Actiune in regres. Sentința nr. 948/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 948/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 948/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 948
Ședința publică din data de 04.02.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, pe pârâtul Ș. S. A. și pe pârâta-chemată în garanție ., având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014, sub nr._, reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII a chemat în judecată pe pârâții Ș. S. A. și ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 65.006,77 lei reprezentând dobânda penalizatoare aferentă de la data plății despăgubirilor și până la data rambursării și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că suma de 65.006,77 lei a fost achitată de către reclamant către T. P. A. în baza sentinței penale nr. 508/13.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și a deciziei penale nr. 125/29.01.2014 a Tribunalului București, din care 35.123,97 lei daune morale, 4.729,60 lei cheltuieli de executare și 25.153,20 lei daune morale.
În fapt, în data de 20.05.2010, pârâtul Ș. S. A. a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului T. P. A.. Inculpatul Ș. S. A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare din culpă. În cadrul procesului penal s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul moral și material suferit, T. P. A.. Ulterior producerii accidentului, pârâtul Ș. S. A. nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situație în care, conform prevederilor art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 și ale art. 3 și 11 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. de protecție a victimelor străzii a fost introdus în cauza penală pentru a garanta plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
În baza sentinței penale nr. 508/13.06.2013 a Judecătoriei Sector 6 și a deciziei penale nr. 125/29.01.2014 a Tribunalului București a fost stabilită vinovăția inculpatului, iar F. de protecție a victimelor străzii a fost obligat în solidar cu inculpatul Ș. S. A. și partea responsabilă civilmente ., la plata de despăgubiri în favoarea părții civile T. P. A..
În urma solicitării numitului T. P. A., reclamantul a achitat la data de 20.05.2014 suma de 65.006,77 lei, din care 35.123,97 lei cu titlu de despăgubiri materiale, 4.729,60 lei cheltuieli de executare și 25.153,20 lei reprezentând daune morale pentru partea civilă T. P. A..
Având în vedere faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ se află în proprietatea ., aceasta, chiar dacă nu și-a îndeplinit obligația încheierii unei polițe de asigurare RCA, conform prevederilor art. 48 din Legea nr. 136/1995, a încredințat pârâtului Ș. S. A. respectivul tractor, în scopul desfășurării activității economice generatoare de profit. În aceste condiții, reclamantul a apreciat că devin aplicabile prevederile art. 1000 C.civ. privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului și în baza prevederilor art. 1003 C.civ. și ale art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 a solicitat obligarea comitentului ., în solidar cu prepusul Ș. S. A. la plata sumelor solicitate.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 C.proc.civ., art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, art. 998-999 C.civ., art. 13 din Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor FPVS:
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: Statutul asociației „F. de Protecție a Victimelor Străzii”, extras Registrul Special – Partea A – Asociații Secțiunea I – Judecătoria sector 2, procura specială nr._/01.07.2013, certificat nr._/08.10.2013, Rechizitoriu din data de 11.10.2011 emis în dosarul nr. 7559/P/2010, minuta hotărârii pronunțată în cadrul dosarului nr._/303/2011, sentința penală nr. 508/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în cadrul dosarului nr._/303/2011, extras Portalul instanțelor privind dosarul nr._/303/2011, adresa de înființare a popririi din data de 14.05.2014 emisă în cadrul dosarului de executare nr. 128/2014, adresa nr. 128/2014/20.05.2014, ordin de plată nr. 729/20.05.2014 și extras ONRC privind societatea ..
Prin Serviciul Registratură, la data de 24.10.2014, pârâtul Ș. S. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și „cerere reconvențională” formulată în contradictoriu cu pârâta ..
Prin întâmpinare s-a arătat faptul că debitul se compune din suma de 35.123,97 lei cu titlu de daune materiale și 25.123,20 lei cu titlu de daune morale. Plata daunelor morale incumbă pârâtei ., întrucât acestei societăți îi revine vina de a nu fi încheiat o asigurare de răspundere civilă, în baza căreia ar fi fost acoperit prejudiciul material suferit de partea vătămată T. P. A., fiind incidente în cauză dispozițiile referitoare la răspunderea civilă pentru fapta proprie.
