Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6517/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6517/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 6517/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6517
Ședința din camera de consiliu din data de 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta E. E. Muntenia SA și pe pârâta M. G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns pârâta, prin reprezentant C. N.-A., cu procură autentificată de notar S. C. D. sub nr. 1286/21.09.2015 la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează reprezentantul pârâtei, C. N.-A. cu CI . nr._, CNP_.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București de a soluționa cauza, prin raportare la art. 1027 alin. 1 și art. 107 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare, și oportunitatea unirii acestora cu fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei învederează că lista de creanțe se referă la anul 2012, însă, în toată această perioadă pârâta nu a primit nicio factură și nicio înștiințare. Nici unul din documentele invocate de reclamantă nu i-au fost comunicate pârâtei.
Reprezentantul pârâtei mai învederează că imobilul pentru care se solicită pretențiile a fost vândut, iar cel care a cumpărat are un contract cu E. din anul 2010. Mai arată că, la momentul vânzării, a depus o cerere la E. de reziliere a contractului, însă nu s-a mai interesat de ea.
Instanța, în temeiul art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, unește cu fondul cauzei soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, și a probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiat reprezentantul societății care a cumpărat imobilul.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează în cauză, la solicitarea ambelor părți, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile și sunt de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Totodată, instanța respinge cererea pârâtei de administrare a probei testimoniale, apreciind că aspectele pe care martorul le-ar putea relata nu sunt în legătură cu obiectul cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul pârâtei solicită instanței să țină seama de faptul că nu a primit niciun document de-a lungul timpului care să-i aducă la cunoștință despre acest debit.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2015, sub nr._, reclamanta S.C. E. E. Muntenia S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta M. G., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.462,46 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 83,76 lei. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că, în temeiul unor raporturi contractuale convenite cu pârâta, i-a atribuit acesteia codul de client_, în baza căruia i-a livrat energie electrică. Corelativ, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de E. E. Muntenia SA, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii.
Reclamanta a arătat că, între părți, operează condițiile standard ale unui contract de adeziune, contract aprobat prin decizia A.N.R.E. nr.57/1999 și aplicabil la nivel național, care, în art. 7 c și art. 11 alin. 1 și 2 reglementează aceste aspecte privind obligația consumatorului de plată a facturilor ce cuprind contravaloarea energiei electrice consumate.
Totodată, reclamanta a învederat că această obligația de plată este prevăzută și de Legea energiei electrice, conform art. 54 din Legea nr. 13/2007 și art. 59 și 61 alin.2 din Legea nr.123/2012.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a arătat că aceasta este reglementată de art. 200 alin.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004.
În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului de către debitoare, reclamanta a învederat că aceasta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația sa financiară.
A mai arătat reclamanta că facturarea, respectiv emiterea facturilor s-a realizat conform art. 155 alin.28 din Codul fiscal, potrivit căruia semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen au fost calculate penalități, conform contractului, respectiv art.11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin.1 și 2, art. 223 alin.3, art.277, art.453, art. 628 alin.2, art.662, art. 1025- 1032 noul Cod de procedură civilă; art.1270, art.1516, art.1535 Noul Cod Civil, art.969 si urm. art.1073 vechiul Cod civil, art.120 alin.7 din OG nr.92/2003; art.155 alin.28 Cod fiscal; art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, decizia A.N.R.E nr.57/1999 pentru aprobarea contractelor –cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr.5/21.02.2003 privind modificarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; vechea lege a energiei electrice nr.13/2007; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr.123/2012. În temeiul art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, situația centralizată a soldului, factura fiscală nr._/02.05.2012, somație, confirmare de primire, contract nr. 1007-_-01/15.10.1998.
Cererea reclamantei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform ordinului de plată de la fila 1 din dosar.
