Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7245/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7245/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 7245/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7245
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. U. de Urgență București și pe pârâții F. I. și ., având ca obiect răspundere civilă delictuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul F. I. personal și asistat de avocat cu împuternicire la fila 44 din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea pârâtului F. I., care prezintă C.I. . nr._, CNP_.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k), art. 107 alin. (1) și art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Nefiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Avocatul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează administrarea în cauză a probei cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt admisibile și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cererii principale și al cererii de chemare în garanție.
Avocatul pârâtului învederează că cererea principală a rămas fără obiect. Cu privire la cheltuieli, cererea principală este neîntemeiată, asigurătorul fiind cel care trebuie să suporte aceste cheltuieli. Asigurătorul plătește și cheltuieli de judecată. Dacă totuși se admit cheltuielile, solicită să fie obligată C. la plata acestora. Solicită admiterea cererii de chemare în garanție, dacă pârâtul cade în pretenții. Solicită cheltuieli de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, la care să fie obligat reclamantul. Dacă se admite cererea de chemare în garanție, solicită să fie obligată și C. la plata acestor cheltuieli.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015 sub nr._, reclamantul S. U. de Urgență București i-a chemat în judecată pe pârâții F. I. și ., solicitând, în principal, obligarea pârâtului F. I., și în subsidiar, obligarea pârâților F. I. și . la plata sumei de_,11 lei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a învederat instanței faptul că pârâtul F. I. a avut calitatea de inculpat în dosarul nr._/303/2013, având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
Prin sentința penală nr. 425/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București,definitivă la 21.10.2014, s-a reținut că inculpatul F. I., în timp ce conducea pe drumurile publice un autovehicul, nu a respectat semnificația indicatorului trecere pietoni, a lovit și a accidentat-o pe partea vătămată S. V.. Prin aceeași sentință penală, deși a constatat existența faptei ilicite, Judecătoria sectorului 6 București a dispus, în baza art. 17 pct. 2 rap. la art. 16 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 196 alin. (1) C.pen. și a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Victima accidentului a fost internată în cadrul unității spitalicești reclamante în perioada 11.08._10, iar la data de 01.09.2010, s-a intervenit chirurgical, cu evoluție post operatorie favorabilă. Ulterior, victima a fost internată în cadrul altui spital, decedând la data de 18.09.2010.
În dezvoltarea cererii sale, reclamantul a arătat că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este reprezentată de conduita pârâtului F. I. care, nerespectând regulile de circulație, i-a provocat victimei S. V. leziuni ce ar fi necesitat, în caz de supraviețuire, 70-80 zile de îngrijiri medicale. Prejudiciul suferit de către reclamant este în cuantum de_,11 lei și reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioadele 11.08._10, 17.08._10, 27.08._10. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă implicit din mecanismul săvârșirii faptei de vătămare corporală, iar vinovăția pârâtului, condiție subiectivă a răspunderii civile, este determinată prin raportare la comportamentul pârâtului F. I., fapta fiind săvârșită din culpă.
În drept, reclamantul s-a întemeiat pe prevederile art. 194 C.proc.civ., art.998-999 C.civ. 1864, art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa SUUB nr._/23.04.2015 cu privire la cheltuielile de spitalizare-decont total (fila 9), deconturi aferente perioadei de internare a victimei (fil. 10-15, respectiv 17-18), adresa SUUB nr._/09.04.2015 cu privire la cheltuielile de spitalizare-decont parțial (fila 16), sentința penală nr._/303/2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (fil. 20-22), decizia penală nr. 1276/21.10.2014, pronnunțată de Curtea de Apel București (fil. 24-28).
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din OUG 80/2013 corob. cu art. 20 alin. (8) C.proc.pen, cererea reclamantului este scutită de taxă judiciară de timbru.
În termen legal, la data de 16.06.2015, pârâta . a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca rămasă fără obiect, ca urmare a achitării de către aceasta a sumei solicitate în cuantum de_,11 lei, prin ordin de plată nr._ din data de 15.06.2015. În consecință, obligația de plată a pârâtei s-a stins prin plata sumei solicitate de reclamant prin acțiunea introdusă la instanță.
