Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7409/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7409/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 7409/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7409
Ședința publică din: 15.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul S.C. C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul G&C D. I. AGENT DE asigurare S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde reclamanta, prin consilier juridic A. S., care depune delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa relațiilor solicitate pârâtei. De asemenea, se învederează că, la data de 15.10.2015, reclamanta a depus la dosar note scrise.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de suspendare a cauzei, formulată de către pârâtă.
Având cuvântul, reclamanta solicită respingerea acestei cereri, având în vedere că nu există o legătură între prezenta cauză și litigiul invocat de către pârâtă.
Deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei, formulată de pârâtă în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. față de existența dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, instanța o respinge ca neîntemeiată, având în vedere faptul că pârâta nu a administrat înscrisuri din care să rezulte legătura acestei cauze cu dosarul menționat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Totodată, arată că se opune probei cu interogatoriu, solicitată de către pârâtă, având în vedere că acesta nu a fost depus odată cu întâmpinarea, astfel că nu au fost respectate dispozițiile Codului de procedură civilă.
Deliberând asupra probatoriului, având în vedere dispozițiile art. 255 raportat la art. 258 Cod de procedură civilă și constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și admisibilă potrivit legii, putând conduce la soluționarea cauzei, instanța o încuviințează ca atare. Totodată, respinge ca nefiind concludentă soluționării cauzei proba cu interogatoriu, solicitată de către pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reclamanta solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 2.800 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri achitate în calitate de asigurator RCA, precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului restant.
În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
După ce a deliberat în secret, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015, sub nr._, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei G&C D. I. AGENT DE ASIGURARE SRL la plata sumei în cuantum de 2.800 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de către societatea reclamantă în calitate de asigurator RCA, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a debitului restant. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii legal timbrate, reclamanta a arătat că, la data de 24.03.2010, între părți a fost încheiat Contractul de Mandat – Broker de Asigurare nr. 16, ce a avut ca obiect „negocierea și încheierea de contracte de asigurare cu clienții săi, de către Agentul de Asigurare, în numele și în contul Asiguratorului, cu respectarea tipurilor de asigurări, tarifelor, a limitelor de competență și a celorlalte obligații prevăzute în contract”. Astfel, reclamanta s-a obligat să acorde pârâtei suportul logistic de care avea nevoie în desfășurarea activității de încheiere a asigurărilor și să plătească acestuia comisioanele stabilite conform contractului menționat.
La data de 18.11.2014 numitul Tigau M., în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă conform poliței de asigurare RCA nr. HR09030413, a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în urma acestui eveniment fiind deschis și instrumentat dosarul de daună RA7006B14, societatea asiguratoare achitând suma de 2.800 lei, cu titlu de despăgubiri în contul service-lui reparator, conform Ordinului de plată nr. 2654/14.01.2015.
Având în vedere faptul că polița de răspundere civilă obligatorie a fost emisă de către debitoare la data de 28.04.2014, însă nu a fost achitată până la data producerii evenimentului asigurat, motiv pentru care societatea a transmis debitoarei notificarea nr. 782/19.02.2015, notificare neprimită de către aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C.pr.civ., art. 1350 și 1357 Cod civil. Totodată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Au fost atașate înscrisuri din dosarul de daună (f. 5 - 18).
La data de 22.06.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare (f. 29 - 32), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Totodată, s-a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., față de existența dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.
În motivarea cererii de suspendare, pârâta a arătat că în dosarul mai sus menționat, societatea reclamantă a cerut obligarea societății pârâte la plata sumei de 280.567,25 lei, reprezentând contravaloarea unor poliție încheiate de către societate și nedecontate către societatea de asigurări. Având în vedere că din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că solicitarea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art. 15 din Contractul de mandat nr. 16/24.03.2010 încheiat între părți, referindu-se la polițele de asigurare nedecontate la termenele prevăzute în contractul de mandat, se impune suspendarea prezentei cereri.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că la nivelul anului 2014, polițele de asigurare erau încheiate online, agenții de asigurare logându-se pe o platformă online pusă la dispoziție de către reclamantă, iar conform înțelegerii dintre părți, termenul de decontare a polițelor era de 15 zile.