La data de 12.06.2015, pârâta a formulat o întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că, din documentele depuse la dosar, reiese că această creanță provine din facturi neachitate din 02.05.2012.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât a vândut imobilul la care se face referire în acțiune încă din anul 2005, conform contractului de vânzare-cumpărare din 11.08.2005.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat că a luat legătura cu reprezentantul societății care a cumpărat imobilul, care a afirmat că, de la data preluării imobilului din .. 10, consumul de energie electrică a fost sistat, ca urmare a debranșării instalației electrice. Această situație a durat până la data de 05.08.2010, când respectiva societate a încheiat cu E. un nou contract de furnizare a energiei electrice.
Pârâta a mai arătat că, la o săptămână după ce a vândut imobilul, a depus o cerere la E., prin care a solicitat anularea contractului de furnizare a energiei electrice.
De asemenea, pârâta a mai arătat că nu i-a fost comunicată nicio factură de plată.
Pârâta nu a invocat niciun temei de drept în susținerea apărărilor sale.
În dovedirea acestora, aceasta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1280/11.08.2005 de notar public B. G., contractul nr._/05.08.2010.
La data de 07.07.2015, reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la factura solicitată la plată, având în vedere că data scadentă a acesteia a fost în data de 17.05.2012, iar acțiunea formulată de reclamantă a fost înaintată în data de 30.04.2015, fiind înregistrată de instanță la data de 04.05.2015.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, învederând că debitorul împotriva căruia s-a îndreptat este însuși titularul contractului încheiat cu furnizorul de energie electrică.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a făcut dovada înstrăinării locului de consum situat la adresa din București, ., ., iar contractul de furnizare a energiei electrice nr._/05.08.2010, încheiat între reclamantă și Societatea Română pentru asigurare Calității are ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum Birouri București, din .. 10, ..
Reclamanta a mai învederat că și, în situația în care pârâta nu mai era proprietara imobilului unde avea loc consumul de energie electrică, această situație nu o absolvă de la achitarea debitului restant pentru perioada cât a fost proprietara și ulterior acestei perioade, întrucât nu a efectuat nici un demers pentru a comunica modificările intervenite, având obligația să formuleze o cerere de reziliere a contractului.
Conform art.1.029 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei a avut loc în cameră de consiliu, cu citarea părților.
La termenul de astăzi, instanța a unit cu fondul cauzei soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă prin întâmpinare. Totodată a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 15.10.1998, între . calitate de furnizor, și pârâta M. G., în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr. 1007-_-01/15.10.1998, având ca obiect furnizarea de energie electrică către consumatori casnici la locul de consum situat în București, sector 5, . .> Potrivit art. 6 lit. c, furnizorul are obligația de a factura consumatorului energia electrică furnizată cu tariful ales de acesta dintre tarifele legale în vigoare. Conform art. 11, neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înștiințării de plată atrage după sine: perceperea de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 8-a zi calendaristică până la achitarea facturii.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis factura fiscală nr._/02.05.2012, pentru suma de 4.462,46 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate și a taxei pentru prestarea serviciilor, Totodată, a calculat suma de 83,76 lei, cu titlu de penalități de întârziere (conform tabelului de calcul de la fila 11 din dosar).
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1280/11.08.2005 de notar public B. G., pârâta M. G. și coproprietarii T. A. O., N. V. și B. D. L., în calitate de vânzători, au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., sector 5, către cumpărătoarea Societatea Română pentru Asigurarea Calității.
Societatea Română pentru Asigurarea Calității a încheiat cu reclamanta E. E. Muntenia SA un contract pentru furnizarea energiei electrice la imobilul achiziționat, în data de 05.08.2010, având numărul_, pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 5, nr. CF_, așadar, inclusiv, pentru . cadrul respectivului imobil, ce face obiectul contractului nr. 1007-_-01/15.10.1998.
