuzivă;
- Obligarea pârâtei la eliminarea clauzei respective contractuale din contractul . nr._ din data de 22.11.2014;
- Constatarea încetării contractului . nr._ din data de 22.11.2014 începând cu data de 01.02.2015, urmare a denunțării unilaterale a reclamantului;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, în data de 22.11.2014, a încheiat cu pârâta contractul . nr._ aferent numărului de telefon_, nr. de cartela S._3678410, abonament VMB Smart Net 19. Contractul cu pârâta s-a încheiat pentru un abonament de internet mobil, primind ca și echipament promoțional, cu cost zero, un modem model Data Device V. K 4607 USB Stick 42/ seria_, modem cu care urma să se conecteze la rețeaua 4G. Contractul respectiv s-a încheiat pe o durată minimă de 12 luni, iar abonamentul VMB Smart Net 19 pe care urma să îl plătească reclamantul pe perioada desfășurării contractului respectiv era în valoare de 19 euro cu TVA inclus.
Reclamantul a mai învederat că, nu după mult timp, a constatat că vitezele de download, respectiv upload, sunt mult sub limita superioară menționată în contract. În aceste condiții a luat legătura cu serviciul de relații cu clienții al pârâtei, de unde i s-a comunicat verbal că s-ar fi comis o greșeală la încheierea contractului, întrucât ar fi trebuit să primească un modem care să suporte viteze 4G, și nu un modem care merge doar pe standardul 3 G.
După ce a consultat specificațiile tehnice ale modemului primit ca echipament promoțional de la pârâtă, reclamantul a învederat că a constatat că acesta nu îl ajută să se conecteze la rețeaua 4G. Ulterior, a solicitat pârâtei să-i schimbe modemul cu unul care să suporte viteze 4G, însă a fost refuzat pe motiv că ambalajul ar fi fost deteriorat și modemul nu mai poate fi astfel revândut.
În aceste condiții, reclamantul a menționat că a hotărât rezilierea contractului . nr._ din data de 22.11.2014 încheiat cu pârâta. A trimis către pârâtă o notificare de reziliere prin poștă cu confirmare de primire și conținut declarat în data de 23.12.2014, prin care a solicitat rezilierea contractului începând cu data de 01.02.2015, respectând astfel termenul de preaviz de cel puțin 30 de zile menționat în contractul încheiat cu pârâta.
Reclamantul a mai învederat că, la finele lunii ianuarie, a primit din partea pârâtei o factură, pe care a achitat-o la începutul lunii februarie, însă, în data de 01.03.2015, a mai primit o factură din partea pârâtei, ceea ce denota faptul că respectivul contract nu încetase la data de 01.02.2015, așa cum solicitase prin notificare.
Ulterior acestui moment, reclamantul a depus o sesizare către pârâtă, prin care își reafirma doleanța rezilierii contractului încheiat cu pârâta. La sesizarea respectivă a primit un răspuns din partea pârâtei, prin care i se comunica faptul că i se respinge solicitarea de reziliere a contractului.
Referitor la constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prevăzută la art. 10.3 din Termenii și Condițiile Generale, reclamantul a arătat că această clauză se referă la remunerațiile pe care pârâta trebuie să le primească în cazul în care clientul cere rezilierea contractului înainte de expirarea termenului, iar sumele de bază pornesc de la suma de 150 euro.
Reclamantul a învederat că această clauză nu a fost negociată cu consumatorul, fiind parte a unui contract preformulat. Pârâta a creat astfel un dezechilibru între obligațiile sale și cele ale clientului, din moment ce solicită compensații financiare în cazul în care clientul solicită rezilierea anticipată a contractului, dar nu se obligă la rândul său să despăgubească clientul dacă reziliază contractul înainte de termen.
Reclamantul a mai învederat că, potrivit Legii nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Tot astfel, potrivit Legii nr. 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale prin care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 193/2000, Codul consumatorului – Legea nr. 296/2004.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul . nr._ din data de 22.11.2014, notificarea transmisă pârâtei și confirmarea de primire, sesizarea transmisă pârâtei, răspunsul pârâtei nr._/09.03.2015, facturi nr._/27.01.2015,_/27.02.2015.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 65 lei, conform chitanței de la fila 29 din dosar.