La data de 30.04.2014, reclamanta a interzis în mod abuziv accesul societății pârâte la platforma online, fără nicio justificare și fără vreo notificare prealabilă. În aceste condiții, societatea a fost în imposibilitatea de a mai monitoriza activitatea agenților, nemaiavând acces la baza de date și nefiind în măsură să cunoască ce polițe au fost încheiate și urmau a fi decontate, respectiv ce agenți ar fi trebuit să deconteze polițele.
S-a mai arătat că, deși a solicitat reclamantei în repetate rânduri fie să permită accesul la platforma online, fie să comunice ce polițe au fost încheiate de către agent și când urmau a fi decontate, reclamanta a rămas în pasivitate, până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Ca atare, în măsura în care nu se face dovada existenței unui prejudiciu, culpa îi aparține exclusiv reclamantei, cea care nu a respectat clauzele contractuale, încheind colaborarea cu societatea pârâtă în mod abuziv, fără nicio notificare prealabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, instanța respingând ca neconcludentă soluționării cauzei proba cu interogatoriu, solicitată de către pârâtă.
La prezentul termen de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a cauzei, formulată de către pârâtă.
II. ÎN FAPT
În urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.03.2010, între ., în calitate de mandant și asigurator, pe de o parte, și . I., în calitate de agent de asigurare, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de mandat – agent de asigurare – persoană juridică nr. 16 (f. 10), al cărui obiect a fost convenit prin art. 2 din contract: „obiectul contractului îl constituie negocierea și încheierea de contracte de asigurare cu terții, numiți în continuare Asigurați, de către agentul de asigurare, în numele și în contul asiguratorului, cu respectarea tipurilor de asigurări, tarifelor, a limitelor de competență și a celorlalte obligații prevăzute în continuare. Părțile au convenit că obiectul contractului este de strictă interpretare și nu privește activitățile de constatare și lichidare daunelor.
Potrivit art. 3 din contract, durata contractului a fost convenită de părți la 1 an, cu începere de la data semnării lui de către părți și se prelungește automat pe perioade de câte un an dacă niciuna dintre părți nu îl denunță printr-un preaviz scris de 30 de zile înainte de data expirării.
Conform art. 7.13 din contractul părților, agentul de asigurare avea obligația de a transmite și de a depune la sediul unității C. A. exemplarul nr. 2 al polițelor / contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe bază de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora, însoțite de primele încasate în numerar sau de documentele care atestă transferul bancar al primelor de asigurare în contul asigurătorului. Primele de asigurare încasate de agent în numerar pot fi depuse și în contul unității cu care s-a încheiat contractul de mandat sau trimise prin mandat poștal, pe cheltuiala C. A..
Prin art. 15 din contract, părțile au convenit ca pentru polițele de asigurare nedecontate la termenele prevăzute în contractul de mandat agentul de asigurare să fie obligat la plata de daune interese. Acestea urma să fie în cuantum egal cu despăgubirea plătită de . în baza documentului de asigurare decontat după data producerii daunei sau chiar nedecontat până la acea dată. Pentru polițele pierdute sau lipsă în gestiune, agentul de asigurare urma să fie obligat de asemenea la plata de daune interese. Acestea vor fi în cuantum egal cu tariful minim în vigoare aferent tipului respectiv de poliță.
Totodată, depunerea cu întârziere în contul . a primelor de asigurare încasate de către mandatar, atrage, potrivit art. 16 din contract, o penalizare a acestuia de 1 % din valoarea sumelor nedepuse, pentru fiecare zi de întârziere. Penalizările se datorează de la data scadenței până la achitarea efectivă a debitului și pot depăși cuantumul sumei asupra căreia s-au calculat.
La data de 18.11.2014 Tigau M., în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ (f. 18).
Autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ avea asigurare de răspundere civilă obligatorie la ., respectiv polița cu numărul HR_ (f. 16), motiv pentru care reclamanta a deschis și instrumentat dosarul de daună RA7006B14, achitând contravaloarea despăgubirii în cuantum de 2.800 lei în contul service-ului reparator, conform ordinului de plată nr. 2654/14.01.2015 (f. 5, 6).
Având în vedere că polița de răspundere civilă obligatorie a fost emisă în data de 28.04.2014 și nu a fost achitată până la data producerii evenimentului asigurat, reclamanta a transmis pârâtei notificarea nr. 782/19.02.2015, notificare neprimită de către pârâtă (f. 7, 8).
