Contestaţie la executare. Sentința nr. 2802/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2802/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 2802/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2802
Ședința publică din data de 14 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe contestatoarea N. C. Recycling SRL și pe intimata A. - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a răspunsului la întâmpinare și a actelor de executare, precum și faptul că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, asupra căreia rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 06.01.2015, sub nr._, contestatoarea N. C. Recycling SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata A. - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, contestație la executare, în temeiul art. 172 și art. 173 coroborat cu art. 129 alin. 11 din OG nr. 92/2003, republicată, împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/09.12.2014, solicitând anularea acesteia.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în timpul desfășurării inspecției fiscale parțiale, efectuată în vederea soluționării deconturilor de taxă pe valoare adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, înregistrate pentru perioada noiembrie 2013-iunie 2014, i-a fost adusă la cunoștință Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/09.12.2014, fără ca aceasta să aibă la bază un act administrativ fiscal întocmit de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Contestatoarea a mai arătat că, în motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii, organul fiscal face trimitere la fapte ce nu-i sunt imputabile și care se presupune a fi săvârșite de furnizorii săi, fără nicio implicare din partea sa.
Contestatoarea a invocat jurisprudența CJUE din cauzele conexate C-80/11 și C-142/11 și au arătat că toate concluziile organului fiscal au la bază premise greșite și interpretări abuzive ale legii .
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, actele de executare contestate.
La data de 13.02.2015, intimata a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/09.12.2014.
A arătat că organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege întemeiată de constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societate să își înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat în mod legal la emiterea proceselor verbale de instituire a sechestrului asigurător.
În drept, intimata a invocat art. 205 Cod procedură civilă. În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 12.03.2015, contestatoarea a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că decizia contestată nu cuprinde o detaliere a motivelor de fapt și nu arată în ce constă pericolul de sustragere sau de ascundere a bunurilor supuse executării.
La termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. 1 raportat la art. 132 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
Prezenta contestație la executare se îndreaptă împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă în data de 09.12.2014 de către intimată, astfel că este guvernată de dispozițiile Codului de procedură fiscală, care, în art. 129 alin. 11, prevede că Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172. Conform art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală, Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, instanța reține că, în materia competenței de soluționare a contestației la executare împotriva unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii, vor fi aplicabile normele de drept comun, prevăzute de Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 713 alin. 1 Cod procedură civilă, competența teritorială de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare, definită de art. 650 alin. 1 ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Instanța reține că dispozițiile Codului de procedură civilă aplicabile în cauză vor fi cele în vigoare în urma adoptării Legii nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 19.10.2014, constatând că normele tranzitorii din materia executării silite, respectiv art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă, stipulează că procedura executării silite va fi guvernată de normele procedurale în vigoare la data începerii ei. Or, în cauză, întrucât obiectul contestației la executare este reprezentat de o decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, momentul ce trebuie avut în vedere pentru stabilirea normelor de procedură aplicabile nu poate fi altul decât cel al emiterii actului, respectiv 09.12.2014.
Întrucât sediul contestatoarei este situat în municipiul Timișoara, instanța reține că, în temeiul art. 129 alin. 11 și art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 713 alin. 1 și art.650 alin. 1 Cod procedură civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Timișoara.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea N. C. RECYCLING SRL, cu sediul ales în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., CUI RO9668764, în contradictoriu cu intimata A. D. GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ., sector 5, CUI_, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Fără cale de atac.
Pronunțare în ședință publică, astăzi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S./ 20.05.2015 / 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2620/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2800/2015. Judecătoria... → |
|---|