Deși procedura scrisă prevăzută de art. 201 Cod procedură civilă a fost legal efectuată în cauză, iar pârâtei i-au fost comunicate cererea de chemare în judecată a reclamantului și înscrisurile doveditoare anexate acesteia, aceasta nu a formulat o întâmpinare. Totodată, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat le judecată pentru a-și expune apărările.
Prin încheierea de ședință din data de 08.09.2015, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamantului, administrarea probei cu înscrisuri, luând act de renunțarea acestuia la cererea de administrare a probei cu interogatoriul pârâtei.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 22.11.2014, reclamantul Ș. A., în calitate de beneficiar, a încheiat cu pârâta V. R. SA, în calitate de furnizor, contractul . nr._, având ca obiect prestarea unor servicii de internet mobil, pentru numărul de telefon_, cu numărul cartelei S._3678410, începând cu data de 22.11.2014, pentru o perioadă minimă de 12 luni.
Conform rubricii Informații despre servicii, din contract, planul tarifar ales de către reclamant a fost un abonament Smart Net 19 – 19 euro cu TVA inclus, ce cuprinde un trafic național inclus lunar de 15 GB cu viteză de până la 150 Mbps (download) / 75 Mbps (upload). La depășirea traficului inclus, viteza va fi de până la 256 Kbps (download) / 128 Kbps (upload), urmând să revină la valorile inițiale în următoarea lună de facturare. Din oferta promoțională face parte oferirea unui trafic de internet zilnic, în intervalul orar 23.00 – 06.00 nelimitat, care nu se scade din traficul inițial inclus în abonament și poate ajunge până la viteza maximă specifică abonamentului, pentru o perioadă de 12 luni.
În prețul contractului a fost inclus și un echipament promoțional, respectiv un modem model Data Device V. K4607 USB Stick 42, seria_, pentru care reclamantul nu a achitat nimic suplimentar.
Actul juridic semnat de către reclamant, la încheierea acestui contract, este intitulat Contract V. R. – Clauze contractuale principale – Partea I și cuprinde mențiunea conform cu care Contractul V. România este compus din Clauze contractuale principale – Partea I și Partea a II-a (CPP) și Termenii și condițiile generale (TCG). În finalul acestui înscris, se menționează faptul că reclamantul – client a citat, a înțeles și a acceptat clauzele cuprinse în CCP și TCG și a acceptat, în mod expres, clauzele 6.2, 6.3, 14.2, 14.3 din TCG și clauzele 5 și 7 din CCP Partea a II-a.
Potrivit art. 5 din Contract V. R. – Clauze contractuale principale – Partea I, Contractul încetează la cererea clientului, printr-o notificare adresată în scris către V., cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care se dorește încetarea contractului. Clientul se obligă să plătească toate datoriile scadente și o despăgubire în cazul încetării contractului înainte de expirarea duratei minime contractuale stabilite în CCP Partea I și TCG.
Prin Termenii și condițiile generale (TCG) s-au reglementat, în mod detaliat, modalitățile de încetare a contractului și efectele încetării acestuia, după cum urmează:
Art. 9. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
9.1. Clientul poate solicita încetarea prezentului contract printr-o notificare adresată V., cu 30 de zile înainte de data la care dorește încetarea contractului. Notificarea trebuie să ia forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire. Contractul va fi reziliat în termen de 30 de zile de la primirea cererii scrise de reziliere. La încetarea contractului și dezactivarea cartelei S., Clientul se obligă să achite toate datoriile către V., precum și justa despăgubire prevăzută la articolul 10.3 pentru încetarea contractului înainte de termen în cazul în care a beneficiat de oferte promoționale.
Art. 10 EFECTELE ÎNCETĂRII CONTRACTULUI
10.1 În cazul în care prezentul contract încetează din orice motiv, Clientul va plăti serviciile furnizate, taxele și tarifele lunare datorate înainte de încetarea contractului, inclusiv orice sumă datorată potrivit art. 10 și art. 11 (acolo unde este cazul).
10.2 În termen de 30 de zile calendaristice de la încetarea contractului, V. va înapoia Clientului, la solicitarea expresă a acestuia, sumele depuse cu titlu de garanție, mai puțin pe acelea pe care Clientul le datorează către V..