Referitor la accidentul de circulație propriu-zis, pârâtul a învederat faptul că prin sentința nr. 191/2014, pronunțată în cadrul dosarului nr._, s-a reținut inexistența vreunei fapte în sarcina sa. La momentul producerii accidentului, pârâtul a respectat toate dispozițiile legale aplicabile în situația efectuării schimbării direcției de mers (a semnalizat, s-a asigurat) și a luat măsurile de prevedere specifice unor eventuale situații, posibil de anticipat față de contextul dat. Conducătorul motocicletei circula cu o viteză dublă față de cea legală, adică 114,31 Km/oră, astfel că pârâtul nu avea nicio posibilitate de a evita impactul cu partea vătămată.
Cu privire la daunele morale, pârâtul a învederat faptul că a luat toate măsurile necesare în scopul diminuării cuantumului acestora, în sensul că a transportat victima imediat la spital, s-a îngrijit și a procurat domnului T. P. A. cele necesare în perioada spitalizării.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ., art. 54 Legea nr. 136/1995, art. 998-999 și 1000 alin. 3 Vechiul C.civ.
În ce privește „cererea reconvențională” formulată în contradictoriu cu pârâta ., pârâtul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin cererea principală.
În motivare, pârâtul a învederat faptul că la data de 20.05.2010, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr._, proprietatea angajatorului său ., în calitate de curier, a fost implicat într-un accident rutier a cărei victimă, T. P. A., a fost despăgubită de reclamant prin plata daunelor materiale și morale.
Având în vedere faptul că prin sentința nr. 191/2014 pronunțată în cadrul dosarului nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de către pârât împotriva sentinței nr. 508/2013 și a deciziei nr. 125/2014, ca urmare a dezincriminării infracțiunii de vătămare corporală din culpă din dispozițiile Noului Cod Penal, pârâtul Ș. S. A. a apreciat că temeiul juridic în baza căruia a fost obligat la plata despăgubirilor civile nu mai subzistă. În cauză, răspunderea pentru obligarea reclamantului la plata sumelor achitate cu titlu de despăgubire, aparține proprietarului mașinii conduse de pârât, respectiv ., societate care deși avea în proprietate autoturismul înmatriculat sub nr._, nu avea încheiată la data de 20.05.2010 o poliță de asigurare valabilă.
Pe de altă parte, pârâtul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, prevăzută de dispozițiile art. 1000 C.civ. (art. 1373 Noul Cod Civil). Pârâtul era angajat în baza unui contract de muncă al . în funcția de curier, iar la ora producerii accidentului se afla în îndeplinirea funcțiilor încredințate de angajator, motiv pentru care acesta a apreciat că există o cauză exoneratoare de răspundere a sa, în calitate de prepus la comitentului.
În drept, „cererea reconvențională” a fost întemeiată pe dispozițiile art. 209 C.proc.civ., art. 998-999 și 1000 C.civ., art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Prin serviciul Registratură, la data de 11.11.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea susținerilor din cuprinsul întâmpinării și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că fapta comisă de pârât (ulterior dezincriminată de noua lege penală) nu înlătură răspunderea civilă, astfel de cauze fiind cazul fortuit și forța majoră.
Reclamantul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, existența prejudiciului, relația de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu și existența culpei conducătorului auto.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2015, instanța a calificat cererea formulată de pârâtul Ș. S. A., în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind cerere de chemare în garanție și nu cerere reconvențională, astfel cum a fost impropriu denumită și a încuviințat în principiu această cerere de chemare în garanție.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 508/13.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, astfel cum a fost casată în parte, prin Decizia penală nr. 125/29.01.2014 a Tribunalului București-Secția I-a Penală, reclamantul, pârâtul și chemata în garanție au fost obligați, în solidar, la plata sumelor de_,97 de lei (daune materiale) și 3000 de euro (daune morale) către partea civilă T. P. A..
Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanțele au reținut: fapta ilicită a pârâtului Ș. S. A., care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga și a intrat în coliziune cu motocicleta condusă de partea civilă; legătura de cauzalitate dintre fapta susmenționată și prejudiciul produs părții civile; întinderea prejudiciului; răspunderea solidară a pârâtei-chemate în garanție . în calitate de comitent pentru fapta prepusului; lipsa asigurării pentru pagube produse prin accident a autoturismului condus de către pârât ce a condus la instituirea obligației de garanție în sarcina reclamantului.
