Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2718/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2718/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 2718/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2718
Ședința publică din: 09.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect cerere de constatare a nulității absolute a clauzei contractuale inserate în contract încheiat cu consumatori, iar ca părți reclamanta H. F. și pârâtele U. C. FINANCING IFN S.A., U. T. BANK S.A. și S.C. E. K. ROMANIA S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspund pârâtele U. C. FINANCING IFN SA, U. T. BANK SA, prin avocat C. I., care depune delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pârâta U. C. FINANCING IFN SA nu a fost citată la sediul procesual ales, iar pârâta U. T. BANK SA nu a fost citată, nefiind indicată în citativ.
Instanța constată acoperită lipsa de procedură cu pârâtele U. C. FINANCING IFN SA și U. T. BANK SA, față de împrejurarea că la acest termen de judecată sunt reprezentate convențional de avocat C. I.. Totodată, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, raportat la obiectul cauzei și domiciliul reclamantului, și acordă cuvântul asupra acesteia.
Având cuvântul, pârâtele solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că, potrivit art. 8 pct. 3 din contractul de credit, părțile au stabilit în mod convențional ca instanța competentă în cazul unui eventual litigiu să fie instanța de la sediul împrumutătorului. Mai arată că Tribunalul Gorj nu a analizat caracterul abuziv invocat, ci a stabilit că acest lucru va fi efectuat de Judecătoria Sectorului 5 București.
În continuare, arată că singura problemă s-ar pune dacă nu cumva Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să judece prezenta cauză, raportat la sediul societății pârâte din momentul soluționării excepției. Se mai arată că, art. 113 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. vizează competența alternativă, însă ar trebui dat prevalență convenției părților.
La solicitarea instanței de a formula un punct de vedere și raportat la dispozițiile art. 126 C.pr.civ., apărătorul pârâtelor arată că s-ar impune analizarea și aplicarea art. 126 alin. 2 C.pr.civ., în forma avută la momentul formulării cererii.
În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței teritoriale invocate din oficiu.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 18.03.2014, sub nr._, reclamanta H. F. a chemat în judecată pârâtele U. C. FINANCING IFN SA, U. T. BANK SA și . SRL, solicitând instanței constatarea nulității absolute a clauzei înscrise în art. 2 pct. 2.3 lit. b din „Condițiile specifice” ale Contractului de Credit nr._44530/07.08.2009 ca fiind abuzivă, precum și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de „comision de administrare” pentru perioada 07.08.2009 până la cesionarea contractului către . SRL, cu privire la pârâtele U. C. FINANCING IFN SA prin U. T. BANK SA – Sucursala „Jiului”, iar de la data preluării cesiunii contractului și până la data rămânerii definitive a hotărârii, în ce privește pârâta . SRL. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitelor datorate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07.08.2009 a încheiat cu pârâta U. C. FINANCING, prin U. T. BANK S.A. - Sucursala "Jiului" Contractul de Credit nr._44530 pentru suma de 20.000,00 lei iar în Condițiile specifice ale Contractului la art. 2 pct. 2.3 lit. b este stipulat un comision de administrare de 0,50% din valoarea Creditului, respectiv 100,00 Ron/lunar.
Reclamanta a arătat că acest contract încheiat cu pârâta U. C. FINANCING, prin U. T. BANK S.A. - Sucursala "Jiului" este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care împrumutații nu au posibilitatea reală și efectivă de a influența condițiile de împrumut, fiind astfel nesocotite dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, dispoziții care interzic comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Reclamanta a precizat că în accepțiunea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 și art. 2 pct. 16 din O.G. nr. 21/1992, clauza abuzivă este acea clauză inserată în contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Reclamanta a menționat că dispoziția cuprinsă la art. 2 pct. 2.3 lit. b din Condițiile specifice ale Contractului de Credit nr._44530/07.08.2009, referitoare la comisionul de administrare este una abuzivă întrucât nu a fost negociată de părți și nici nu s-a explicat motivul pentru care să fie plătit un astfel de comision și ceea ce acoperă banca din încasarea acestui comision.
Reclamanta a arătat că art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază cu obiectul principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
S-a menționat că acest comision de administrare nu este lămurit în contractul de credit ca și înțeles, el a fost aplicat fără a se arăta în funcție de ce a fost stabilit, de ce s-a impus aplicarea lui, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului sau dacă se poate restitui în anumite condiții.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere și anume, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, cu privire la U. C. FINANCING, prin U. T. BANK S.A. - Sucursala Jiului" în perioada 07.08.2009 până la cesionarea contractului de credit nr._44530/07.08.2009 către S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L., iar cu privire la S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. din data preluării cesiunii contractului de credit nr._44530/07.08.2009 până la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, reclamanta a arătat că a efectuat față de aceste pârâte plăți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, O.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Legea nr. 9/2000, Directiva nr. 93/13/CEE.
