Contestaţie la executare. Sentința nr. 2309/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2309/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2309
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile, dosarul fiind lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, conform dispozițiilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns contestatorul, prin avocat M. V., cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cererii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 19.03.2015, prin serviciul registratură, a fost depus la dosarul cauzei dosarul de executare silită.
Instanța, ca un aspect prealabil, pune în discuție excepția netimbrării/ insuficientei timbrări a cererii invocată de către intimată.
Având cuvântul, contestatorul, prin reprezentant, arată că au fost complinite lipsurile privind timbrarea cererii.
Instanța, constatând că la fila 33 din dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1.000 lei aferentă contestației la executare, astfel cum s-a pus în vedere contestatorului prin rezoluția din data de 28.10.2014 (fila 25), respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării/insuficientei timbrări a cererii invocată de către intimată.
Instanța, fiind primul termen de judecată, în acord cu dispozițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea, din oficiu, a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art.713 alin.1 raportat la art.650 alin.1 și alin.2 C.pr.civ.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Având cuvântul, contestatorul, prin reprezentant, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării cauzei de față.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, contestatorul, prin reprezentant, solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, arătând că executarea silită a fost începută în baza unui titlu care nu era executoriu, întrucât contractul nu a fost autentificat de către un notar public sau învestit cu formulă executorie.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin reprezentant, arată că, prin raportare la dispozițiile O.G. nr.28/2006 și momentul la care contractul a fost încheiat, și la calitatea împrumutătorului, chiar dacă se apreciază că aceste contracte constituie prin ele însele titlu executoriu, consideră că respectivul contract nu constituie titlu executoriu, întrucât nu a fost autentificat.
Totodată solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, la data de 30.09.2014, contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN S.A., a solicitat anularea somației de executare nr.172/2014, emisă în data de 30.07.2014, a înștiințării și a încheierii emise la data de 30.07.2014 de B.E.J.A. „T. A.-M. și T. N. V.”, în dosarul de executare nr.172/2014, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 20.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a invocat nulitatea executării silite, motivată de faptul că era obligatorie comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel cum este prevăzut de art.666 pct.2.
Mai mult, a arătat că actele de executare silită au fost emise în baza unui înscris ce nu constituie titlu executoriu, întrucât contractul de credit pentru nevoi personale nr.5431N/15.08.2006 este un contract de împrumut, neautentificat, iar potrivit art.638 C.pr.civ, nu constituie titlu executoriu.
Referitor la nulitatea absolută a executării silite, a arătat că executarea a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor art.678 C.pr.civ., întrucât executorul judecătoresc era obligat să întocmească proces-verbal pentru toate actele de executare, care să cuprindă mențiunile prevăzute limitativ de lege.
Totodată, contestatorul a invocat, ca o apărare de fond, intervenția prescripției dreptului la executare, învederând faptul că, potrivit prevederilor cuprinse în contractul părților raportat la data achitării ultimei rate (15.03.2007) și a efectuării ultimei plăți (23.04.2008), dreptul de a obține executarea silită este prescris.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.711 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 30.12.2014, intimata S.C. T. C. IFN S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția netimbrării/insuficientei timbrări a cererii.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat, pe fondul cauzei, faptul că nulitatea executării motivat de lipsa comunicării somației, nu este întemeiată, întrucât debitorul a fost înștiințat cu privire la demararea procedurii de executare silită.
Referitor la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit pentru nevoi personale a menționat că legea îi conferă acestuia caracterul de titlu executoriu, astfel cum este prevăzut de art.45 alin.1 din O.G. nr.28/2006, respectiv art.53 din Legea nr.93/2009.
Asupra prescripției dreptului de a exercita executarea silită a menționat că în mod eronat contestatorul se raportează la data efectuării ultimei plăți, deoarece, conform contractului, în cazul înregistrării unor restanțe la plată, creditoarea are dreptul, nu obligația, de a declara scadența anticipată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civ. și O.U.G. nr.80/2013.
În dovedirea apărărilor, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 19.01.2015, contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele de executare emise de B.E.J.A. „T. A.-M. și T. N. V.”, în cadrul dosarului de executare nr.172/2014.
