Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3809/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3809/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3809/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3809
Ședința publică din data de 20.05.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. BUCUREȘTI prin Primar General și pe pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pârâtul prin consilier juridic cu delegație aflată la dosarul cauzei la fila nr. 62, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuția părții competența de soluționare a prezentei cauze.
Pârâtul prin consilier juridic apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 N.C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) N.C.proc.civ. coroborat cu art. 107 alin. 1 N.C.proc.civ.
Instanța pune în discuția părții excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât prin întâmpinare.
Pârâtul prin consilier juridic solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru motivele indicate în cuprinsul întâmpinării.
Instanța, deliberând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de către pârât prin întâmpinare, reține faptul că, pentru a fi incident lucrul judecat sub aspectul său negativ de excepție, este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, or în speță nu se regăsește tripla identitate de obiect, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 431 alin. 1 N.C.proc.civ., respinge excepția invocată. Față de prevederile art. 431 alin. 2 N.C.proc.civ., aspectele invocate de către pârât vor fi analizate la momentul soluționării fondului de către instanță, sub aspectul efectului pozitiv al lucrului judecat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Pârâtul prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 255 N.C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, apreciind că aceasta este admisibilă, legală și poate duce la soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 N. C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul părții în dezbateri asupra fondului cauzei.
Pârâtul prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.proc.civ. declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014, sub nr._, reclamantul M. BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 196.814,29 lei reprezentând majorări de întârziere datorate pentru perioada 30.01._12.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între M. București prin Primar General și Raiffeissen Bank SA s-au încheiat contractul de concesiune nr. 842/02.10.2003, care a avut ca obiect cedarea în concesiune a cotei indivize de teren în suprafață de 388,10 mp, aferentă blocului M17 – tronson II, situat în București, .. 44, sector 3 și contractul de concesiune nr. 843/02.10.2003, care a avut ca obiect cedarea în concesiune a cotei indivize de teren în suprafață de 390,15 mp, aferentă blocului M17-tronson III, situat în București, .. 44, sector 3.
Conform art. 3 din contractul de concesiune nr. 842/2003, redevența concesiunii a fost stabilită la suma de_ lei (exclusiv TVA), reprezentând 5122,2 Euro stabilit prin utilizarea cursului de schimb valutar lei/euro al BNR. De asemenea, conform art. 3 din contractul de concesiune nr. 843/2003, redevența concesiunii a fost stabilită la suma de 186.092,264 lei (exclusiv TVA), reprezentând 5122,2 Euro stabilit prin utilizarea cursului de schimb valutar lei/euro al BNR.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2071/17.11.2005, Raiffeisen Bank SA a transmis Ministerului Finanțelor Publice dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 44, ., sector 3, terenul pe care este situat imobilul vândut rămânând concesionat, iar Raiffeisen Bank obligându-se să plătească redevența până la data de 31.12.2005.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2070/17.11.2005, Raiffeisen Bank SA a transmis Ministerului Finanțelor Publice dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 44, ., sector 3, terenul pe care este situat imobilul vândut rămânând concesionat, iar Raiffeisen Bank obligându-se să plătească redevența până la data de 31.12.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991, pârâtul este obligat la plata taxei de concesiune pentru terenul aferent construcției, care aparține municipalității, ceea ce evidențiază calitatea sa de concesionar al terenului, respectiv calitatea de concedent al Municipiului București.
Reclamantul a menționat și faptul că a somat pârâtul să-și îndeplinească obligațiile prevăzute prin contract, respectiv să achite taxa de concesionare, dar a refuzat să dea curs acestor solicitări.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1166, art. 1167, art. 1270 N.C.civ., Legea nr. 50/1991.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: convocare nr. 3400/22.03.2012, calcul detaliat al debitelor și penalităților pentru perioada 30.01._12, dovadă comunicare – fila nr. 6-7, contract de concesiune nr. 842/02.10.2003 autentificat sub nr. 1305/01.10.2003, fișă de calcul – fila nr. 15, contract de concesiune nr. 843/02.10.2003 autentificat sub nr. 1304/01.10.2003, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2070/17.11.2005 și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2071/17.11.2005.
La data de 19.01.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, prin care a învederat instanței faptul că debitul de_,29 lei este compus din debitul principal în cuantum de_,42 lei și penalități în cuantum de_,87 lei calculate până la data de 31.03.2012. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităților aferente debitelor principale, până la data plății efective a acestora.
Prin fax la data de 23.02.2015 și prin Poștă la data de 25.02.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a civilă în soluționarea dosarului nr._/3/2011, definitivă prin decizia civilă nr. 160/23.04.2013 a Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă și irevocabilă prin Decizia nr. 1002/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 13.03.2014, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă (art. 497 teza finală cor. cu art. 498 alin. 2 teza finală N.C.proc.civ.).
