Acţiune în constatare. Sentința nr. 8213/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8213/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 8213/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA II CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8213
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. V. (M.)
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. I. și pe pârâții P. E., N. C., M. M. și N. F., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns reclamanta, personal și asistat de apărător cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 21.10.2015, note scrise de către pârâta M. M., prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, precum și la data 26.10.2015, precizări de către pârâtul N. C., iar la data de 10.11.2015, reclamantul a depus prin fax, răspuns la întâmpinare, după care,
Reclamantul, prin apărător, depune la dosar încă un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului M. I., acesta prezentând CI . nr._, CNP_.
Instanța, fiind primul termen de judecată, în condițiile art. 131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 94 lit. j C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părții sub aspectul probatoriului.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și constatarea faptului că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului pârâților de a solicita executarea silită a sumelor precizate prin cererea de chemare în judecată și care reprezintă sulte în favoarea acestora stabilite prin sentința civilă nr. 2995/16.10.1990, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. 5377/1989, definitivă prin respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, din data de 12.08.2015, reclamantul M. I. a chemat în judecată pe pârâții P. E., N. C., M. M. și N. F., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului pârâților de a cere executarea silită pentru sumele de câte_ lei vechi (ROL), reprezentând sulte în favoarea pârâtelor P. E. și N. F., moștenitoare a defunctei C. G. și câte 6976 LEI vechi (ROL) în favoarea pârâților N. C. și M. M., sulte stabilite prin sentința civilă nr. 5377/1989, sentință definitivă prin respingerea recursurilor conform deciziei civile nr. 447/1991.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență că, prin sentința civilă nr. 2995/16.10.1990, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr. 5377/1989, definitivă prin respingerea recursurilor conform deciziei civile nr. 447/1991, s-a dezbătut succesiunea defuncților V. M. și a defunctului V. G. și s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma acestora, peroanele cu calitatea de moștenitori legali și testamentari de pe urma fiecăreia dintre acești defuncți și cotele succesorale ce le revin, persoanele constatate ca fiind străine de succesiune prin neacceptare, dispunându-se totodată ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mobile și a imobilului situat în București, .. 8, sector 5, compus din teren în suprafață de 297 mp și construcția formată din două corpuri aflată pe acesta. Totodată, învederează faptul că imediat după rămânerea definitivă a sentinței de partaj succesoral, în anul 1991, le-a remis pârâților sultele datorate, mai puțin sumele de 2000 lei vechi (ROL), respectiv 1000 lei vechi (ROL), la care au fost obligați aceștia în favoarea reclamantului, potrivit aceleiași sentințe, sumele reprezentând pasiv succesoral potrivit cotelor succesorale deținute de aceștia, aspect cunoscut și de către pârâți, însă în lipsă de diligență, nu a întocmit un înscris constatator din care să rezulte primirea sultelor de către aceștia și nicio declarație a lor în acest sens.
În acest sens, reclamantul invocă prevederile art. 6 și art. 7 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, precum și Decizia nr. 1/2014 pronunțată de ÎCCJ. De asemenea, învederează că interesul în promovarea prezentei acțiuni este reprezentat de necesitatea întocmirii documentației cadastrale pentru imobilul din .. 8, sector 5, moment în care sultele s-ar înscrie în cartea funciară, cât și a ipotecii legale ce s-ar înscrie pentru sumele reprezentând sulte, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate intervenirea prescripției dreptului pârâtelor de a cere executarea silită.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 3-10).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 17.09.2015, pârâta P. E. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor Decretului – lege nr. 167/1958, termenul de prescripție fiind de 3 ani și începând să curgă de la momentul nașterii raportului de drept, respectiv de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit masa succesorală, s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar imobilul din București, .. 8, sector 5 a fost atribuit în natură reclamantului cu obligația acestuia de a achita sulte către ceilalți moștenitori, însă acesta nu și-a îndeplinit niciodată această obligație. Astfel, pârâta apreciază că singura soluție ce urmează a fi pronunțată raportat la dispozițiile Decretului – lege nr. 167/1958 este aceea de a se constata că s-a împlinit termenul de prescripție, deși reclamantul nu și-a îndeplinit obligația.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 și urm. C.pr.civ., art. 454 C. pr.civ., iar în temeiul art. 223 alin. 3 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin notele scrise depuse la fila 27 din dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 21.10.2015, pârâta M. M. învederat că nu mai are nicio pretenție de la reclamant și solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Prin precizările depuse la fila 32 din dosar, prin Serviciul Registratură, pârâtul N. C. a arătat că nu depune întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată și că nu are pretenții în cauză, solicitând ca judecata să se facă în lipsa sa.
Prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei P. E., depus la fila 36 din dosar, prin fax la data de 10.11.2015 și în ședință publică la data de 11.11.2015, reclamantul solicită respingerea întâmpinării și arată că întâmpinarea nu conține apărări la acțiunea sa, ci un șir de afirmații neadevărate. De asemenea, arată că nu a solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2995 din 16.10.1990 (f.6-10), rămasă definitivă prin decizia civilă nr.447/1991 a Tribunalului București, Judecătoria Sectorului 5 a atribuit, în natură, bunurile mobile și imobile aflate în masa succesorală de pe urma defuncților V. M. și V. G. reclamantului M. I., stabilind totodată în sarcina acestuia obligația de plată a sultei de câte 13.953 lei vechi în favoarea numitei C. G., respectiv a pârâtei P. E. și a sultei de câte 6976 lei vechi în favoarea pârâților N. C., respectiv M. M..