În dovedire reclamanta a depus la dosar în copie: carte de identitate, convenția de credit nr_44530/07.08.2009; grafic de rambursare și chitanțe.
La termenul de judecată din data de 06.06.2014, reclamanta a arătat că înțelege să se judece și cu pârâta U. T. BANK Ș.A., întrucât a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare încasate în baza contractului de credit nr_44530/07.08.2009.
Pârâta E. K. ROMANIA SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulata de H. F., ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei Târgu J. prin care se solicita anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 38/E/2014 înregistrat la B. B. F. a executării silite a titlului executoriu Contract de Credit nr._44530/07.08.2009 emis de . SA.
Pe cale de excepție a solicitat respingerea contestației la executare ca netimbrata in situația in care la dosarul cauzei nu se afla depusa taxa judiciara aferenta si timbrele judiciare și a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, aceasta fiind introdusa la instanța de judecata cu nerespectarea termenului de 15 zile de la data când a luat cunoștința de actul de executare.
Pârâta U. C. Financing IFN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă invocând pe cale de excepție: excepția necompetenței Judecătoriei Tg.-J., excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția inadmisibilității cererii privind modificarea prețului contractului.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Cu privire la excepția necompetenței Judecătoriei Tg.J. a solicitat declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București având în vedere faptul că părțile, la momentul încheierii contractului de credit au stabilit, de comun acord, competența de soluționare a litigiilor dintre părți astfel cum reiese din dispozițiile pct. 8.3 din Condițiile Generale:„Litigiile și neînțelegerile de orice fel vor fi soluționate de părți pe cale amiabilă, iar dacă nu se ajunge la un acord părțile convin soluționarea definitivă a divergențelor pe cale judecătorească, competența aparținând instanțelor judecătorești de la sediul împrumutătorului". De asemenea, având în vedere că prevederile art. 113 alin. l pct. 8 NCPC privind competența instanțelor după domiciliul consumatorului, reprezintă dispoziții privind competența alternativă a instanțelor, iar părțile, au ales, de comun acord, competența ca fiind cea de la sediul subscrisei, pârâta a arătat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 5.
Cu privire la excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, prevăzute la art. 194 NCPC pârâta a arătat că potrivit art. 194 lit. (c) NCPC cererea de chemare în judecată va cuprinde „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare". Art. 194 NCPC impune așadar reclamantei să indice în mod clar care este obiectul cererii, precum și valoarea acestuia, cu redarea modului de calcul aplicat iar cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă este una cu un vădit caracter pecuniar - aceasta vizând în mod direct restituirea sumelor pretins achitate cu titlu de comision de administrare.
Pârâta a arătat că lipsa identificării în concret a valorii obiectului cererii de chemare în judecată determină anularea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 175 NCPC, vătămarea cauzată pârâtei constând în imposibilitatea exercitării efective a dreptului la apărare.
Cu privire la excepția lipsei de interes pârâta a arătat că reclamanta nu justifică un interes actual și legitim la promovarea respectivei cereri, în primul rând, pentru că, obiectul nu este unul posibil, întrucât se raportează la un contract ce nu mai este în ființă, iar în al doilea rând pentru că admiterea cererii, așa cum a fost formulată, nu ar putea produce un efect practic pentru reclamantă, anularea clauzei indicate din contractul de credit ar rămâne fără un efect concret întrucât contractul nu mai este în ființă, creanța rezultată a fost cesionată, iar instanța nu poate dispune anularea actului de declarare a scadenței anticipate și nici anularea cesiunii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pârâta a arătat că nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, având la bază viciile de consimțământ care sunt invocate de către consumatori, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit și care nu pot fi apreciate decât de la caz la caz, în funcție de situația particulară a fiecărui client, iar perioada în care o astfel de acțiune, poate fi inițiată, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, iar raportat la data introducerii acțiunii (18.03.2014), legea oferă reclamantei posibilitatea teoretică de a revendica sume plătite către pârâta doar ulterior datei de 18.03.2011. Prin urmare, orice pretenții ale reclamantei pentru sume achitate în perioada 07.08._11 sunt prescrise.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că, de la momentul încheierii contractului și până la momentul promovării acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta nu a transmis pârâtei existența vreunei nemulțumiri privitoare la contract și nici nu a semnalat eventuale nelămuriri cu privire la clauzele contractuale, nici la momentul încheierii contractului și nici ulterior.
