Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5922/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5922/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 5922/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5922
Ședința din Camera de Consiliu din data de 02.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. M.
GREFIER – A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . SA și pe pârâta S. C., având ca obiect pretenții cu valoare redusă (art. 1026 și urm. C.proc.civ.).
La apelul nominal făcut în camera de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se cu citarea părților.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ, în temeiul dispozițiilor art. 94 lit. j raportat la art. 107. C.proc.civ. constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art. 255 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, solicitate de către reclamantă considerându-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Constată că pârâta nu s-a prezentat în mod nejustificat în vederea administrării probei cu interogatoriul, deși a fost legal citat cu această mențiune conform dovezii de la fila 97 din dosar.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2015, sub nr._, reclamanta . SA a chemat în judecată pe pârâta S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4585,73 lei reprezentând valoare energie electrică consumată și neachitată. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 379,02 lei reprezentând penalități de întârziere la plata energiei electrice. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Reclamanta a precizat faptul că rata penalităților de întârziere la plată a variat conform modificărilor succesive ale OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere până la data de 01.03.2014, iar începând cu data de 01.03.2014 este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt, în între părți s-au derulat raporturi contractuale, pârâtului fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârâtă, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acestuia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor emise de către creditoare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032, art. 150 alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662 C.proc.civ., art. I din Ordinul ANRE nr. 5/2003, Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia Președintelui ANRE nr. 57/1999, dispozițiile din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, art. 86 și art. 152 din Regulamentul din 25.06.2004 de furnizare a energiei electrice la consumatori Anexa la HG nr. 1007/2004 și art. 969 și urm., art. 1073 Vechiul Cod civil.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri (f. 10-54).
Pârâta nu a răspuns pretențiilor solicitate de către reclamantă prin completarea formularului de răspuns sau prin alt mijloc adecvat.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . SA și pârâta S. C. s-au derulat raporturi comerciale in baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, încheiat intre părți pe perioada nedeterminata, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei (întrebarea nr. 1). Prin acesta reclamanta s-a obligat să furnizeze energie electrică pârâtei pentru locul de consum situat în București, sector 5, . . din urmă s-a obligat să achite lunar contravaloarea energiei electrice consumate, potrivit facturilor întocmite de furnizor, in termen de 15 zile de la emiterea acestora, astfel cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat pârâtei coroborat cu conținutul contractului de furnizare a energiei electrice, având un conținut reglementat de lege.
În temeiul acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtei energie electrica, emițând în acest sens facturile fiscale nr._/09.01.2012, nr._/06.02.2012, nr._/06.03.2012, nr._/06.04.2012, nr._/08.05.2012, nr._/06.06.2012, nr._/06.07.2012, nr._/07.08.2012, nr._/07.09.2012, nr._/06.10.2012, nr._/06.11.2012 și nr._/19.03.2013, rezultând de achitat un debit în valoare de 4964,75 lei.
Facturile anexate dovedesc că pârâta a fost racordată la rețeaua de energie electrică, fiind alimentată cu energie electrică, potrivit evoluției nivelului indecșilor menționați în factură și în istoricul pe punct de măsură de la filele 39-41 dosar.
Potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ prezentul titlu (care reglementează procedura privind cererile cu valoare redusă) se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța reține că debitul pretins de reclamantă este mai mic de 10.000 de lei, iar prezenta acțiune nu este inclusă între cererile care nu pot face obiectul prezentei proceduri (art. 1025 alin. 2-3 C.pr.civ.)
Conform prevederilor art. 969 alin. 1 C.Civ. (din 1864, aplicabil în cauză față de data încheierii contractului, în temeiul art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art. 1.073 C.Civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului.
Cu privire la debitul principal, în cuantum de 4585,73 lei, reprezentând contravaloare energie electrica și taxă deconectare conform facturilor fiscale mai sus menționate, instanța reține că această creanță este certă, existența sa rezultând din aceste facturi fiscale coroborate cu recunoașterea pârâtei în cadrul administrării probei cu interogatoriul a debitului datorat.
De asemenea, instanța constată caracterul lichid al creanței, cuantumul creanței principale de 4585,73 lei, rezultând din conținutul acelorași acte și din situația contului debitoarei depus de creditoare la fila 10.
În plus, creanța privind debitul principal este exigibilă deoarece termenul de plată a expirat, respectiv 15 de zile de la data emiterii fiecărei facturi, conform art. 11 alin. 1 din contract de furnizare a energiei electrice, a cărui existenta a fost recunoscută expres de către pârâtă prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 1), având un conținut determinat de lege, respectiv Decizia nr. 57/1999 a ANRE, publicată în M. Of. nr. 623/1999.
De asemenea, instanța retine că și creanța in cuantum de 71,03 lei, reprezentând taxe pentru serviciile de deconectare este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 86 alin. 1 lit. f din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG 1007/2004 furnizorul are dreptul să sisteze furnizarea energiei electrice în condițiile art. 152 și art. 153 din același act normativ. Art. 152 dispune că pentru întârzieri ale consumatorului la plata facturii aferente activității de furnizare a energiei electrice, furnizorul este îndreptățit să ia, succesiv următoarele măsuri: aplicarea de penalități, limitarea energiei electrice dacă această măsură este prevăzută în contract; transmiterea unui preaviz de sistare a livrării energiei electrice; sistarea furnizării energiei electrice; rezilierea contractului de furnizare, această din urmă operațiune implicând și operația de ridicare a aparatului de măsură de la locul de consum, iar la art. 200 alin. 2 pct. 5 se menționează că toate cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Prin urmare, instanța mai reține că pârâta datorează și suma de 71,03 de lei, cu titlu de taxă servicii de deconectare, conform facturii fiscale nr._/06.10.2012 și anexei la aceasta.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile corespunzătoare obligației debitorului de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de care a beneficiat. Instanța are in vedere ca, deși reclamanta a executat obligația de a furniza energia electrică, pârâta nu si-a onorat obligația corelativa, astfel cum a și recunoscut în fața instanței.
Creanța constând în penalități de întârziere în cuantum de 379,02 lei, aferentă debitului principal este, de asemenea, certă și lichidă, existența și cuantumul ei fiind determinat de părți prin art. 11 din contractul de furnizare a energiei electrice, a cărui existenta a fost recunoscută expres de către pârâtă prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 1), având un conținut determinat de lege. De asemenea, creanța este exigibilă, penalitățile fiind datorate pentru fiecare zi de întârziere la plată și calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data de 19.03.2013, conform modului de calcul prezentat la fila 10 si detaliat la filele 42-53.
Pentru aceste considerente instanța urmează a admite cererea și a obliga pârâta să plătească reclamantei sumele mai sus menționate.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă reprezentând taxă de timbru, conform dovezii de la fila 1 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanta . SA, J40/_/27.08.2008, CUI RO24387371, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, clădirea C3, etaj 7, sector 2 și pe pârâta S. C., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4964,75 lei, compusă din suma de 4585,73 lei reprezentând contravaloare energie electrică și taxe deconectare, conform facturilor fiscale emise în perioada 09.01._13 și suma de 379,02 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata energiei electrice aferente debitului principal, calculate până la data de 19.03.2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. A.-D. H.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H.
02.10.2015/4 ex.
| ← Evacuare. Sentința nr. 4765/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5912/2015.... → |
|---|