În drept, instanța reține că, având în vedere data inițierii raporturilor contractuale dintre părți, 15.10.1998, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil, precum și de normele Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Prin raportare la situația de fapt reținută anterior, instanța va analiza, cu prioritate, cele două excepții invocate de către pârâtă, prin întâmpinare, în ordine, în funcție de efectele lor, conform art. 248 alin .1 Cod procedură civilă, începând cu excepția lipsei calității procesuale pasive.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, instanța reține că, potrivit art. 32 Cod procedură civilă, calitatea procesuală reprezintă una din condițiile cumulative necesare pentru exercitarea oricărei acțiuni civile. Art.36 Cod procedură civilă definește calitatea procesuală ca fiind identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, sub aspect pasiv calitatea reprezentând identitatea dintre subiectul pasiv în raportul juridic dedus judecații și pârât.
Instanța reține că acțiunea reclamantei are natura juridică a unei cereri în răspundere civilă contractuală, deoarece tinde la obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligații contractuale, conform contractului de furnizare a energiei electrice nr. 1007-_-01/15.10.1998, respectiv a obligației de a plăti serviciile ce i-au fost prestate. Subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, respectiv raportul contractual prezentat anterior, este, așadar, pârâta, în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă, motiv pentru care acesteia îi revine calitatea procesuală pasivă în cauză.
Nu prezintă relevanță, în cauză, pentru stabilirea calității procesuale pasive, faptul că pârâta, ulterior încheierii contractului cu reclamanta, a înstrăinat dreptul de proprietate al imobilului pentru care s-a convenit furnizarea de energie electrică, câtă vreme, astfel cum s-a reținut mai sus, cererea de chemare în judecată se grefează pe un raport juridic obligațional derivat din contractul dintre părți, și nu pe dreptul de proprietate al pârâtei
Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, astfel că o va respinge, ca atare.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, instanța reține că prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv civil prin care se stinge dreptul material la acțiune prin care acesta ar fi putut obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative. Termenul general de prescripție extinctivă aplicabil acțiunilor personale este instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 ca fiind de 3 ani.
Prezenta acțiune are ca obiect un drept personal de creanță, născut în baza raporturilor contractuale ale părților, astfel că este supusă termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani.
Termenul de prescripție de 3 ani va începe să curgă în momentul nașterii dreptului la acțiune, astfel cum prevede art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Nașterea dreptului la acțiune a luat naștere în momentul în care creanța pretinsă de către reclamantă a devenit exigibilă, respectiv a ajuns la scadență, prin împlinirea termenului de plată stabilit în favoarea pârâtei.
Dreptul de creanță pretins de reclamantă a luat naștere prin emiterea facturii nr._/02.05.2012, care a devenit scadentă, conform la 11 din contract, data de 17.05.2012, astfel că acesta este momentul la care termenul de prescripție al prezentei acțiuni a început să curgă.
Trebuie menționat că, deși factura indicată mai sus a fost emisă pentru o regularizare a consumului de energie pentru perioada 02.08.2006 – 23.04.2012, relevantă pentru stabilirea începutului termenului de prescripție este data emiterii facturii. Astfel, conform art. 6 lit. c și art. 11 din contractul dintre părți, obligația consumatorului de a achita energia electrică furnizată ia naștere doar în baza facturii emise de către furnizor, motiv pentru care, deși perioada de facturare începe cu mult anterior datei facturii, în lipsa emiterii unei facturi, dreptul de creanță al furnizorului nu există.
Termenul de prescripție de 3 ani, început să curgă la data de 17.05.2012, a expirat în data de 17.05.2015. Deoarece prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 04.05.2015, instanța reține că, înainte de împlinirea termenului de prescripție, acesta s-a întrerup, astfel că, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b și art. 17 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, un nou termen de prescripție a început să curgă, care nu s-a mai împlinit, astfel că dreptul material la acțiune nu s-a stins prin prescripție.
Pentru aceste considerente, instanța constată că și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, astfel că o va respinge, ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 969-970 Cod civil, care stabilesc: convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, în condițiile art. 1073 și următoarele Cod civil, în temeiul cărora creditorul are dreptul de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului. Totodată, în cauză sunt aplicabile și prevederile speciale ale Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, care prevede, în art. 59, că În conformitate cu prevederile contractului, clientul final este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice.
