Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3192/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3192/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 3192/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
.....
Sentința civilă nr. 3192/2015
Ședința din camera de consiliu de la 28 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. F.
GREFIER R. L. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SA și pe pârâtul C. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Ncpc, se declară competentă a soluționa cauza din punct de vedere general, material și teritorial în conformitate cu art. 1027 rap. la art. 94 și 107 NCPC.
În temeiul art. 258 Ncpc, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014 sub nr._, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.883,96 lei, compusă din 2.090 lei– contravaloare servicii conform facturilor fiscale aferente perioadei 29.09._14 și 793,96 lei - penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 30.10.2014, u cheltuieli de judecată constând în plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma relațiilor contractuale desfășurate, în baza contractului ANB5114470/08.07.2011, au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate. La momentul încheierii contractului/recontractării, pârâtul a recunoscut debitul acumulat pe branșament. De asemenea, reclamanta a arătat că la data de 05.06.2013 pârâtul a încheiat un acord de plată eșalonată, pe care nu a înțeles să îl respecte. Totodată, potrivit art. 8.2 din contract, pârâta avea posibilitatea de a contesta facturile. În privința penalităților, reclamanta a invocat prevederile art. 15 din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, coroborat cu art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, art. 30 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.969, 1073, 1082, 1088, 1176, 1177, 1652, 1656, cod civil din 1864, art. 1164, art.1166. art.1169, art.1170, art.1178, art.1196, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 2280 art. 2293, art. 2300 Noul Cod Civil, dispozițiile Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 241/2006, ale Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare din 20.03.2007 aprobat prin Ordinul 88/2007, art. 1025-1032, Noul cod de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 de lei potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 ( f. 1).
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei reclamanta a depus, în dovedire, înscrisurile aflate la filele 9-62.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat la termenul acordat de instanță și nici nu a depus/trimis formular de răspuns/întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, precum și înscrisurile, așa cum prevăd dispozițiile art. 205 și 1029 alin. 3, Cod Procedură Civilă.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
S-a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, probă încuviințată reclamantei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța retine în fapt și în drept următoarele:
În fapt, instanța constată că între reclamantă și pârât a fost încheiat la data de 08.07.2011 contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare înregistrat sub nr. ANB5114470/08.07.2011 (filele 28-38). Contractul încheiat între părți a fost semnat de ambele părți. Din cuprinsul contractului menționat, invocat de către creditoare și necontestat de către debitor, reiese obligația părții S.C. A. N. S.A. de a furniza alimentarea cu apă și de a asigura serviciile de canalizare pentru imobilul situat în București, ., sectorul 5 și obligația pârâtului de a achita contravaloare facturilor emise, pentru serviciile de care a beneficiat. Conform clauzei inserate în cuprinsul art. 34 și a acordului privind regularizarea relațiilor contractuale din data de 05.06.2013 (fila 49), pârâtul și-a asumat obligația de plată a debitelor restante în momentul încheierii acestui contract, care se ridicau la suma de 3.522,41 lei.
Potrivit contractului amintit, în cuprinsul art. 6.1 se prevede dreptul operatorului de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate/prestate, conform tarifelor aprobate de autoritatea publică locală, achitarea contravalorii serviciilor urmând a se face, conform art. 15.1 în termen de 15 de zile de la emiterea facturii.
Conform art. 8.2 al contractului mai sus amintit, utilizatorul are dreptul să conteste facturile când constată diferențe între consumul facturat și realizat, debitorul nedepunând niciun înscris în sensul neînsușirii facturilor emise de către creditoare. Dimpotrivă, pârâtul și asumat obligația de plată a debitelor restante la data încheierii contractului, plus debitele în curs (art. 34 din contract, coroborat cu mențiunile acordului privind regularizarea relațiilor contractuale între C. C. și . SA din data de 05.06.2013.
Pe cale de consecință, instanța reține faptul că drepturile și obligațiile părților și modalitatea de facturare aferentă prestării serviciului de către creditoare sunt stabilite fără echivoc în cuprinsul contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare înregistrat sub nr. ANB5114470/08.07.2011 și al acordului de regularizare a relațiilor contractuale, respectiv plată eșalonată a debitului.
Art. 15.2 al contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare prevede clauza penală conform căreia neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței facturii atrage după sine penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor bugetare, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului. În ceea ce privește momentul de la care urmează a fi calculate penalitățile, acestea se datorează începând cu prima zi după data scadenței aferentă facturii neachitate.
Pe cale de consecință, instanța reține faptul că existența clauzei penale și modul său de calcul sunt expres reglementate în cuprinsul contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare înregistrat sub nr. ANB5114470/08.07.2011.
Potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ prezentul titlu (care reglementează procedura privind cererile cu valoare redusă) se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Instanța reține că debitul pretins de reclamantă este mai mic de 10.000 de lei iar prezenta acțiune nu este inclusă între cererile care nu pot face obiectul prezentei proceduri (art. 1025 alin. 2-3 C.pr.civ.)
Conform prevederilor art. 1.350 C.Civ. orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Totodată, potrivit art. 1.516 alin. 1 C.Civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a unei persoane sunt necesare a fi întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Prin faptă ilicită se înțelege orice acțiune sau inacțiune a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduce atingere dreptului subiectiv al unei persoane. Fapta ilicită a pârâului constă în neplata contravalorii serviciilor de care a beneficiat.
Prejudiciul constituie rezultatul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite a unei alte persoane. Instanța constată că, fiind vorba de un prejudiciu actual, acesta este cert fiind sigur atât în ceea ce privește existența cât și posibilitatea de evaluare. Prejudiciul, care nu a fost reparat încă, este reprezentat de suma de 2.883,96 lei, compusă din 2.090 lei– contravaloare servicii conform facturilor fiscale aferente perioadei 29.09._14 și 793,96 lei - penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 30.10.2014.
Vinovăția este atitudinea psihică a autorului faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia. Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesar ca fapta să-i fie imputabilă autorului acestuia. Pârâta, prin neplata contravalorii energiei electrice de care a beneficiat, a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii prejudiciului. De altfel, în materie contractuală vinovăția se prezumă revenind debitorului sarcina de a proba existența vreunui caz de exonerare de răspundere prev. de art. 1.351 – art. 1.356 C.Civ. Instanța reține că în prezenta cauză nu a fost invocat vreun astfel de caz.
Cu privire la legătura de cauzalitate, instanța constată că prejudiciul suferit de reclamantă este consecința directă a faptei ilicite a pârâtului.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, reclamanta trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind pârâtului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin price mod admis de lege. Reclamanta a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 2.883,96 lei, iar pârâtei îi revenea obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de care a beneficiat, obligație care nu a fost îndeplinită.
Pentru aceste considerente instanța urmează a admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de suma de 2.883,96 lei, compusă din 2.090 lei– contravaloare servicii conform facturilor fiscale aferente perioadei 29.09._14 și 793,96 lei - penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 30.10.2014.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată legal datorate în cuantum de 200 lei, suportate de către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 1).
Astfel,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta . SA, J_, C. RO12276949, având sediul în București, .. 2, sectorul 1 și pe pârâtul C. C., cu domiciliul în București, ., sectorul 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.883,96 lei, compusă din 2.090 lei– contravaloare servicii conform facturilor fiscale aferente perioadei 29.09._14 și 793,96 lei - penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 30.10.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehn. –AMF
21.05.2015- 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3196/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3239/2015. Judecătoria... → |
|---|
