Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7296/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7296/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 7296/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7296
Ședința din camera de consiliu din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. T. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Z. P. Trading S.R.L.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, la sfârșitul ședinței, lipsesc părțile.
Cererea se soluționează fără citarea părților, conform art. 1.029 alin. 1 C., fiind o procedură scrisă și desfășurându-se în întregul ei în camera de consiliu. Procedura se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, apreciindu-se că dispozițiile art.XII alin. 1 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă nu-și găsesc aplicarea decât în condițiile unei proceduri contencioase care se derulează potrivit dreptului comun și nu în alte cazuri în care codul, în cuprinsul unor norme speciale (astfel cum sunt dispozițiile art. 1029 alin.1 C.pr.civ.), prevede soluționarea unei cereri în camera de consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul procesual.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 C.pr.civ., fiind primul termen de judecată, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.1.027 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 94 pct. 1 lit. j C.pr.civ. și art.107 C.pr.civ.
În temeiul art.258 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Soluționarea cauzei se desfășoară fără dezbatere orală, potrivit cererii reclamantei, instanța apreciind că nu este necesară înfățișarea părților, potrivit art.1029 alin. 2 C.pr.civ.
În temeiul art.394 C.pr.civ., instanța, fiind lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 07.04.2015, sub nr._, reclamanta S.C. T. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Z. P. Trading S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.850,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul acordului comercial de prestări servicii de transport intern și internațional din data de 02.04.2014, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere, în cuantumul indicat în contractul sus-arătat, prin raportare la c/val facturilor fiscale . nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, începând cu data scadenței facturilor fiscale atașate cererii de chemare în judecată, și până la achitarea efectivă a debitului principal la care s-au calculat, precum și la plata sumei de 176,8 lei cu titlu de daune-interese suplimentare minimale conform art.10 din Legea nr.72/2013, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale, în baza contractului de prestări servicii de transport intern și internațional din data de 02.04.2014, prin semnarea acestui contract, societatea pârâtă fiind de acord cu modalitatea de livrare a transporturilor, a facturării și modalitatea de plată a acestora, respectiv faptul că „în baza semnăturii și ștampilei acordate de client pe prezentul contract, sumele facturate ca urmare a serviciilor efectuate de T. sau menționate în notificările trimise acestuia …se vor considera asumate de client”, precum și faptul că debitoarea „are dreptul să reclame în scris factura emisă în termen de 9 zile de la data emiterii, iar după acest termen factura se consideră acceptată”.
Astfel, pe bază de comandă telefonică, debitoarea a solicitat firmei reclamante efectuarea unor servicii de transport, servicii efectuate, facturate de către reclamantă, dar neplătite până în prezent.
Deși societatea debitoare a fost notificată în data de 05.03.2015, în vederea solicitării diferendului pe cale amiabilă, aceasta nu a răspuns, în sensul de a achita debitul restant.
Totodată, reclamanta învederează faptul că se bucură de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1025-1032 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Deși legal citată, pârâta Z. P. Trading S.R.L. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a solicita probe în apărare.
La termenul din data de 12.10.2015, în temeiul dispozițiilor art.258 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind admisibile, pertinente și concludente soluționării cauzei, rămânând în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii, instanța reține că reclamanta a optat pentru procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de Titlul X din Codul de procedură civilă (2010), iar potrivit dispozițiilor art.1025 alin.1 C.pr.civ., „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Alineatele 2 și 3 ale art.1025 C.pr.civ. exclud de la această procedură materia fiscală, vamală sau administrativă, cererile privind răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, precum și cereri privind: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie, moștenire, insolvență, concordat preventiv, procedura de lichidare a societăților insolvabile și alte proceduri asemănătoare, asigurările sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile (cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unor sume de bani), arbitraj și atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Raportat la dispozițiile art.1025 C.pr.civ., instanța constată că prezenta cerere în materia răspunderii civile contractuale nu este exclusă acestei proceduri speciale și că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prin prisma cuantumului pretențiilor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că între reclamanta S.C. T. R. S.R.L. și pârâta Z. P. Trading S.R.L. s-a încheiat acordul comercial de prestări servicii de transport intern și internațional din data de 02.04.2014, în temeiul căruia reclamanta s-a obligat să presteze pârâtei servicii de transport intern și internațional, în schimbul unui preț.
În baza acestor raporturi contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale atașate la dosar, în cuantumul pretins de reclamantă, părțile convenind, cu titlu de clauză penală, faptul că pârâta se angajează să plătească o dobândă anuală formată din ROBOR la o lunp publicat de B.N.R. în prima zi în curs, plus o marjă de 9% până la plata integrală și finală a facturilor restante, dobânda urmând a se aplica pentru fiecare zi de întârziere la toate facturile neplătite în termen de 15 zile de la data emiterii facturii.
Ca urmare a depășirii scadenței facturilor, fără ca debitul principal să fie achitat, reclamanta a calculat și penalități de întârziere, în cuantumul indicat.
În schimb, pârâta nu a administrat dovezi în privința motivelor pentru care nu a achitat la scadență contravaloarea serviciilor prestate și nici nu a probat faptul că obligația de plată s-ar fi stins printr-un alt mod de stingere a obligațiilor admis de lege.