Pârâta a arătat că obligația de transparența vizează reglementarea de clauze contractuale clare, iară echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In acest sens doctrina a reținut faptul că dispozițiile contractuale trebuie să fie redactate într-un mod clar și inteligibil, fizic accesibile consumatorului, să primească accentul corespunzător importanței lor prin raportare la locul în contract unde sunt plasate, și să fie lizibile."
Pârâta a precizat că modalitățile și condițiile în care este perceput comisionul de administrare este menționate pe chiar prima pagină a contractului, imediat după clauzele referitoare la dobânzi și D., cuantumul acestui comision fiind de asemenea înscris și în cuprinsul graficului de rambursare, limbajul în care este exprimată clauza referitoare la comision este unul inteligibil, clar, acesta neputând da naștere la interpretări.
Pârâta a menționat de asemenea că anterior încheierii prezentului contract, reclamanta a adresat pârâtei o cerere de credit, în cuprinsul Anexei la această cerere reclamanta declarând: „am fost informat cu privire la întreaga documentație de credit, condițiile de acordare și derulare a Creditului, inclusiv toate costurile aferente, drepturile și obligațiile mele contractuale, am primit o simulare a costurilor și un exemplar al proiectului contractului de credit".
Pârâta a precizat că a pus la dispoziția reclamantei simularea și proiectul de contract de credit, înscrisuri din care rezultă perceperea comisionului de administrare și cuantumul acestuia și, de asemenea, nivelul D., susținerile reclamantei privind faptul că acest comision ar reprezenta o „dobândă ascunsă" și privind denaturarea concurenței dintre instituțiile de credit nu au justificare atât timp cât toate aceste instituții percep comision de administrare (permis chiar și de către OUG 50/2010 - neaplicabilă prezentei spețe) cât și, de asemenea, atât timp cât reclamanta cunoștea valoarea D. anterior încheierii contractului, această valoare fiind criteriul principal de departajare între ofertele diverselor instituții de credit.
A precizat pârâta că prevederile de la pct. 2.3 lit.b din Contract sunt clare și lipsite de echivoc, comisionul de administrare perceput fiind precizat, atât în cuantum fix, determinat, cât și procentual în cuprinsul contractului de credit, fiind de asemenea identificat și în graficul de rambursare, parte integrantă a contractului, în două coloane distincte ale acestuia, iar reclamanta, prin semnarea Anexei B Condiții Generale de Creditare a declarat „că înainte de încheierea contractului: i) i s-a prezentat și explicat cererea de credit... ii) i s-a prezentat o simulare de costuri și un exemplar al contractului... (inclusiv valoarea și componența D.)".
Pârâta a precizat că, comisionul de administrare face parte din costul total al creditului, reprezentând un element al prețului contractului, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică perceperea acestui comision sau care să permită instanței să modifice cuantumul acestuia, comisionul de administrare se percepe pentru administrarea contului de credit; el cuprinde costuri cu operațiunile privind întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului și informarea permanentă a clientului și fiind un cost determinat de o activitate constantă ca volum și intensitate pe întreaga perioadă de derulare a creditului, este firesc ca acest comision să aibă aceeași valoare, constantă, pe întreaga perioadă.
În dovedire pârâta a depus la dosar în copie: contract de credit,_44530/07.08.2009, cerere de credit, grafic de rambursare, simulare de grafic de rambursare, jurisprudență.
La data de 12.05.2014 reclamanta a depus la dosar modificare solicitând să se constate nulitatea absolută și a prevederilor art. 8 pct. 3 din contractul de credit, întrucât această clauză intră în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni injustiție, categorie prevăzută la pct. I lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE.
La data de 13.05.2014 reclamanta a depus la dosar note de ședință la întâmpinarea pârâtei U. C. FINANCING IFN S.A. solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâta U. C. FINÂNCING IFN S.A. prin întâmpinarea formulată, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția necompetenței Judecătoriei Tg-J. reclamanta a solicitat respingerea acesteia având în vedere atât faptul că, prin modificarea cererii de chemare în judecată a solicitat să se constate caracterul abuziv al art. 8 pct. 3 din contractul de credit, cât și pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 109 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta, iar în speță, contractul de credit pentru nevoi personale pentru persoane fizice nr._44530/07.08.2009 este încheiat cu Sucursala Tg.- J. - U. T. BANK S.A. -Sucursala "Jiul".