În privința capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, prin raportare la dispozițiile art.454 C.proc.civ., pârâta solicită să se ia în vedere buna-credință a acesteia în soluționarea cauzei și, în consecință, să se dispună respingerea acestuia. În subsidiar, în aplicarea dispozițiilor art.451 alin.2 C.proc.civ., pârâta solicită diminuarea onorariului de avocat.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta . a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, ordin de plată nr._ din 15.06.2015 (fila 39).
La data de 17.06.2015, pârâtul F. I. a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Societății C. A. SA.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul F. I. solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta, atât în privința petitului principal cât și sub aspectul petitului subsidiar, întrucât persoana obligată la plata de despăgubiri este pârâta ., în calitate de asigurător RCA, conform dispozițiilor art. 49 rap. la art. 55 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Pârâtul precizează că momentul producerii accidentului, respectiv data de 11.08.2010, se situează înăuntrul perioadei de valabilitate a poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/_ nr._, emisă de pârâta ., în baza contractului de asigurare încheiat cu aceasta din urmă.
În privința cererii de chemare în garanție, pârâtul F. I. solicită ca, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, să se dispună obligarea chematei în garanție la plata tuturor sumelor solicitate de către reclamant, având în vedere că la momentul producerii accidentului, acesta deținea poliță de asigurare RCA valabil încheiată cu Societatea C. A. SA.
Pârâtul arată că, în măsura în care evenimentul asigurat se produce în perioada de valabilitate a poliției de asigurare RCA, în limitele despăgubirii prevăzute în contractul de asigurare, asigurătorul acordă despăgubiri în formă bănească pentru vătămări corporale, ca formă a răspunderii contractuale directe prevăzute de lege.
În drept, pârâtul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 72 și urm., art. 205 și urm. C.proc.civ., art. 9, 49, 54, 55 și 58 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010.
În dovedire, pârâtul a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/_ nr._ (fila 50), jurisprudență relevantă în cauză (fil. 51-52).
Cererea de chemare în garanție formulată de pârât a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1041,90 lei, conform chitanței . nr._ (1)/06.07.2015 (fila 58).
La data de 20.07.2015, reclamantul S. U. de Urgență București a depus note scrise prin care solicită instanței să constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, având în vedere că în urma adresei formulate la data de 06.07.2015, departamentul financiar contabil a confirmat încasarea în contul reclamantului a sumei care face obiectul prezentei cauze, depunând la dosar înscrisuri justificative în acest sens (fil. 61-62).
În privința cheltuielilor de judecată solicitate, solicită obligarea pârâților la plata acestora, arătând că în privința onorariului de avocat își rezervă dreptul de a-l solicita pe cale separată.
La data de 17.08.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtul F. I., prin care reiterează susținerile formulate prin notele scrise din data 20.07.2015. Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de către pârât, solicită instanței să constate că este lipsită de obiect, ca urmare a achitării sumei de bani ce reprezintă obiectul cererii sale (fil. 72-73).
Sub aspect probator, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt de natură să ducă la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 425/02.09.2014, pronunțată în dosar nr._/303/2013, definitivă prin decizia penală nr. 1276/21.10.2014, în temeiul art. 17 pct. 2 rap. la art. 16 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus achitarea inculpatului F. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare din culpă prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. din 1969, fapta fiind dezincriminată prin . Legii nr. 286/2009 privind noul Cod Penal. Având în vedere temeiul de achitare, în baza art. 397 pct. 5 C. proc. pen, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și S. Clinic de Urgență ,,B. A.” (fila 22 verso).
În considerentele acestei sentințe, instanța penală a constatat că inculpatul F. I. se face vinovat de producerea accidentului din data 11.08.2010, ora 09:50, inculpatul conducând autoturismul Daewoo Tico, cu nr. de înmatriculare_, pe . . Valea Oltului, moment în care a surprins și accidentat pe numita S. V., angajată în traversare regulamentară pe marcaj pietonal (fila 20 verso).