10.3 Modul de calcul al justei despăgubiri
În cazul în care Clientul solicită încetarea prezentului contract înainte de expirarea perioadei minime contractuale sau încetarea contractului înainte de expirarea acestei perioade este generată de încălcarea obligațiilor contractuale de către Client, acesta datorează o despăgubire egală cu valoarea prejudiciului cauzat.
Prejudiciul cauzat se calculează pornind de la Suma Inițială de 150 euro, durata minima contractuală și numărul de luni rămase până la expirarea duratei minime contractuale și/sau prejudiciul corespunzător calculat potrivit prevederilor din prezentul Contract pentru fiecare cartela S. dezactivată, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb BNR leu/euro de la data emiterii facturii.
Ca și excepție de la prevederile de mai sus, în cazul în care Clientul a achiziționat la activare un pachet subvenționat cu:
-Un Echipament Terminal cu capabilități LTE, Suma Inițială este de 350 euro,
-Un Echipament Terminal, inclusiv de tip smartphone, fără capabilități LTE, Suma Inițială este de 250 euro
-Un router wireless și telefon fix, Suma Inițială de 140 euro,
-Un Echipament Terminal de tipul „modem", Suma Inițiala este de 100 euro
Pentru celelalte Echipamente Terminale, Suma Inițială este stabilită în documentul CCP.
10.4 Astfel, prejudiciul cauzat va fi egal cu Suma Inițială împărțită la numărul de luni din cadrul perioadei contractuale și înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea acesteia.
Formulă de calcul:
Justă Despăgubire = (Suma Inițială / Perioada Minima Inițială) x Număr de luni rămase până la încetare contractului
La data de 23.12.2014, reclamantul i-a expediat pârâtei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și conținut declarat, o notificare, prin care i-a adus la cunoștință că dorește rezilierea contractului de prestări servicii, începând cu data de 01.02.2015, în temeiul Legii nr. 161/2010 pentru modificarea art. 84 din Legea nr. 296/2004 și a Legii nr. 193/2000. A arătat că a avut un consimțământ viciat la semnarea contractului, fiind în eroare cu privire la specificațiile tehnice ale modemului USB K4607-Z, care îi oferă o viteză maximă de download de 42 Mbps, deși, conform contractului, ar trebui să beneficieze de o viteză de download de până la 150 Mbps.
La data de 27.01.2015, pârâta a emis factura fiscală nr. VDF_, în valoare de 84,52 lei, reprezentând abonamentul pentru perioada 27.12.2014 – 26.01.2015. Totodată, la data de 27.02.2015, pârâta a emis și factura fiscală nr. VDF_, pentru suma de 83,58 lei, reprezentând abonamentul pentru perioada 27.01.2015 – 26.02.2015.
Ulterior primirii acestei ultime facturi, la data de 02.03.2015, reclamantul i-a înaintat pârâtei o sesizare, prin care i-a adus la cunoștință că mai primește încă facturi fiscale, deși a solicitat rezilierea contractului începând cu data de 01.02.2015.
Prin adresa cu nr._/09.03.2015, pârâta a formulat un răspuns la sesizarea reclamantului, prin care a arătat, în esență, că i-a prezentat o ofertă promoțională, pe care acesta acceptat-o, moment începând cu care contractul devine obligatoriu pentru ambele părți. A învederat că parcurgerea, prealabil semnării, a prevederilor contractului de servicii este în responsabilitatea titularului de contract, iar decizia achiziționării unui echipament, ținând cont și de caracteristicile tehnice asupra cărora informarea se face în prealabil aparține cumpărătorului la momentul respectiv, caracteristicile tehnice fiind afișate în magazinul în care se face comercializarea. A arătat că, în cauză, obiectul contractului este acceptarea ofertei Start Net 19 pentru numărul de date mobile_ și achiziționarea unui echipament Stick USB Data Device V. K 4607. Având în vedere că reclamantul a agreat componentele ofertei și implicit perioada contractuală aferentă, pârâta i-a adus la cunoștință faptul că respinge solicitarea acestuia de reziliere a contractului.
În drept, având în vedere data inițierii raportului contractual dintre părți, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, instanța reține că acesta este guvernat de dispozițiile Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, intitulat în continuare Codul civil.