La termenul din data de 23.03.2015, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării cauzei de față și a respins ca neîntemeiată excepția invocată de intimată a netimbrării/insuficientei timbrări a cererii, rămânând în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța reține că între intimata S.C. T. C. IFN S.A., în calitate de împrumutător, și contestatorul B. G., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr.5431N din data de 15.08.2006, iar întrucât împrumutatul nu și-a executat întocmai obligațiile contractuale, intimata-creditoare în înregistrat, la data de 29.01.2014, o cerere de executare silită, pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați “T. A.-M. și T. N.-V.”, care a deschis dosarul de executare nr.172/2014, fiind admisă cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite prin încheierea din data de 20.02.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Instanța mai reține că la data de 30.07.2014 a fost emisă în contra contestatorului B. G. somația nr.172/2014, aferentă dosarului de executare nr.172/2014, comunicată acestuia la data de 16.09.2014 (conform procesului-verbal de comunicare de la fila 138 din dosar), alături de somație contestatorului fiindu-i comunicate, la aceeași dată, și încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare din data de 30.07.2014 (fila 128), o înștiințare (fila 129), încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu, însoțit de situația creditului la data de 23.04.2013.
Instanța reține drept neîntemeiată apărarea contestatorului conform căreia nu s-ar fi comunicat somația și titlul executoriu, toate acestea deși, după cum s-a arătat, acestuia i-au fost comunicate, la data de 16.09.2014 (conform procesului-verbal de comunicare de la fila 138 din dosar), odată cu somația nr.172/2014 din data de 30.07.2014, aferentă dosarului de executare nr.172/2014, și încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare din data de 30.07.2014 (fila 128), o înștiințare (fila 129), încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu, însoțit de situația creditului la data de 23.04.2013, conform mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de comunicare la adresa de domiciliu al contestatorului din actul de identitate, adresă care rezultă și din actele depuse la dosar de contestatorul însuși, atașat cererii de chemare în judecată, și anume, din referatul medical de la fila 16.
Pentru aceste motive, instanța constată că au fost respectate dispozițiilor art.666 și art.667 C.pr.civ., ceea ce s-a întâmplat, în mod legal, și în prezenta cuază, după cum rezultă din cele sus-arătate, la situația de fapt reținută de instanță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.666 C.pr.civ., “dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va . de pe încheierea dată în condițiile art.665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație” (alin.1), iar “comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării” (alin.2).
Totodată, potrivit dispozițiilor art.667 C.pr.civ., “debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda la continuarea executării silite”.
Neîntemeiată este și apărarea conform căreia nu ar fi fost pus în executare un titlu executoriu, pentru motivele arătate în continuare.
Astfel, instanța constată că la momentul încheierii contractului de credit pentru nevoi personale nr.5431N din data de 15.08.2006, acesta era reglementat de dispozițiile O.G. nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale (în vigoare din data de 03.02.2006), iar potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 “contractele de credit, în înțelesul art.7 alin.(1), precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului, constituie titluri executorii (s.n.)”, în art.7 alin.1 prevăzându-se și contractul de credit de consum printre acordarea de credite, activitate care intră în competența instituțiilor financiare nebancare precum este creditoarea din prezenta cauză.
Totodată, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.638 alin.1 pct.3 C.pr.civ., sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie, coroborat cu art.640 C.pr.civ., conform cărora “cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri exeutorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială”, având în vedere și faptul că în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, “ori ce câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.”
Instanța reține drept neîntemeiată apărarea contestatorului, conform căreia a intervenit nulitatea executării, în condițiile în care actele de executare nu au fost consemnate de către executorul judecătoresc prin procese-verbale care să conțină toate mențiunile prevăzute prin dispozițiile art.678 alin.1 lit.a-g, lit.l și lit.m C.pr.civ.
Astfel, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.678 alin.1 C.pr.civ., “dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele mențiuni:”, de unde rezultă că actele de executare vor îmbrăca această formă, a unui proces-verbal, cu mențiunile de la lit.a-m, doar în situația în care nu se prevede altfel, ceea ce se întâmplă în cazul stabilirii cheltuielilor de executare, care se face prin încheiere, conform art.669 alin.4 C.pr.civ., la fel fiind și cu înștiințarea și somația, prevăzute de art.666, respectiv art.667 C.pr.civ., toate aceste acte emise de organul de executare având o altă denumire legală decât “proces-verbal”, precum și, pe cale de consecință, conținut diferit.