Instanța reține că pârâta nu a administrat nici un înscris în susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În soluționarea cauzei, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 942, 969, 970, 1082, 1088 din Codul civil 1865, incident în cauză față de data încheierii contractului dintre părți.
B. Soluția instanței
Raportând dreptul incident situației de fapt reținute pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța constată temeinicia cererii de chemare în judecată. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
Situația de fapt reținută este echivalentă, în drept, cu încheierea între părțile litigante a unui contract, probat prin înscrisul atașat cererii de chemare în judecată (în acord cu art. 942 C.civ.).
Odată dovedit raportul juridic născut între părțile litigante, devin incidente prevederile art. 969 C.civ., potrivit cu care convenția mai sus constatată este legea părților, impunându-se în mod obligatoriu atât părților contractuale, cât și judecătorului cauzei. Obligațiile născute din acest raport juridic trebuie să fie executate cu bună-credință, întocmai cum reclamă dispozițiile art. 970 C.civ.
Principala obligație născută în patrimoniul pârâtului, prin încheierea contractului era aceea de a transmite sau de a depune la sediul unității . nr. 2 al polițelor / contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe bază de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora, însoțite de primele de încasare în numerar sau de documentele care atestă transferul bancar al primelor de asigurare în contul Asigurătorului. Primele de asigurare încasate de agent în numerar puteau fi depuse și în contul unității cu care s-a încheiat contractul de mandat sau trimise prin mandat poștal, pe cheltuiala C. A..
Odată dovedită obligația sus menționată a pârâtului, din moment ce pârâtul nu a dovedit executarea obligației și nici nu a învederat și probat o cauză exoneratoare de răspundere, instanța constată culpa contractuală a pârâtului în neexecutarea contractului, astfel cum este aceasta reglementată în art. 1082 C.civ., moment în care se activează clauza art. 15 din contractul părților, potrivit cu care, pentru polițele de asigurare nedecontate la termenele prevăzute în contractul de mandat agentul de asigurare să fie obligat la plata de daune interese. Acestea urma să fie în cuantum egal cu despăgubirea plătită de . în baza documentului de asigurare decontat după data producerii daunei sau chiar nedecontat până la acea dată
Instanța constată astfel că suma înregistrată ca debit de către pârât în evidența reclamantului de 2.800 lei pe care reclamantul o pretinde pârâtului este o creanță certă, existența ei rezultând în mod neîndoielnic, astfel cum prevede art. 662 C.pr.civ., din contract. De asemenea, creanța este lichidă, cuantumul ei fiind determinat prin însuși înscrisul constatator al debitului (contract coroborat cu documentul justificativ al plății prin care reclamantul a achitat despăgubirea asiguratului său) și exigibilă, fiind împlinit termenul de plată convenit prin contract (art. 7 pct. 13 + art. 15).
În lumina celor de mai sus, instanța constată că pârâtul datorează reclamantului plata despăgubirii achitate de reclamant asiguratului său, asigurat ce a contractat cu mandatarul pârât (2.800 lei), motiv pentru care va admite capătul principal al cererii de chemare în judecată.
Pentru întârzierea la plata către reclamant a sumei indicate în notificarea nr. 782/19.02.2015, instanța constată că pârâtul datorează reclamantului și dobânda legală ce urmează a fi calculată de la data introducerii acțiunii (20.03.2015), până la data achitării integrale a debitului, în temeiul art. 1088 C.civ., prin aplicarea regulilor edictate de OG nr. 13/2011.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Asupra cheltuielilor de judecată
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, reținând culpa procesuală a pârâtului în promovarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 201 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru), cheltuieli efectuate de reclamant în legătură cu procesul de față, cheltuieli care probează caracterul real și necesar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiectpretenții, astfel cum a fost formulată de reclamantulS.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, . și 6, Centrul de Afaceri Sibiu, J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâtulG&C D. I. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., cu sediul în București, ., ., ap. 47, CUI_, J_ .
2. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.800 lei, reprezentând debit principal, la care se va calcula dobânda legală de la data introducerii acțiunii (20.03.2015), până la data achitării integrale a debitului.
3. Obligă pârâtul să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 201 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
4. Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii, conform art. 466, 468 C.pr.civ., calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București, conform art. XIV din Legea nr. 2/2013.
5. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, conform art. 427 C.pr.civ.
6. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 16.11.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7392/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7352/2015.... → |
|---|