În privința capătului de cerere care are ca obiect constatarea caracterului abuziv și a nulității art. 10.3 din TCG, sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, denumită, în continuare, lege. Domeniul de aplicare al legii este definit prin art. 1 alin. 1, potrivit cu care Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Noțiunile de consumator și comerciant sunt definite prin art. 2, potrivit cu care: 1. Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. 2. Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Legea nr. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, astfel că prevederile arătate anterior au fost preluate din reglementarea comunitară.
Instanța reține că raporturile contractuale dintre părți se circumscriu domeniului de aplicare al legii, contractul de prestări servicii fiind încheiat între pârâtă, pe de-o parte, care are calitatea de comerciant-furnizor de servicii (definită prin art. 2 alin. 2), și reclamant, pe cealaltă, parte, care are calitatea de consumator (definită prin art. 2 alin. 1), fiind o persoană fizică ce acționează în afara unei activități de natură profesionistă.
Din art. 4 alin. 1 din lege rezultă cu claritate toate condițiile ce trebuie analizate pentru a se evalua caracterul abuziv al unei clauze contractuale, după cum urmează: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Așadar, pentru a se constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, care vor fi analizate în continuare: clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul, clauza creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, clauza este contrară cerințelor bunei-credințe.
În ceea ce privește prima cerință, alineatele 2 și 3 ale art. 4 din lege prevăd câteva criterii pentru a se putea determina caracterul negociat sau impus al clauzei, stipulând că: (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Aplicând aceste criterii în cauză, instanța constată că actul juridic încheiat între părți este unul preformulat, standard, conform mențiunilor din contract, acesta fiind compus din niște condiții contractuale standard, acceptate automat de către client, în momentul semnării.
Deoarece contractul dintre părți este unul preformulat, în temeiul art. 4 alin. 3 din lege, se naște prezumția că acesta nu a fost negociat, sarcina probei contrare revenind pârâtei.
În cauză, pârâta nu a dovedit, în niciun mod, faptul că reclamantul a beneficiat de posibilitatea negocierii, motiv pentru care prezumția arătată anterior s-a consolidat. Din contră, din adresa pârâtei nr._/09.03.2015 rezultă, cu claritate, faptul că aceasta formulează niște oferte pentru clienții săi, pe care aceștia le pot accepta sau nu, fără a avea, ca atare, vreo posibilitate de a negocia clauzele contractuale. Operațiunea de negociere presupune întâlnirea propunerilor unei părți cu contrapropunerile celeilalte părți, existența unor discuții și, finalmente, acceptarea unor concesii și compromisuri reciproce, pentru realizarea unui acord de voință bilateral. Desigur că acceptarea sau neacceptarea unor condiții contractuale predefinite nu se circumscrie acestei definiții a negocierii, iar posibilitatea consumatorului de a alege între serviciile standard oferite de mai mulți operatori economici nu poate înlocui dreptul acestuia de a-și negocia condițiile în care contractează.
Prin urmare, instanța reține că prima condiție necesară pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este îndeplinită, în cauză, contractul încheiat între părți și, implicit, clauza contestată, nefiind negociată direct cu reclamantul.
În ceea ce privește a doua cerință, art. 6 alin. 5 din lege stipulează câteva criterii pentru evaluarea echilibrului existent între drepturile și obligațiile părților, respectiv: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Mai mult decât atât, anexa legii cuprinde o . clauze considerate de către legiuitor ca fiind dezechilibrate față de drepturile și obligațiilor părților, la pct. 1 lit. j fiind menționate clauzele care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care: - profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale, iar la pct. 1 lit. r fiind menționate clauzele care permit profesionistului obținerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist.
Instanța mai reține și că în art. 84 din Legea nr. 296/2004 s-a prevăzut că dreptul consumatorului la denunțarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio clauză contractuală sau înțelegere între părți, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Drepturile părților referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunțării unilaterale.
Aplicând aceste texte de lege, în cauză, instanța observă că art. 10.3 din TCG reprezintă o clauză care restrânge dreptul reclamantului de a rezilia contractul, prin impunerea în sarcina sa a plății unei sume fixe, intitulată justă despăgubire, și care creează, astfel, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O astfel de clauză contractuală poate fi considerată rezonabilă, în ipoteza finală prevăzută de art. 84 din Legea nr. 296/2004, în care ar reprezenta o justă despăgubire pentru servicii sau produse oferite suplimentar consumatorului de către profesionist.