În ceea ce privește excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată a solicitat respingerea având în vedere că prin cererea de chemare în judecată a precizat obiectul cererii ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J., respectiv constatarea nulității absolute a clauzei înscrise art. 2 pct. 2.3 lit. b in «Condițiile specifice» ale Contractului de Credit nr._/07.08.2009, ca fiind abuzivă, iar ca și consecință a acesteia, obligarea pârâtei U. C. FINANCING, prin’U. T. BANK S.A. - Sucursala Jiul la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum de 100 lei/lună, în perioada 07.08.2009 până la cesionarea contractului de credit nr._/07.08.2009 către S.C. E. KS1 ROMÂNIA S.R.L., conform Contractului de cesiune încheiat la data de 31.05.2012.
Referitor la excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes în promovarea petitului de cerere privind nulitatea absolută a clauzei contractuale indicate, a solicitat respingerea pe considerentul că chiar dacă contractul de credit a fost cesionat, comisionul de administrare a cărei anulare ca și clauză abuzivă se solicită prin prezenta acțiune a fost achitat o parte prin achitarea ratelor de reclamantă, cat și prin cesiunea contractului de împrumut. Reclamanta a precizat că sunt îndeplinite toate cerințele în ceea ce privește interesul cu privire la cererea cu care instanța a fost investită.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune reclamanta a solicitat respingerea acesteia întrucât prin cererea de chemare in judecata s-au invocat nulitatea absolută a clauzelor apreciate ca fiind abuzive, cuprinse în contractul de credit, nefiind vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune neputând fi apreciat ca prescris.
Pârâta U. T. BANK S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale și lipsa calității procesuale pasive a U. T. BANK S.A. - Sucursala Jiul, precizând că în privește capacitatea procesuală atât timp cât sucursala nu are personalitate juridică nu poate sta în judecată, iar în ceea ce privește calitatea procesuală singura implicare a pârâtei în ceea ce privește părțile contractante este aceea că împrumutătorul are deschis cont bancar la această sucursală.
De asemenea, pârâta U. T. BANK S.A. a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat solicită respingerea acțiunii, reiterând motivele expuse de pârâtei U. C..
În conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. 2 pct. 1 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, care făceau de prisos cercetarea pe fond a cauzei.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu J., instanța a reținut următoarele:
Pârâtele au solicitat declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București invocând faptul că, la momentul încheierii contractului de credit părțile, au stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Potrivit dispozițiilor pct. 8.3 din Condițiile Generale ale contractului de credit nr._44530/07.08.2009 „Litigiile și neînțelegerile de orice fel vor fi soluționate de părți pe cale amiabilă, iar dacă nu se ajunge la un acord părțile convin soluționarea definitivă a divergențelor pe cale judecătorească, competența aparținând instanțelor judecătorești de la sediul împrumutătorului".
Pentru a se stabili competența de soluționare a cauzei, instanța are în vedere, în primul rând obiectul cauzei, fiind învestită să se pronunțe asupra unei acțiuni în constatarea caracterului abuziv al unor clauze considerate abuzive în contractul de credit menționat.
Instanța a considerat că într-adevăr, potrivit art. 113 alin. l pct. 8 din codul de procedură civilă, părțile pot conveni o prorogare a competenței teritoriale relative prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competență, însă instanța consideră că Judecătoria Sector 5 București este situată la distanță mare față de localitatea de domiciliu a reclamantei, acest aspect putând fi de natură de natură să creeze o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina sa, în calitate de consumator, ar putea să o determine să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare.
În acest sens, instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în sensul că instanța națională trebuie să cerceteze dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, din contractul încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, ce face obiectul unui litigiu cu care este sesizată, intră în domeniul de aplicare al Directivei nr.93/13/CEE și să aprecieze eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze în cauza C 137/08, privind pe VB Pénzügyi Lizing Zrt. împotriva F. Schneide).
Apreciind că în speță, clauzaprevăzută la art. 8.3 din Condițiile Generale ale contractului de credit nr._44530/07.08.2009 are un caracter restrictiv și exclusiv ale acesteia fiind denaturat prin lezarea liberului acces al reclamanților la justiție și situarea lor pe o poziție dezavantajată în raport de pârâtă, instanța a constatat că este abuzivă clauza prevăzută de pct. 8.3 din contractul de credit nr._/07.08.2009.
