Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1626/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1626/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1626/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1626
Ședința din Camera de Consiliu din data de 25.02.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . ROMANIA SRL și pe pârâta D. F., având ca obiect pretenții cu valoare redusă (art. 1025 și urm. C.proc.civ.).
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților conform dispozițiilor art. 1029 alin. 2 N.C.proc.civ.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 N.C.proc.civ, în temeiul dispozițiilor art. 1027 alin. 1 și 2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) N. C.proc.civ. coroborat cu art. 107 N.C.proc.civ., constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, considerându-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art. 255 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă. În ceea ce privește proba cu interogatoriul pârâtului, solicitată de către reclamantă, în baza acelorași temeiuri de drept, respinge această probă ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 N. C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014, sub nr._, reclamanta . ROMANIA SRL a chemat în judecată pe pârâta D. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2952,07 lei debit principal, la care se adaugă dobânda contractuală în cuantum total de 98,12 lei și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă de timbru.
În motivarea acțiunii se arată că în fapt, între părți s-au derulat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta a livrat către pârâtă gaze naturale, iar corelativ s-a născut obligația de plată a pârâtei conform facturilor emise de către reclamantă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii de către furnizor (art. 3 alin. 2 din Contractul-cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici) – aceasta fiind data scadenței facturilor. De asemenea, între părți a fost încheiat un contract de adeziune, având în vedere prevederile Ordinului ANRE nr. 77/2009 și Ordinul ANRE nr. 42/2012.
În ce privește obligația pârâtei de plată a serviciului consumat, s-a arăta faptul că aceasta este prevăzută și de dispozițiile art. 41 din vechea Lege a gazelor nr. 351/2004 și art. 145 alin. 1 din Legea nr. 123/2012. Obligația pârâtei de a plăti contravaloarea gazelor naturale furnizate de către reclamantă s-a născut odată cu semnarea contractului (acesta reprezentând „legea părților” în accepțiunea art. 969 V.C.civ.) și nu odată cu emiterea facturii lunare. Nu se poate interpreta că obligația de plată se naște pentru fiecare factură în parte, la data acceptării acesteia, fără a se lua în considerare existența contractului și a clauzelor referitoare la executarea obligației de plată. O astfel de interpretare ar da loc la refuzul abuziv de acceptare a facturilor și, deci, la nerespectarea clauzelor contractuale de către beneficiar.
Totodată, reclamanta a învederat faptul că majorările de întârziere în valoare de 98,12 lei au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din contractul-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici și art. 10 alin. 1 lit. a) din Condițiile standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici, majorări egale cu nivelul majorării de întârziere datorat pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, conform reglementărilor legale în vigoare. Modul de calcul al acestora, respectiv valoarea de bază pentru care se percep majorarea, perioada de calcul, numărul de zile de întârziere și coeficientul de calcul aplicat rezultă din fișa de calcul atașată la dosarul cauzei – filele nr. 13-14.
Pentru aceste considerente, reclamanta a apreciat că suma de 3050,19 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 N.C.proc.civ., art. 1270, 1516, 1535 N.C.civ., art. 969 și urm., art. 1073 V. C.civ., art. 120 alin. 7 C.proc.fisc. (OG nr. 92/2003), art. 155 alin. 28 C. fisc., Ordinul ANRE nr. 77/2009, Ordinul ANRE nr. 42/2012, Vechea lege a gazelor nr. 351/2004 și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
În susținerea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri în copie: extras de cont/25.11.2014, fișa de calcul majorări/dobândă/penalități, facturi fiscale . nr._/14.01.2014, nr._/12.02.2014, nr._/12.03.2014, nr._/10.04.2014, nr._/13.05.2014, nr._/12.06.2014, nr._/11.07.2014, nr._/24.07.2014 și contract pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici nr._/01.11.2013.
Pârâta nu a răspuns pretențiilor solicitate de către reclamantă prin completarea formularului de răspuns sau prin alt mijloc adecvat.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.01.2013, reclamanta, în calitate de furnizor, a încheiat cu pârâta, în calitate de consumatoare, contractul de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii casnici, având ca obiect furnizarea de gaze naturale la locul de consum situat în București, . sector 5.