În cauză, justa despăgubire prevăzută în art. 10.3 din TCG ar putea fi considerată rezonabilă, din acest punct de vedere, dat fiind faptul că a fost prevăzută cu scopul de a compensa contravaloarea modemului oferit gratuit reclamantului, prin contractul de prestări servicii încheiat, în vederea utilizării serviciilor de internet de către aceasta.
Cu toate acestea, un astfel de caracter rezonabil al acestei clauze contractuale este înlăturat, prin faptul că justa despăgubire este datorată, în toate cazurile de încetare a contractului la inițiativa clientului, inclusiv în ipoteza rezilierii acestuia pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor prestatorului de servicii, obligații ce au strânsă legătură cu modemul pentru care clientul trebuie să plătească o despăgubire.
Mai exact, instanța observă că, prin contractul dintre părți, pârâta și-a asumat obligația de a presta reclamantului servicii de internet la o viteză de 150 Mbps (download) / 75 Mbps (upload). În schimb, a inclus în prețul serviciilor oferite un modem care nu asigură astfel de viteze ale internetului, ci unele mult mai mici, ceea ce l-a determinat pe reclamant să solicite, în mod întemeiat, astfel cum se va analiza mai jos, rezilierea contractului.
Într-o astfel de ipoteză, este abuziv ca reclamantului să i se pretindă o justă despăgubire ca echivalent al modemului de care a beneficiat, în contul contractului de prestări servicii încheiat, în condițiile în care chiar neconformitatea respectivului modem la cerințele sale reprezintă motivul determinant pentru încetarea raporturilor contractuale.
Rezonabil într-o astfel de ipoteză ar fi pârâta să primească, înapoi, modemul oferit în mod automat și să accepte rezilierea contractului, fără plata vreunei juste despăgubiri, din partea reclamantului, câtă vreme culpa sa, fie ea rea-credință sau neglijență, a fost cea care a determinat rezilierea contractului.
Prin urmare, instanța apreciază că, prin instituirea unei obligații a pârâtului de a achita o justă despăgubiră, conform art. 10.3 din TCG, indiferent de motivul solicitării încetării contractului de prestări servicii și, în special, în situația concretă prezentă descrisă mai sus, se creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ al drepturilor și obligațiilor sale față de cele ale prestatorului de servicii, fiind îndeplinită, astfel, cea de-a doua condiție prevăzută de art. 4 alin. 1 din lege, pentru constatarea caracterului abuziv al unei astfel de clauze.
În ceea ce privește ultima cerință, instanța reține că reaua-credință a profesionistului se traduce prin intenția acestuia de a profita de poziția dominantă pe care o deține în raport de consumator, pentru a-l induce în eroare pe acesta sau pentru a-l forța să accepte niște condiții contractuale care creează un dezechilibru semnificativ între serviciile sau produsele pe care le va primi și prețul pe care îl va plăti.
Această cerință este în strânsă legătură cu cea anterioară și este îndeplinită, în cauză, câtă vreme, profitând de poziția sa dominantă, pârâta i-a comunicat reclamantului că nu prezintă nicio importanță faptul că modemul pe care i l-a oferit nu are capacitatea de atinge viteza de download/upload pe care i-a garantat-o, câtă vreme acesta a semnat contractul, astfel cum a fost el preformulat. Buna-credință a pârâtei într-o astfel de situație s-ar fi tradus printr-o încercare de remediere a acestei probleme și de instaurare a unui echilibru contractual, respectiv prin încercarea de a-i oferi clientului exact serviciile ce i-au prezentate și garantate, și nu prin a-l forța pe acesta să accepte o situație de fapt ce îi este vădit defavorabilă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că sunt întrunite, în cauză, condițiile cumulative prevăzute de art. 4 alin. 1 din lege pentru ca art. 10.3 din TCG, parte a contractului . nr._/22.11.2014, să fie considerată abuzivă. D. consecință, instanța va constata nulitatea absolută a acestei clauze contractuale, în temeiul art. 1 alin. 3 din Legea nr 193/2000 și al art. 84 din Legea nr. 296/2004.
Cu privire la capătul de cerere care are ca obiect constatarea încetări contractului dintre părți, începând cu data de 01.02.2015, ca urmare a rezilierii, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 1549 alin. 1 Cod civil, potrivit cu care Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.