Având în vedere faptul că această clauză, fiind nulă nu poate produce efecte juridice, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu J. invocată prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5113/12.09.2014¸ instanța a respins excepția necompetenței teritoriale, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefiind întemeiate, constatând totodată că este abuzivă clauza prevăzută de pct. 8.3 din contractul de credit nr._/07.08.2009, iar pe cale de consecință, constatând că această clauză este nulă.
Împotriva acestei sentințe, pârâtele au formulat apel.
Prin Decizia nr. 36/28.01.2015, Tribunalul Gorj a admis apelurile declarate de pârâți, anulând sentința civilă nr. 5113/2014. Totodată, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-J. și s-a constatat competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București în prezenta cauză.
În acest sens, la data de 13.02.2015, a fost înregistrat sub nr._ prezentul dosar.
La termenul de judecată din data de 09.04.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
II. ASUPRA EXCEPȚIEI NECOMPETENȚEI TERITORIALE
Cu respectarea dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, excepție care, în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii de către prezenta instanță.
A. Reglementări incidente
Potrivit art. 113 (Competența teritorială alternativă) alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilăîn afară de instanțele prevăzute la art. 107 – 112, mai este mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Articolul 126 (Alegerea de competență) C.pr.civ., cel pe care și-au întemeiat pârâtele concluziile de respingere a excepției necompetenței teritoriale, în forma în vigoare la data sesizării de către reclamantă a Judecătoriei Târgu-J. (18.03.2014) are următorul enunț: (1). Părțile pot conveni în scris, sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. (2) În litigiile din materia protecției consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. 1, numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.
Articolul 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă, statuează că atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, iar potrivit alin. 3, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac dacă instanța se declară necompetentă.
B. Soluția instanței
Raportând dreptul incident la circumstanțele speței,
reținând că prezenta cerere are ca obiect solicitarea de constatare a nulității absolute a unei clauze contractuale inserate într-un contract încheiat cu un consumator, clauză despre care se afirmă în cererea de chemare în judecată că ar fi abuzivă,
reținând și data sesizării de către reclamantă a instanței de la propriul domiciliu, Judecătoria Târgu-J., la 18.03.2014, moment la care era în vigoare art. 126 din Codul de procedură civilă, cu cele două alineate ale sale,
având în vedere că potrivit alin. 2 al art. 126 C.pr.civ., în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum cel din prezenta cauză, părțile pot conveni alegerea instanței competente în condițiile prevăzute la alin. 1 numai după nașterea dreptului la despăgubire; orice convenție contrară fiind considerată ca nescrisă,
observând că părțile litigante nu au încheiat o astfel de convenție, ca cea îngăduită de alin. 2 al art. 126 C.pr.civ., ci pârâtele se întemeiază în solicitarea de constatare a competenței teritoriale în favoarea judecătoriilor din capitală pe o clauză contractuală, inserată în același contract pe care consumatorul îl supune astăzi analizei instanței de judecată,
constatând temeinicia excepției analizate în raport de dispozițiile sus menționate,
în temeiul art. 132 C.pr.civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale, excepție de procedură, de ordine publică (art. 129 C.pr.civ.), absolută (art. 246 C.pr.civ.), dilatorie, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea JUDECĂTORIEI TÂRGU-J..
și
față de definiția dată de art. 133 pct. 2 C.pr.civ., potrivit cu care există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces,
observând că în cauza de față nu a existat o declinare reciprocă a competenței și din partea Judecătoriei Târgu-J. în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, competența celei din urmă fiind stabilită de către instanța de control judiciar, respectiv Tribunalul Gorj,
constată că nu s-a născut încă un conflict negativ de competență,
motiv pentru care,
instanța va înainta dosarul JUDECĂTORIEI TÂRGU-J..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite excepția necompetenței teritoriale, excepție invocată din oficiu.
2. Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamantaH. F., cu domiciliul procesual ales la CA B. C. M., în Tg-J., .. 1, ., ., CNP_ și pârâteleU. C. FINANCING IFN S.A., U. T. BANK S.A., ambele cu domiciliul procesual ales la SCA „N. N. D. Kingston Petersen” in București, .. 1A, ., sector 1, Complex Bucharest Business Park și S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul procesual ales în C., ., jud. D., în favoarea JUDECĂTORIEI TÂRGU-J..
3. Fără cale de atac, conform art. 132 alin. 3 C.pr.civ.
4. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, în temeiul art. 427 C.pr.civ.
5. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 22.06.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2715/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2781/2015. Judecătoria... → |
|---|