Cu titlu preliminar, constatând că pârâții din prezenta cauză, în calitate de creditori, nu au urmat faza de executare silită a procesului civil, acesta fiind finalizat în momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2995 din 16.10.1990 (anul 1991), cu consecința firească a formulării prezentei acțiuni de către reclamantul-debitor pe cale principală, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 5 și art. 201 din Legea 71/2011, din coroborarea cărora rezultă că pentru prescripțiile începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil rămân aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958. Sub aspect procedural, raportat la data înregistrării acțiunii pe rolul acestei instanțe-12.08.2015 conform art. 192 alin. 2 Cod.proc.civ. și la dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, vor fi aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă și, implicit dispozițiile art. 35 Cod.proc.civ. potrivit cărora cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau a inexistenței unui drept, atunci când nu poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Având în vedere scopul și finalitatea instituției prescripției, instanța reține că, atât prescripția dreptului material la acțiune, cât și prescripția executării silite pot fi invocate de către debitorul creanței atât pe cale de excepție formulată în cadrul unui litigiu demarat de către creditor, cât și pe calea unei acțiuni principale intentate separat de către debitor, neexistând nici un text de lege care să limiteze invocarea prescripției doar pe cale de excepție.
În acest sens, instanța reține că, debitorul creanței în privința căreia s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, are posibilitatea formulării unei acțiuni în constatare în contradictoriu cu creditorii din titlul executoriu, acțiune prin intermediul căreia să solicite constatarea inexistenței dreptului creditorilor de a solicita executarea silită a titlului executoriu. În concret, în cauză sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 6 și 7 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul pârâților-creditori de a solicita executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2995/16.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 5, s-a prescris în termen de 3 ani care a început să curgă de la data când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, respectiv data deciziei civile nr. 447/1991 a Tribunalului București prin care a rămas definitivă și irevocabilă sentința civilă menționată, termen care în prezent este împlinit.
Astfel, instanța reține incidența art. 7 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958 în speța de față, întrucât plata sultelor succesorale de către reclamant în favoarea pârâților se supune regulii executării imediate a obligațiilor, în lipsa unui termen statuat prin sentința civilă nr. 2995/16.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 5 pronunțată în dosarul nr. 5377/1989, definitivă și irevocabilă. Astfel, alin. 2 și 3 ale art. 7 din Decretul-lege nr. 167/1958 nu sunt aplicabile în cauză. Pe cale de consecință, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, ca regulă generală, „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
În cauza de față, instanța reține că este incidentă teza a doua a acestui articol, dreptul de a cere executarea silită a sumelor de bani născându-se în anul 1991, când sentința civilă nr. 2995/16.10.1990 a Judecătoriei Sectorului 5 pronunțată în dosarul nr. 5377/1989 (filele 6-10), a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, urmare a deciziei civile nr. 447/1991 pronunțată de Tribunalul București (fila 10 verso). Pe cale de consecință, începând cu anul 1991, pârâții puteau valorifica drepturile lor de creanță, întrucât hotărârile rămase definitive și irevocabile la acel moment se puteau învesti cu formulă executorie, potrivit art. 376 alin. 1 și art. 377 C.proc. civ. de la 1865.
Or, potrivit art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, termenul general de prescripție în materia drepturilor de creanță este de 3 ani. Cum în speța de față nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare ale cursului prescripției extinctive, în sensul art. 13-16 din același act normativ, instanța reține că acest termen s-a împlinit în prezent, pârâții rămânând în pasivitate timp de 24 ani.
Prin urmare, văzând și poziția procesuală a pârâților care au recunoscut întocmai cele învederate, constatând că reclamantul urmărește un folos practic, direct și actual, reprezentat de înlăturarea inconvenientelor demarării unei executări silite prescrise, la care se adaugă și interesul efectuării procedurilor cadastrale privitoare la imobilul în legătură cu care au fost stabilite sultele și, având în vedere că reclamantul nu are la îndemână o altă cale prevăzută de lege în vederea realizării dreptului său, instanța va admite cererea formulată de reclamantul M. I..
Pe cale de consecință, în temeiul art. 35 Cod.proc.civ., art. 6 și 7 din Decretul nr. 167/1958, instanța va constata că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele de câte 13.953 ROL aparținând pârâtelor P. E. și N. F. (moștenitoare a defunctei C. G.), respectiv a creanțelor de câte 6.976 ROL aparținând pârâților N. C. și M. M., stabilite cu titlu de sultă prin Sentința civilă nr. 2995/16.10.1990 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr. 5377/1989, având ca obiect partaj judiciar, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului în baza Deciziei civile nr. 447/1991 pronunțată de Tribunalul București în cadrul aceluiași dosar.
Totodată, în baza principiului disponibilității acțiunii civile, prevăzut de art. 9 C., va lua act că reclamantul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamantul M. I., CNP_, cu domiciliul în București, sector 5, .. 8 și pe pârâții P. E., cu domiciliul în Corcova, ., N. C., cu domiciliul în Baia de A., ., județ M., M. M., CNP_, cu domiciliul în com. Singureni, ., județ G. și N. F., cu domiciliul în Timișoara, ., ., județ T..
Constată că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele de câte 13.953 ROL aparținând pârâtelor P. E. și N. F. (moștenitoare a defunctei C. G.), respectiv a creanțelor de câte 6.976 ROL aparținând pârâților N. C. și M. M., stabilite cu titlu de sultă prin Sentința civilă nr. 2995/16.10.1990 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr. 5377/1989, având ca obiect partaj judiciar, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului în baza Deciziei civile nr. 447/1991 pronunțată de Tribunalul București în cadrul aceluiași dosar.
Ia act că reclamantul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. V. (M.) A.-D. H.
Red./th. Red. M.A.M/A.D.H
7 ex/15.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5271/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8538/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