Condiția de fond a oricărei rezilieri este reprezentată de existența unei neexecutări însemnate a unei obligații contractuale de către una dintre părți. Instanța apreciază că, în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată contractual de a-i asigura reclamantului viteze de internet de 150 Mbps (download) / 75 Mbps (upload), element esențial la încheierea contractului de către acesta. O astfel de neexecutare este suficient de gravă pentru a justifica rezilierea, viteza internetului reprezentând o parte esențială a serviciilor prestate de către pârâtă.
Neexecutarea acestei obligații s-a concretizat prin faptul că pârâta a inclus în pachetul oferit reclamantului un modem care, conform specificațiilor tehnice, nu putea, în mod obiectiv, să atingă o astfel de viteză a internetului.
Câtă vreme pârâta și-a asumat contractual obligația de a garanta atingerea unei astfel de viteze de internet, neexecutarea acestei obligații nu poate fi justificată prin faptul că reclamantul ar fi acceptat un astfel de modem, ale cărei specificații tehnice nu permit atingerea unei viteze de internet mare. Astfel, instanța observă că reclamantul nu a avut dreptul de a alege, în cauză, între mai multe tipuri de modem, și că, în cunoștință de cauză, a optat pentru unul care nu îi poate asigura viteza de internet garantată de către pârâtă. Din contră, în pachetul promoțional ce i-a fost oferit, care garanta o anumită viteză de internet, pârâta a inclus un modem care nu asigura atingerea unei astfel de viteze, ceea ce atrage, în mod inevitabil, o culpă a pârâtei în neexecutarea ulterioară a obligației contractuale asumate, în ceea ce privește viteza de internet garantată.
Rezoluțiunea sau rezilierea poate fi judiciară sau unilaterală, conform art. 1550 alin. 1 Cod civil, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1552 Cod civil, potrivit cu care rezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere, ori când acesta nu a executate obligația în termenul fixat de punerea în întârziere.
În cauză, prin art. 9.1 din TCG părțile au prevăzut posibilitatea rezilierii unilaterale, din partea reclamantului, cu condiția expedierii unei notificări scrise către pârâtă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 30 de zile înainte de data rezilierii.
Instanța observă că, prin notificarea ce i-a fost expediată pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 23.12.2014, reclamantul i-a adus la cunoștință rezilierea contractului de prestări servicii încheiat, după trecerea unui termen mai lung de 30 de zile, respectiv începând cu data de 01.02.2015, fiind astfel îndeplinite condițiile unei rezilieri unilaterale.
În consecință, instanța reține că, la data de 01.02.2015, a încetat contractul . nr._/22.11.2014, ca urmare a rezilierii unilaterale exercitate de către reclamant, în baza art. 9.1 din TCG și în temeiul art. 1552 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamantul Ș. A. împotriva pârâtei V. R. SA și va constata nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse în art. 10.3 din “Termenii și Condițiile Generale pentru furnizarea serviciilor post-plătite aplicabil Persoanelor Fizice – Consumatori/ Persoanelor Fizice Autorizate/ Întreprinderilor mici și mijlocii”, aferente contractului . nr._/22.11.2014, precum și încetarea contractului . nr._/22.11.2014 începând cu data de 01.02.2015, în urma rezilierii.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtei, care va cădea în pretenții, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 265 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din suma de 65 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial, perceput pentru asistența juridică de care a beneficiat reclamantul pentru formularea prezentei cereri de chemare în judecată, de la Cabinet de avocat M. M., în baza contractului de asistență juridică . nr._/2015, potrivit chitanței nr. 54/27.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul S. A., CNP_, cu sediul în București, ., ., sector 5, împotriva pârâtei ., cu sediul în București, Centrul International CDG, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1, având J_ și CUI RO_.
Constată nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse în art. 10.3 din “Termenii și Condițiile Generale pentru furnizarea serviciilor post-plătite aplicabil Persoanelor Fizice – Consumatori/ Persoanelor Fizice Autorizate/ Întreprinderilor mici și mijlocii”, aferente contractului . nr._/22.11.2014.
Constată încetarea contractului . nr._/22.11.2014 începând cu data de 01.02.2015, în urma rezilierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 265 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex. / 07.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7313/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