Cu privire la excepția autorității de lucru judecată, s-a apreciat că există identitate de părți și cauză cu dosarul nr._/3/2011, iar obiectul celor două cauze este similar (în cauza nr._/3/2011 s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 912.942,02 lei, din care 192.933,18 lei reprezentând debit neachitat, taxă concesiune aferentă perioadei 2006-2010, iar 720.008,84 lei majorări de întârziere actualizate până la data de 31.05.2010). Nu este însă necesară identitatea însăși a obiectului material dacă dreptul ca atare a fost confirmat printr-o hotărâre definitivă/irevocabilă, fie că judecata s-a purtat asupra întregului obiect material sau numai asupra unei părți din acesta.
Pe fondul cauzei s-a arătat faptul că art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991 instituie un drept de exploatare a fondului aservit proprietarului construcției și nu o obligație materială corelativă, al cărei cuantum și exigibilitate se apreciază pe baza unui acord asumat de proprietarii imobilelor, respectiv proprietarul construcției și proprietarul terenului aferent.
Între M. București prin Primarul General și Ministerul Finanțelor Publice nu există un contract valabil încheiat în baza căruia instituției pârâte să-i incumbe obligația de plată a taxei de concesiune sau a unor eventuale majorări de întârziere, iar în lipsa unui contract, reclamantul nu poate pretinde nici contravaloarea concesiunii, nici majorările de întârziere aferente perioadei 30.01._12, suma pretinsă având caracter incert, nedeterminabil și neexigibil.
La acest termen de judecată instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârât prin întâmpinare.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și Raiffeissen Bank SA s-au încheiat contractul de concesiune nr. 842/02.10.2003, care a avut ca obiect cedarea în concesiune a cotei indivize de teren în suprafață de 388,10 mp, aferentă blocului M17 – tronson II, situat în București, .. 44, sector 3 și contractul de concesiune nr. 843/02.10.2003, care a avut ca obiect cedarea în concesiune a cotei indivize de teren în suprafață de 390,15 mp, aferentă blocului M17-tronson III, situat în București, .. 44, sector 3.
Conform art. 3 din contractul de concesiune nr. 842/2003, redevența concesiunii a fost stabilită la suma de_ lei (exclusiv TVA), reprezentând 5122,2 Euro stabilit prin utilizarea cursului de schimb valutar lei/euro al BNR. De asemenea, conform art. 3 din contractul de concesiune nr. 843/2003, redevența concesiunii a fost stabilită la suma de 186.092,264 lei (exclusiv TVA), reprezentând 5122,2 Euro stabilit prin utilizarea cursului de schimb valutar lei/euro al BNR.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2071/17.11.2005, Raiffeisen Bank SA a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 44, ., sector 3, terenul pe care este situat imobilul vândut rămânând concesionat, iar Raiffeisen Bank obligându-se să plătească redevența până la data de 31.12.2005. De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2070/17.11.2005, Raiffeisen Bank SA a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 44, ., sector 3, terenul pe care este situat imobilul vândut rămânând concesionat, iar Raiffeisen Bank obligându-se să plătească redevența până la data de 31.12.2005.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2010, reclamantul M. București l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 912.942,02 lei reprezentând debit și majorări de întârziere aferente datorate pentru perioada 2006-2010, în baza contractelor de concesiune nr. 842 și 843 2/02.10.2003 și a contractelor de vânzare-cumpărare nr, 2070 și 2071/17.11.2005. Prin sentința civilă nr._/2012 (irevocabilă), Tribunalul București –Secția a VI-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârilor pronunțate în litigiul amintit (spre exemplu, Decizia civilă nr. 160/2013 a Curții de Apel București-Secția a V-a civilă), s-a reținut că prin Decizia civilă nr. 1958R/23.11.2009 (irevocabilă) pronunțată de Tribunalul București-Secția a III-a civilă între aceleași părți, instanța a stabilit cu putere de lucru judecat că taxa de concesiune pretinsă de reclamant nu privește o obligație care să derive dintr-un contract încheiat de cele două părți, motiv pentru care pârâtului nu-i revine obligația de plată a acesteia. S-a mai reținut că, în lipsa unui contract de concesiune încheiat de cele două părți, dreptului de concesiune nu îi este corelativă și obligația de plată a taxei, Lega nr.50/1991 neprevăzând-o pe aceasta din urmă în mod expres .
Instanța constată că potrivit art. 431 alin 2 Cod de procedură civilă ,,oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă,,. De asemenea, conform art. 430 alin 2 Cod de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat privește nu doar dispozitivul ci și considerentele pe care acesta se sprijină.
Reținând așadar considerentele hotărârilor anterior amintite, care au stat la baza soluțiilor prin care a fost infirmată existența obligației de plată a taxei de concesiune de către pârât (pentru altă perioadă decât cea vizată prin prezenta acțiune), în lipsa unui contract încheiat cu reclamanta și recunoscându-le efectul pozitiv al lucrului judecat, instanța va respinge cererea de chemare în judecată dedusă judecății, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de către reclamantul M. BUCUREȘTI prin Primar General, Cod fiscal_, cont bancar RO081TREZ__ deschis la ATCPMB, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3828/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3823/2015. Judecătoria... → |
|---|