Or, conform dispozițiilor art.1.516 alin.1 C.civ. (2009), “creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”, în caz contrar, “atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere”, creditorul putând, “la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin”, să obțină, dacă obligația este contractuală, executarea silită în natură a obligației (art.1.516 alin.2 pct.1 C.civ., coroborat cu art.1527 alin.1 C.pr.civ.), iar întrucât obligația ce se cere a fi executată este una având ca obiect plata unei sume de bani, ea este susceptibilă întotdeauna de executare silită în natură, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtului, și anume, existența unui contract încheiat între părți, fapta ilicită constând în neexecutarea contractului de către una dintre părți, prejudiciul, legătura de cauzalitate între neexecutarea contractului și prejudiciu, alături de culpa pârâtului.
Întrucât reclamanta a făcut dovada existenței unui contract între părți, și anume, contractul de prestări servicii, în sarcina pârâtei s-a născut prezumția de neexecutare a contractului, respectiv prezumția de culpă în neexecutarea contractului, fără ca aceasta să fi făcut dovada unui caz fortuit sau de forță majoră care a împiedicat-o să execute la timp obligația de plată a prețului serviciilor prestate de către reclamantă.
Mai departe, în ceea ce privește capătul accesoriu al cererii, instanța are în vedere dispozițiile clauzei penale, înțelerea părților fiind în sensul că pârâta se angajează să plătească o dobândă anuală formată din ROBOR la o lunp publicat de B.N.R. în prima zi în curs, plus o marjă de 9% până la plata integrală și finală a facturilor restante, dobânda urmând a se aplica pentru fiecare zi de întârziere la toate facturile neplătite în termen de 15 zile de la data emiterii facturii.
Or, potrivit dispozițiilor art.1535 alin.1 C.civ. (2009), “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de plăți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Prin urmare, suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere reprezintă o creanță certă, potrivit art.662 alin.2 C.pr.civ. (2010), a cărei existență rezultă fără dubiu din contractul semnat de ambele părți. Din același înscris rezultă și caracterul lichid al sumei, deoarece suma este determinabilă după criteriile stabilite în actul de creanță. În fine, prin ipoteză, cerința exigibilității sumei este realizată din momentul în care debitul principal a ajuns la scadență, fără să fi fost achitat de către pârât – cu luarea în considerare a scadenței facturilor fiscale atașate cererii de chemare în judecată, conform tabelului de la fila 6 din dosar.
În sfârșit, instanța reține că reclamanta nu este îndreptățită la plata de daune-interese suplimentare minimale conform art.10 din Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante (în continuare, Legea nr.72/2013), în condițiile în care din interpretarea dispozițiilor art.10 alin.2 din același act normativ rezultă că aceste daune-interese vin să completeze suma obținută de către creditor cu titlu de “dobândă penalizatoare”, fiind datorate de la data la care curge această dobândă, ceea ce nu este cazul în situația din prezenta cauză, în care reclamanta nici nu a solicitat dobânda (legală) penalizatoare, ci penalități de întârziere prevăzute de părți cu titlu de clauză penală, deci daune-interese moratorii contractuale, iar nu legale, neexistând aceeași rațiune, pentru a se da aceeași soluție, în condițiile în care aferent unei clauze penale părțile stabilesc, prin ipoteză, valoarea despăgubirii acceptate de ambele părți ca acoperind integral paguba produsă prin neexecutare, în timp ce daunele-interese suplimentare minimale nu fac decât să suplinească daunele-interese moratorii legale (dobânda legală penalizatoare) datorate tocmai urmare a lipsei unei convenții a părților, care nu au putut, astfel, să stabilească un nivel al despăgubirii care să fie cât mai aproape de repararea integrală a prejudiciului produs prin neexecutarea la timp a unei obligații.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. T. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Z. P. Trading S.R.L., urmând ca aceasta să fie obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.850,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul acordului comercial de prestări servicii de transport intern și internațional din data de 02.04.2014, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere, în cuantumul indicat în contractul sus-arătat, prin raportare la c/val fiecărei facturi fiscale atașate cererii de chemare în judecată, începând cu data scadenței facturilor fiscale atașate cererii de chemare în judecată, conform tabelului de la fila 6 din dosar, și până la achitarea efectivă a debitului principal la care s-au calculat, respingând, în rest, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sume de 176,8 lei cu titlu de daune-interese suplimentare minimale conform art.10 din Legea nr.72/2013.
În temeiul art.451 alin.1 și art.453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru – dovada la fila 36 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta S.C. T. R. S.R.L., cu sediul în București, ..172-176, Clădirea Platinum Business and Convention Center, . SI B4, clădirea B, sector 1, în contradictoriu cu pârâta Z. P. Trading S.R.L., cu sediul în București, Calea Rahovei, nr.266-268, corp 2, mansardă, axele D-C, stâlpii 15-15, camera 09, sector 5.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.850,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul acordului comercial de prestări servicii de transport intern și internațional din data de 02.04.2014, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere, în cuantumul indicat în contractul sus-arătat, prin raportare la c/val fiecărei facturi fiscale atașate cererii de chemare în judecată, începând cu data scadenței facturilor fiscale atașate cererii de chemare în judecată, conform tabelului de la fila 6 din dosar, și până la achitarea efectivă a debitului principal la care s-au calculat, respingând, în rest, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sume de 176,8 lei cu titlu de daune-interese suplimentare minimale conform art.10 din Legea nr.72/2013.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./22.10.2015
Se vor efectua 2 .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer R. pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7300/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7293/2015. Judecătoria... → |
|---|
