Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4936/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4936/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 4936/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4936
Ședința din camera de consiliu din data de 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R.&R. SA, în contradictoriu cu pârâtul T. C. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită, cererea soluționându-se fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București de a soluționa cauza, prin raportare la art. 1027 coroborat cu art. 107 alin. 1 și art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă.
Instanța, conform art. 258 și art. 255 raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, constată că proba cu înscrisuri propusă de reclamantă este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei, astfel că o încuviințează. Instanța respinge cererea reclamantei de administrare a probei cu interogatoriul pârâtului, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei, pretențiile reclamantei putând fi evaluate doar prin raportare la înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului si rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2015, sub nr._, reclamanta . l-a chemat în judecată pe pârâtul T. C. V., solicitând, pe calea procedurii privind cererile cu valoare redusă, obligarea acestuia la plata sumei de 280,74 lei, reprezentând debit principal, și a sumei de 213,79 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul, la data de 30.12.2010, un act adițional la contractul de furnizare servicii nr._, în baza căruia a convenit să-i furnizeze pârâtului servicii de comunicații electronice, cu obligația corelativă a acestuia de plată a abonamentelor lunare și a tarifelor aferente.
Reclamanta a mai arătat că a prestat serviciile prevăzute de contract în sarcina sa, emițând în acest sens facturile fiscale restante la plată aferente perioadei decembrie 2013 – februarie 2014, în valoare de 280,74 lei, însă pârâtul nu și-a respectat obligația corelativă de plată a acestora cu respectarea termenelor scadente.
De asemenea, reclamanta a învederat că. pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi, calculate în baza art. 3.6 din contract.
În drept. cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 - 1032 Cod procedură civilă. În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: actul adițional din 30.12.2010 la contractul nr._, facturile fiscale nr._/18.12.2013, nr._/20.01.2014 și nr._/18.02.2014, certificat constatator ONRC.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei, conform chitanței de la fila 1 din dosar.
Pârâtului i s-au comunicat în mod legal formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia și formularul de răspuns, însă acesta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a apărat în alt fel.
Conform art.1.029 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei a avut loc în cameră de consiliu, fără citarea părților. Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă și a respins cererea acesteia de administrare a probei cu interogatoriul pârâtului, pentru motivele consemnate prin practicaua prezentei hotărâri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 20.12.2010, reclamanta ., în calitate de furnizor, a încheiat cu pârâtul Ț. C. V., în calitate de beneficiar, actul adițional de suplimentare servicii la contractul nr._, având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie și internet enumerate expres la litera C din contrat.
Conform art. 3.5 din condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, atașate contractului încheiat cu pârâtul și acceptate de acesta, pentru serviciile furnizate, furnizorul emite lunar o factură fiscală, pe care beneficiarul se obligă să o achite până la sfârșitul lunii pentru care a fost emisă.
Potrivit art. 3.6, în cazul neplății facturilor până la expirarea termenului de plată, furnizorul poate percepe, începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare, penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile fiscale atașate cererii, respectiv: facturilor fiscale nr._/18.12.2013,_/20.01.2014,_/18.02.2014, în valoare totală de 280,74 lei.
În drept, având în vedere data inițierii raporturilor contractuale dintre părți, 20.012.2010, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile Codului civil din 1864, denumit în continuare Cod civil. Conform art. 969-970 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar acestea trebuie executate cu bună credință.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, în condițiile art. 1073 și următoarele Cod civil, în temeiul cărora creditorul are dreptul de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că, în temeiul contractului și al facturilor atașate cererii de chemare în judecată, pârâtul datorează reclamantei suma de 280,74 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate, iar, în prezentul litigiu, nu a dovedit achitarea acesteia, motiv pentru care pretențiile principale ale reclamantei sunt întemeiate.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei, având ca obiect plata penalităților de întârziere, instanța reține că acestea au fost evaluate contractual, prin art. 3.6, la procentul de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. În temeiul art. 1066 și art. 1069 alin. 2 Cod civil, având în vedere că s-a reținut anterior neexecutarea culpabilă a obligației contractuale asumate de către pârât, instanța reține că acesta datorează reclamantei și penalități de întârziere în cuantumul stabilit contractual, calculate până la data de 17.03.2015, conform tabelului de calcul atașat la dosar, la valoarea de 213,79 lei,
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta . împotriva pârâtului T. C. V., care va fi obligat la plata sumei de 280,74 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.12.2013,_/20.01.2014,_/18.02.2014, și a sumei de 213,79 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente calculate până la data de 17.03.2015.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, sector 5, având J40/_/1994 și CUI_, împotriva pârâtului T. C. V., CNP_, cu domiciliul în București, .. 64, ., ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 280,74 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.12.2013,_/20.01.2014,_/18.02.2014, și suma de 213,79 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente calculate până la data de 17.03.2015.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 4 ex./ 20.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4938/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5903/2015. Judecătoria... → |
|---|