Totodată, sunt de menționat, cu titlu de exemplu, și dispozițiile art.656 alin.1 lit.b C.pr.civ. coroborat cu art.656 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora “amânarea, suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere (s.n.), care trebuie să cuprindă: b) data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare”, iar “mențiunile de la alin. (1) lit.a)-h) și j) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”.
Toate acestea, în condițiile în care sancțiunea nulității executării ar fi putut interveni doar dacă, în concret, ar fi existat o vătămare produsă, în speță, contestatorului, prin faptul că ar fi fost efectuat un act de executare care să nu fi îmbrăcat forma prevăzută de legiuitor ori dacă ar fi lipsit una dintre mențiunile expres indicate, ceea ce nu se constată în prezenta cauză, în care contestatorul a indicat in abstracto că s-ar fi încălcat dispozițiile art.678 C.pr.civ., fără a fi motivat în fapt respectiva încălcare, prin arătarea în concret a vătămării produse lui prin aceasta, ceea ce era necesar a exista, fie chiar în situația unei nulități exprese, pentru care vătămarea se prezumă (însă doar dacă există o vătămare).
La fel, pentru aceleași motive, este neîntemeiată și apărarea contestatorului privind cuantumul ridicat al sumelor cu titlu accesoriu (dobânzi, penalități etc.) care fac obiectul executării silite, în lipsa indicării în concret a motivului pentru care aceste sume de bani ar fi nelegal solicitate de către creditoare (intimata din prezenta cauză), fără a se fi dovedit eventuala încălcare a convenției părților prin care s-au stabilit respectivele sume de bani ori modul de calcul al acestora, având în vedere, totodată, că probele solicitate de către contestatorul din prezenta cauză l-au constituit înscrisurile existente la dosarul cauzei, neputându-se imputa instanței, în căile de atac, eventuala omisiune de a ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii, astfel cum rezultă din prevederile art.254 alin.6 C.pr.civ.
În sfârșit, instanța constată că este neîntemeiată și apărarea privind intervenția prescripției dreptului de a obține executarea silită, având în vedere faptul că deși sumele de recuperat (ratele de credit) au data scadentă inclusiv în anul 2007, după cum rezultă din starea contractului la data de 24.03.2013 (fila 103 din dosar), totuși, a intervenit întreruperea termenului de prescripție, de 3 ani, pe data depunerii unei prime cereri de executare împotriva contestatorului, în temeiul aceluiași titlu executoriu, care a făcut obiectul dosarului de executare nr.169/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați “T. A.-M. și T. N.-V.”, conform procesului-verbal de la fila 77, aferent cărui dosar de executare s-a pronunțat o soluție de închidere, la data de 25.06.2013, prin procesul-verbal de la fila 78 din dosar, dispunându-se încetarea executării silite, conform dispozițiilor art.3715 lit.b C.pr.civ. (1865), pentru că nu s-au identificat bunuri mobile și imobile și nici alte disponibilități bănești aflate în patrimoniul debitorului B. G., cu mențiunea că încetarea executării silite a intervenit, astfel, din cauze neimputabile intimatei (creditoare), nefind incidente dispozițiile art.708 alin.3 C.pr.civ., privind cauzele pentru care nu ar interveni întreruperea prescripției, care ar fi intervenit doar pentru cauze imputabile creditoarei, și anume, dacă executarea silită ar fi fost respinsă, anulată sau s-ar fi perimat ori dacă cel care a făcut-o ar fi renunțat la ea.
Astfel, sunt incidente dispozițiile art.708 alin.1 pct.2 și alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora “cursul prescripției se întrerupe: (...) 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent”, iar “după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție”, având în vedere, totodată, și prevederile art.707 alin.1 pct.3 C.pr.civ., conform cărora “cursul prescripției se suspendă: (...) 3. cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire”, având în vedere că debitorul nu se poate prevala, în susținerea cum că ar fi intervenit prescripția, de propria culpă în neexecutarea contractului (titlul executoriu) – chiar constând în situația sa materială precară, conform principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN S.A.
Totodată, în condițiile art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, urmare a faptului că aceasta din urmă nu este partea care a pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de intimată a netimbrării/insuficientei timbrări a cererii.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare, formulată de contestatorul B. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat “M. V.”, din București, ., ., ., București, în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN S.A., cu sediul în București, ., nr.8-12, ., București.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 5 ex./18.09.2015
Se vor efectua 3 . judecătoresc
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2166/2015. Judecătoria... | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Sentința nr.... → |
|---|