Urmare a acestui eveniment, în perioada 27.08._10, numita S. V. a fost internată în cadrul Spitalului U. de Urgență București, valoarea totală a cheltuielilor de spitalizare fiind de 18.738,11 lei, aspecte dovedite prin actele medicale depuse la dosar, respectiv prin decontul F.O_ și F.O 7019 (fila 9, 10, respectiv fila 14).
Conform cuprinsului poliției de asigurare de răspundere civilă RCA ./17/_ nr._, instanța constată că la data producerii accidentului, respectiv data de 11.08.2010, pentru autoturismul marca Daewoo Tico, nr. de înmatriculare_, exista poliță valabilă de asigurare pentru răspundere civilă RCA, poliță emisă la data de 03.04.2010 de ., în calitate de asigurător (fila 50).
În drept,
Cu titlu preliminar, sub aspectul legii aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța are în vedere faptul că atât încheierea contractului de asigurare pentru răspundere civilă, cât și săvârșirea faptei ilicitei cauzatoare de prejudiciu au avut loc anterior datei de 01.10.2011, data intrării in vigoare a Codului Civil. D. urmare, potrivit art. 6 alin. (2) C. civ. și art. 3, art. 102 și 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului Civil, raportul juridic dedus judecății este guvernat de dispozițiile cuprinse în C.civ. din 1864 și de celelalte reglementări în vigoare la momentul nașterii obligației.
Potrivit art. 1091 C.civ. 1864, obligațiile se sting plată, prin novațiune, prin remitere voluntară, prin compensație, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiției rezolutorii și prin prescripție.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța arată că la data formulării cererii de chemare în judecată obligația de plată a pârâților exista, însă pe durata procesului aceasta s-a stins ca urmare a achitării sumelor solicitate de către reclamant, stingându-se în mod corelativ și dreptul de creanță al reclamantului.
În consecință, folosul practic urmărit de către reclamant la momentul inițierii acțiunii, respectiv îndestularea creanței sale, nu mai subzistă.
Față de aceste considerente, cererea de chemare în judecată având ca obiect plata sumei de_,11 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioada 11.08._10, a rămas fără obiect pe durata procesului și, în consecință, instanța o va respinge ca atare.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată la data de 17.06.2015 de către pârâtul F. I., instanța arată următoarele:
Având în vedere natura de cerere de intervenție forțată într-un proces pendinte, caracteristic pentru cererea de chemare în garanție este legătura de dependență și subordonare față de cererea de chemare în judecată (cerere principală), în sensul că soluția cererii principale influențează și soluția cererii de chemare în garanție.
D. urmare, față de soluția ce urmează a fi dată asupra cererii principale, instanța constată că cererea pârâtului este rămasă fără obiect și o va respinge în consecință.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata acestora, altele decât onorariul de avocat, pentru care s-a arătat că va fi solicitat pe cale separată, deoarece reclamantul nu a depus vreun înscris din care să reiasă că ar fi efectuat în prezenta cauză cheltuieli de judecată. De asemenea, instanța va respinge cererea pârâtului F. I. de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece singurele cheltuieli efectuate de acesta și dovedite în prezentul dosar sunt cele cu taxa de timbru pentru cererea de chemare în garanție. Or, nu se poate afirma, strict prin raportare la cererea de chemare în garanție, nu și la cererea principală, că chemata în garanție a pierdut procesul în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să fie obligată la plata cheltuielilor realizate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. U. de Urgență București, CUI_, cu sediul procesual ales la SCA P. & B. în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții F. I., CNP_, domiciliat în București, .. 23 A, sector 5, și ., J_, CUI_, cu sediul în Sibiu, .. 5, turnul A, etajele 3-6, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul F. I. în contradictoriu cu chemata în garanție ., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, altele decât onorariul de avocat, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtului F. I. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7082/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7276/2015. Judecătoria... → |
|---|
