Legea 10/2001. Sentința nr. 3162/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3162/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 3162/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3162
Ședința publică din data de 27.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect Legea nr.10/2001, privind pe reclamanții A. N. și A. L. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus, succesiv, amânarea pronunțării pentru data de 15.04.2015, de 23.04.2015 și 24.04.2015, respectiv pentru astăzi, 27.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrat[ pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 11.09.2014, sub nr._, reclamanții A. N. și A. L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.853,80 lei, actualizată până la data plății, sumă ce reprezintă prețul plătit de reclamanți pentru achiziționarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., sector 2, București.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la data de 13.05.1999, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.N5023, încheiat cu Primăria Municipiului București, reprezentată de S.C. Apolodor S.A., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., pentru achiziția căruia au plătit suma de 38.538,685 lei, conform punctului 7 din contract. Prin sentința civilă nr.1875/14.03.2003, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul civil nr.6584/2002, instanța a constatat că imobilul dobândit de către reclamanți a fost preluat fără titlu valabil de către stat, în baza Decretului nr.92/1950, și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 22.06.2010, reclamanții au sesizat instanța cu cerere privind restituirea prețului de opiate a imobilului, întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.2 indice 1 din Legea nr.10/2001, în cadrul dosarului nr._/3/2012, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1517/17.09.2012 de către Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.603/20.02.2014, în baza cărei a fost respinsă acțiunea dedusă judecății.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.50 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001 și art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.29 alin.1 lit.l din O.U.G. nr.80/2013, raportat la art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-au atașat.
În data de 10.11.2014, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere faptul că acesta nu este parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre Primăria Municipiului București prin S.C. Apolodor S.A. și reclamanți. Mai mult, nici dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 nu sunt de natură să determine introducerea în cauză a pârâtului și să îi acorde calitate procesuală pasivă, atât timp căt obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mult mai larg. Astfel, cea care are calitate procesuală pasivă este Primăria Municipiului București.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că trebuie instituită răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală sau parțială prin fapt unui terț, această tulburare de drept fiind de natură să angajeze răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, față de pretențiile privind plata prețului actualizat. De asemenea, în situația în care se va trece peste excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul solicită chemarea în garanție a S.C. Apolodor S.A. și a Municipiului București prin Primarul General, pentru restituirea comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Totodată, a menționat că instanța trebuie să dispună ca procentul de 1% prevăzut de art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, să fie aplicat la valoarea reactualizată a imobilului și nu la cea achitată în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și să oblige partea care a încasat comisionul să îl restituie din prețul actualizat.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.1695 și art.1698 C.civ. și Legea nr.10/2001
La termenul din data de 23.02.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, pentru ca la termenul din data de 06.04.2015, instanța să rămână în pronunțare pe excepția invocată de pârât, prin întâmpinare, a lipsei calității sale procesuale, respectiv pe excepția invocată din oficiu a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma excepției invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a lipsei calității sale procesuale pasive, instanța reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, care se apreciază având în vedere atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și motivarea în drept (împreună reprezentând cauza acțiunii), reclamantul din prezenta cauză invocând, în susținerea cererii sale, dispozițiile art.50 alin.2 și alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (în continuare, Legea nr.10/2001), în forma în vigoare ca urmare a modificărilor aduse de Legea nr.1/2009.
Or, conform dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001, “cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”, având în vedere și dispozițiile art.50 alin.3 din același act normativ, potrivit cărora “restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare”
În condițiile în care obiectul și cauza cererii de chemare în judecată sunt reprezentate de obligarea la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii (reclamanții din prezenta cauză) ale căror contracte de de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanța constată că pârâtul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, stabilită printr-o dispoziție legală expresă în acest sens, după cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma excepției invocate din oficiu a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților, instanța reține că reclamanții A. N. și A. L. au solicitat, prin prezenta cerere de chemare în judecată, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să restituie prețul actualizat plătit de ei, ca foști chiriași, al căror contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, toate acestea în temeiul dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 (în continuare, Legea nr.10/2001), “cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”.
Instanța constată că dreptul de creanță al reclamanților, în calitate de foști chiriași, al căror contract de vânzare-cumpărare, încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, privind restituirea prețului actualizat plătit de ei este prescriptibil extinctiv, în termenul de prescripție extinctivă general, de 3 ani, care a început să curgă la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului București, având în vedere dispozițiile art.3 alin.1 și art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la precripția extinctivă (aplicabile în timp, față de dispozițiile art.6 alin.4 din Codul civil 2009 coroborat cu art.201 din Legea nr.71/2011), precum și dispozițiile speciale în materie privind stabilirea momentului de început al termenului de prescripție în această situație, și anume, tocmai art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001, fără ca . Legii nr.1/2009 să fi produs vreo modificare în privința aspectului semnalat, acest act normativ nefăcând decât să reglementeze posibilitatea restituirii prețului de piață pentru imobilele cumpărate în baza Legii nr.112/1995, adică a ipotezei prevăzute la art.50 alin.21 din Legea nr.10/2001, în care nu se circumscrie și situația reclamanților din prezenta cauză, fapt semnalat încă la momentul pronunțării hotărârii de primă instanță prin care s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului București, după cum se va arăta în continuare.
Astfel, prin sentința civilă nr.1875/14.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr.6584/2002 (filele 16-23), s-a constatat, printre altele, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.5023/13.05.1999, încheiat între Primăria Municipiului București, în calitate de vânzătoare, și reclamanții din prezenta cauză, A. N. și A. L., în calitate de cumpărători (foști chiriași), cu reținerea, în considerentele hotărârii judecătorești, a faptului că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 (a se vedea fila 23 din dosar), încă din acel moment reclamanții având astfel cunoștință de faptul că situația lor se încadrează la ipoteza prevăzută de art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001 – fiind inutil demersul lor de restituire a prețului de piață a imobilului, în sensul dispozițiilor art.50 alin.21 din legea nr.10/2001, care a primit o soluție de respingere, prin sentința civilă nr.1517/17.09.2012 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 (filele 14-15), prin care instanța nu a făcut decât să constate că deja s-a stabilit, prin sentința civilă nr.1875/14.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr.6584/2002, definitivă și irevocabilă, că imobilul a fost vândut cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Or, instanța reține că sentința civilă nr.1875/14.03.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr.6584/2002, prin care s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu eludarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.628/19.04.2005 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr.3288/2004, la data de 19.04.2005, moment de început al termenului de prescripție extinctivă al dreptului material la acțiune al reclamanților de restituire a prețului actualizat plătit de ei statului, în condițiile art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001, care s-a împlinit la data de 19.04.2008, fără ca reclamanții să fi făcut dovada vreunui caz de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripție respectiv, în condițiile art.13-17 din Decretul nr.167/1958.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată din oficiu a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților și va respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată, având ca obiect Legea nr.10/2001, formulată de reclamanții A. N. și A. L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive.
Admite excepția invocată din oficiu a prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților.
Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată, având ca obiect Legea nr.10/2001, formulată de reclamanții A. N. și A. L., ambii cu domiciliul în București, ..25, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. 5 ex./30.10.2015
Se vor efectua 3 .>
| ← Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3196/2015. Judecătoria... → |
|---|