Preliminar, instanța subliniază că prin Sentința penală nr. 191/24.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București s-a constatat încetată de drept, exclusiv, pedeapsa penală aplicată pârâtului prin Sentința penală nr. 508/13.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București. În privința restului dispozițiilor hotărârilor judecătorești de mai sus, acestea au fost menținute. Prin urmare, instanța constată că, din punctul de vedere al răspunderii civile a părților în cauză, Sentința penală nr. 191/24.03.2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București nu a produs nici un efect.
Din interpretarea prevederilor art. 19 alin 1 și 20 alin 1 din Codul de procedură penală în vigoare la data pronunțării Sentinței penale nr. 508/13.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București cu cele ale art. 431 alin 2 raportat la ar. 430 alin 2 din Codul de procedură civilă, constată că aspectele tranșate de instanța penală în privința laturi civile, mai sus prezentate, se bucură de putere de lucru judecat în cadrul prezentului litigiu. Prin urmare, prezenta instanța nu este îndreptățită să reanalizeze raportul juridic de răspundere civilă delictuală., fiind obligată să-și întemeieze hotărârea pe dezlegările instanței penale.
În atare condiții, față de faptul că, la data de 20.05.2014 reclamantul a achitat părții civile prejudiciul stabilit de către instanțele penale, în valoare totală de_,77 de lei, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. 729 (fila 34), potrivit prevederilor art. 25 ind 1.15 din Legea nr. 32/2000 și art. 13 din Ordinul CSA nr.1/2008 apare ca justificat dreptul acestuia de regres împotriva pârâtului (răspunzător direct pentru prejudiciu) și pârâtei-chemate în garanție (răspunzătoare pentru prejudiciu în calitate de persoană responsabilă civilmente). În mod firesc, va fi menținută și solidaritatea celor doi pârâți, reținută de instanțele penale în baza art. 1003 din Codul civil. Totodată, față de prevederile art. 1088 alin 2 Cod civil, aflându-se de drept în întârzierea prin săvârșirea faptei ilicite, pârâții vor datora reclamantei și contravaloarea dobânzii legale penalizatoare calculate asupra debitului principal începând cu data de 20.05.2014 și până la data plății.
În consecință, va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de_,77 de lei (debit principal) la care se adaugă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare calculate asupra debitului principal începând cu data de 20.05.2014 și până la data plății.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu pârâta-chemată în garanție, instanța reamintește că răspunderea comitentului pentru fapta presupusului a fost instituită de prevederile art. 1000 alin 3 cod civil ca o formă de garanție pentru persoana care a suferit prejudiciul și nicidecum pentru prepus. De asemenea, nicio normă de drept nu instituie în favoarea prepusului un beneficiu de discuțiune pe care să-l poată opune prejudiciatului, sau dreptul său de regres împotriva comitentului. Soluția legislativă este firească, întrucât izvorul primar al răspunderii este fapta ilicită a prepusului și nu conduita comitentului a cărui formă de răspundere prezintă o natură obiectivă.
Instanța mai reține și că, fapta ilicită reținută în sarcina pârâtului a constat în neasigurarea acestuia corespunzătoare la schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga și nu în conducerea autoturismului fără a deține asigurare pentru răspundere civilă. În atare condiții, împrejurările relevate de acesta cu privire la culpa pârâtei-chemate în garanție pentru neasigurarea obligatorie nu se află în legătură de cauzalitate cu prejudiciul și nu pot susține cererea introdusă de pârât împotriva pârâtei-chemate în garanție.
Pentru aceste considerente, va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ș. S. A. în contradictoriu cu pârâta-chemată în garanție ., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de pe reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București sub nr. 131/05.10.2006, C._, cont bancar IBAN RO44 RZBR_ 4214, cu sediu în București, .. 40-40bis, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ș. S. A., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5 și pârâta-chemată în garanție ., J40/_/2004, CUI_, cu sediul în București, Calea Crângași nr. 10, ., ., sector 6.
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de_,77 de lei (debit principal) la care se adaugă contravaloarea dobânzii legale penalizatoare calculate asupra debitului principal începând cu data de 20.05.2014 și până la data plății.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ș. S. A. în contradictoriu cu pârâta-chemată în garanție ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Anulare act. Sentința nr. 2865/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Pretenţii. Sentința nr. 733/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
