Contestaţie la executare. Sentința nr. 7567/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7567/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 7567/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7567
Ședința publică din data de 21.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprez. de DGRFP G., prin AJFP C., și pe intimatul S. R., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc la data de 14.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 27.11.2014, pe rolul Judecătoriei C., contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprez. de DGRFP G. prin AJFP C. l-a chemat în judecată pe intimatul S. R., formulând contestație la executare împotriva somației și a încheierii emise la data de 19.11.204, în dosarul de executare nr. 593/2014.
În fapt, contestatorul a arătat că, în data de 21.11.2014, i-au fost comunicate somația și încheierea din data de 19.11.2014 întocmită în dosarul de executare silită nr. 593/2014 de către SPEJ D. C. și D. A., prin care s-a dispus ca în temeiul art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă și în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 7293/29._ a Judecătoriei B., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1734/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/200/2012, să achite debitul în valoare de 9.265,54 lei.
Contestatorul a precizată că executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, aplicând dispozițiile dreptului comun cand a emis somația din data de 19.11.2014.
De asemenea, contestatorul a contestat și cuantumul cheltuielilor de executare stabilite, învederând că în speță este vorba despre o executare silită ce a presupus formularea de către executorul judecătoresc a somației de plată și a încheierii cheltuielilor de executare. Raportat la întocmirea acestor acte ce nu presupun un efort intelectual și o complexitate sporită, nu se impune perceperea unui onorariu orientat către maximul prevăzut de lege, adică 10% din valoarea creanței potrivit art. 4 lit. a) din OMJ nr. 2550/2006, astfel cum a fost modificat prin OMJ nr._/2012.
În cuprinsul cheltuielilor de executare, în afara onorariului executorului judecătoresc, au fost incluse și alte cheltuieli care nu fac altceva decât să impună plata unor sume nedatorate și are au fost numite generic cheltuieli de executare ocazionate de efectuarea lucrărilor din dosar.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 Cod procedură civilă, art. 2 din OG nr. 22/2002. În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținere, au fost anexate contestației la executare, înscrisuri (f. 7,8)
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecată.
Prin sentința civila nr. 3083/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea contestatorului.
La solicitarea instanței, a fost comunicată copia dosarului de executare nr. 593/2014 al S. D. C. și D. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că prin sentința civilă nr. 7293/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1734/30.09.2013 pronunțată de Tribunalul B., ambele pronunțate în dosar nr._/200/2012, s-a admis acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul S. R., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, acesta fiind obligat să plătească fiecărui reclamant suma de 8.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
Ca urmare a cererii creditorului intimat de punere în executare a titlului executoriu menționat anterior, împotriva debitorului, depusă la S. „D. C. și D. A. C.” la data de 19.11.2014, prin încheierea emisă în aceeași zi de către executorul judecătoresc, s-a format dosarul de executare nr. 593/2014.
Prin încheierea din data de 19.11.2014 s-au stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 1.265,54 lei, din care onorariu executorului judecătoresc în cuantum de 992 lei și 273,54 lei cheltuieli de executare ocazionate de efectuarea lucrărilor în dosar.
În aceeași a fost emisă și somația, în conformitate cu disp. art. 667 Cod procedură civilă și art. 2 OG nr. 22/2002, prin care debitorul a fost somat ca în termen de 6 luni de la primirea somației să se conformeze dispozitivului titlului executoriu.
În data de 28.11.2014, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor pe care debitorul le are deschise la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 593/2014, instanța constată că sunt legale, nefiind afectate de vreun motiv de nulitate. Însă, cheltuielile de executare silită vor fi cenzurate, după cum se va arăta în continuare.
Contestatorul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Aceasta deoarece contestatorul nu a făcut dovada ca nu are fondurile necesare acoperirii creanței.
Analizând critica referitoare la cheltuielile de executare silită, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 669 C.proc.civ., contestatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, acesta neputând fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că prin încheierea din data de 19.11.2014 s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 992 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, în cuantum de 10% din valoarea debitului, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, orientat spre maximul prevăzut de lege, instanța arată că nu apreciază necesar să-l reducă, având în vedere munca efectiv depusă de executorul judecătoresc în cauza de față, ținând cont și de faptul că, în cazul de față, contestatorul, organ al statului, nu și-a executat din proprie inițiativă obligația, iar intimatul a fost obligat să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Însă, analizând suma de 273,54 lei, reprezentând cheltuieli de executare ocazionate de efectuarea lucrărilor în dosar, instanța reține că, potrivit art. art. 669 alin. (3) C.proc.civ., sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Iar conform alin. (4) al aceluiași articol, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Cum executorul judecătoresc nu a precizat din ce se compune suma de 273,54 lei, reprezentând cheltuieli de executare ocazionate de efectuarea lucrărilor în dosar, instanța se află în imposibilitate de a verifica legalitatea acestora. În plus, constată instanța că nu se află la dosarul de executare silită dovezile privind efectuarea acestora, motiv pentru care le va înlătura.
În considerarea acestora, instanța va admite în parte contestația la executare și va îndrepta actele de executare din dosar nr. 593/2014 al S. „D. C. și D. A.” în sensul înlăturării cheltuielilor de executare silită în cuantum de 273,45 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprez. de DGRFP G., prin AJFP C., cu sediul în C., ., nr. 18, județ C., în contradictoriu cu intimatul S. R., cu domiciliul în C., ., ., ., județ C..
Îndreaptă actele de executare din dosar nr. 593/2014 al S. „D. C. și D. A.” în sensul înlăturării cheltuielilor de executare silită în cuantum de 273,45 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. L.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7566/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7571/2015. Judecătoria... → |
|---|