Conform art. 3 alin. (2) din contract, debitoarea și-a asumat obligația de a plăti contravaloarea facturilor emise de furnizor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, fără a se preciza necesitatea acceptării facturilor la plată prin semnarea lor de către debitoare.
Cantitatea de gaze naturale facturată a fost determinată pe baza citirii indexului contorului montat la locul de consum, de către personalul împuternicit al furnizorului.
Prețul final reglementat al gazelor naturale furnizate a fost stabilit prin contract la 110,58 lei/MWh (fără TVA).
Pentru neachitarea facturii în termenul stabilit, s-a prevăzut în art. 3 alin 3 din contract, posibilitatea perceperii unei cote a majorărilor de întârziere calculate asupra valorii neachitate, egale cu nivelul majorărilor datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16-a zi calendaristică de la data emiterii facturii până la achitarea integrală a acesteia, inclusiv ziua plății, în cazul neîndeplinirii obligației de plată în 30 zile calendaristice de la data scadenței.
În executarea contractului, creditoarea a emis următoarele facturi fiscale: nr._/14.01.2014 în valoare de 316,51 de lei, nr._/12.02.2014 în valoare de 530,67 de lei, nr._/12.03.2014 în valoare de 1067,93 de lei, nr._/10.04.2014 în valoare de 395,61 de lei, nr._/13.05.2014 în valoare de 323, 54 de lei, nr._/12.06.2014 în valoare de 45,33 de lei, nr._/11.07.2014 în valoare de 48,36 de lei, nr._/24.07.2014 în valoare de 224,12 lei.
Debitoarea nu a achitat aceste facturi.
În drept, instanța reține că, în temeiul art. 1272 din Codul civil, în vigoare la data semnării convenției părților, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În cauză, instanța reține că existența creanței reclamantei rezultă din contractul încheiat cu pârâta și însușit de către aceasta prin semnătură și ștampilă și din facturile fiscale emise în executarea acestui contract. Instanța reține că, deși facturile nu poartă semnătura pârâtei, totuși ele au fost însușite de acesta, pentru următoarele motive: în primul rând potrivit dispozițiilor contractuale achitarea facturilor emise de reclamantă nu era condiționată de semnarea lor de pârât; în al doilea rând, cantitatea de gaze naturale facturată era determinată pe baza citirii indexului contorului montat la locul de consum, de către personalul împuternicit al furnizorului, iar din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi contestat cantitatea de gaze înscrisă în facturi.
În cauză, creanța este lichidă, câtimea ei,, fiind determinabilă cu ajutorul contractului. Valoarea exactă a creanței a fost determinată cu ajutorul facturilor fiscale atașate la dosar, emise pe baza citirii indexului contorului montat la locul de consum, de către personalul împuternicit al furnizorului.
Sub aspectul exigibilității creanței, instanța constată că potrivit dispozițiilor contractuale susmenționate termenul de plată al facturilor este de 30 de zile calendaristice de la data emiterii. În aplicarea acestor dispoziții contractuale, în facturile emise și neachitate de pârâtă s-au prevăzut datele de scadență care au fost depășite cu mult înainte de introducerea prezentei acțiuni.
Având în vedere aceste considerente, instanța o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma de 2952,07 lei.
În privința majorărilor de întârziere, instanța constată că potrivit art. 3 alin 3 din contract, s-a prevăzut că neachitarea la termen a facturilor atrage perceperea unei cote a majorărilor de întârziere calculate asupra valorii neachitate, egale cu nivelul majorărilor datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 16-a zi calendaristică de la data emiterii facturii până la achitarea integrală a acesteia, inclusiv ziua plății. Cu respectarea acestor dispoziții contractuale, reclamanta a procedat la calcularea de majorări de întârziere până la data de 25.11.2014, în cuantum total de 98,12 lei.
Față de aceste considerente, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2952,07 lei (debit principal) și 98,12 lei (majorări de întârziere).
În temeiul art. 1031 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța o va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, respectiv suma de 200 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea. formulată de reclamanta . ROMANIA SA, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO26BRDE450SV_, deschis la BRD GSG SMCC, cu sediul procesual ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., în contradictoriu cu pârâta D. F., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamatei suma de 3050,19 de lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2495/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 2361/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