Din contractul încheiat între părți în cauză și din factura fiscală atașată acestuia rezultă că, pentru locul de consum indicat în convenție, reclamanta a furnizat energie electrică, a cărei contravaloare, de 4.462,46 lei, trebuie achitată de către pârâtă. Furnizarea energiei electrice a fost dovedită, în cauză, prin anexa facturii fiscale, în care este detaliat totalul consumului de energie la imobilul pârâtei, pentru mai multe perioade, în funcție de indexul aparatului de măsurare (contor).
Instanța observă că, într-adevăr, pârâta a înstrăinat imobilul ce reprezintă locul de consum indicat în contract, în anul 2005, așadar energia electrică facturată, pentru care s-a formulat prezenta acțiune, fiind furnizată în perioada 2006-2012, a fost utilizată, cel mai probabil, de către noul proprietar al imobilului, și nu de către pârâtă.
Acest fapt nu este, însă, de natură, să o exonereze pe pârâtă de obligația de a achita contravaloarea energiei electrice, care a fost furnizată în baza raporturilor sale contractuale cu pârâta. Principiul forței obligatorii al contractului se aplică, în cauză, prin faptul că, în lipsa încetării contractului dintre părți, pârâta este ținută să își îndeplinească obligațiile de plată asumate, chiar și în ipoteza înstrăinării imobilului, pentru care contractul a fost încheiat. Desigur că problema beneficiarului real al serviciilor prestate de către reclamantă poate produce efecte juridice în raporturile dintre pârâtă și noul cumpărător al imobilului, dar nu și în prezentul litigiu.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, potrivit cu care noul cumpărător al imobilului a încheiat propriul său contract pentru furnizarea energiei electrice cu reclamanta, astfel că energia electrică furnizată imobilului s-a efectuat în baza acestui de-al doilea contract, și nu în temeiul contractului ce face obiectul prezentei cauze, instanța observă că, într-adevăr, Societatea Română pentru Asigurarea Calității a încheiat cu reclamanta E. E. Muntenia SA un contract pentru furnizarea energiei electrice la imobilul achiziționat, în data de 05.08.2010, având numărul_.
Cu toate acestea, din analiza anexei facturii nr._/02.05.2012, privind detaliile consumului de energie, instanța constată că totalul consumului facturat este aferent perioadei 02.08.2006 – 08.07.2008, pentru perioada 08.07.2008 – 23.04.2012, consumul înregistrat fiind zero. Se constată, așadar, că energia electrică a cărei contravaloare face obiectul cauzei a fost furnizată și consumată anterior încheierii noului contract cu reclamantă, de către Societatea Română pentru Asigurarea Calității, motiv pentru care nu se poate susține că aceasta a fost furnizată în baza altor raporturi contractuale.
Cu privire la majorările de întârziere în cuantum de 83,76 lei, solicitate de către reclamantă, instanța reține că, potrivit art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 123/2012, (2) Nerespectarea contractului de furnizare a energiei electrice de către clientul final poate atrage suportarea următoarelor consecințe, după caz: a) penalizări. În acest sens, prin art. 11 din contract, părțile au prevăzut că neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități pentru fiecare zi de întârziere după cum urmează:a. penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, b. penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței. Conform acestor prevederi legale și contractuale, reclamanta a procedat în mod corect la perceperea acestei sume de bani, cu titlu de penalități de întârziere, conform art. 119- 1201 din Codul de procedură fiscală.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . SA împotriva pârâtei M. G., care va fi obligată la plata sumelor de bani indicate mai sus.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 1031 alin. 1 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta urmează a fi obligata și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, având J40/_/2008 și CUI RO24387371, împotriva pârâtei M. G., CNP_, cu domiciliul în București, .. 42-52, ., ., sector 1.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4.462,46 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/02.05.2012, și suma de 83,76 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex. / 23.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6536/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6571/2015. Judecătoria... → |
|---|
