Contestaţie la executare. Sentința nr. 2246/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2246/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 2246/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 2246
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. A.
GREFIER – C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. G. și pe intimata ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 19.03.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9.04.2014, sub nr._, contestatorul M. G. (C.N.P. –_), cu domiciliul în București, Calea 13 Septembrie nr. 224, ., în contradictoriu cu intimații S.C. R. I.F.N. S.A., cu sediul în București, . nr. 5, Tronson 4, . si B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V., a formulat contestație la executare împotriva procedurii de executare silita prin B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. în dosarul de executare nr. 1089/2013, respectiv Încheierea din 18.02.2014, Adresa de înființare poprire din 18.02.2014 și Înștiințarea din 18.02.2014, solicitând anularea acestora. Contestatorul a mai solicitat și suspendarea executării silite, renunțând însă la acest capăt de cerere prin precizările depuse la data de 6.05.2014.
În motivarea contestației, partea contestatoare arată că la data de 24.09.2008 a încheiat un contract de credit pentru nevoi personale nr._, suma împrumutată fiind de 15.000 lei, rata fiind stabilită la suma de 305 lei, iar după 4 luni i s-a trimis o notificare, prin care era înștiințat ca noua dobândă a crescut, rata lunara fiind stabilită la suma de 359,74 lei. Mai arata contestatorul că de la momentul încheierii contractului a primit notificări sau telefoane referitoare la majorări ale creditului.
În drept, contestatorul a invocat art.711 si urm. Cod procedură civilă, art.718 Cod procedură civilă rap.la art.780 si urm. Cod procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a solicitat proba cu acte si o eventuala expertiza.
În dovedire, au fost depuse la dosar, in copie, acte, filele 4-9.
Contestatorul a depus la dosar dovada achitarii taxei de timbru in suma de 1.050 lei.
Intimata B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. a depus, prin serviciul registratura, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive fata de prev.Legii 188/2000.
Intimata . depus, prin serviciul registratura, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, se arată că prin semnarea contractului debitorul și-a asumat atât drepturile, cat si obligațiile si mai ales riscurile aferente in caz de neplata a ratelor.
În drept, intimata a invocat art.205,208 Cod procedură civilă.
Atașat întâmpinării intimata a depus acte, filele 28-36.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost comunicat, in copie certificata, dosarul de executare nr. 1089/2013 de catre B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V., filele 37-102.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare,filele 106-154.
Prin încheierea de ședință din data de 2.10.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de către intimatul B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V..
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri si a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză fiind depus la dosar, filele 181-227.
În cauză, s-a administrat și proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
La data de 24.09.2008, părțile din cauză au încheiat Contractul de credit pentru nevoi personale nr._, intimata S.C. R. I. S.A. în calitate de creditor (f. 45-48), iar contestatorul M. G. în calitate de împrumutat, având ca obiect creditul în sumă de 15.000 lei, părțile convenind ca durata creditului să fie de 120 luni, rata lunară a creditului să fie de 305 lei, în cadrul căreia suma de 89,25 reprezintă comisionul de administrare, dobânda să fie de 11,9%, respectiv dobânda anuală efectivă de 23,78%, data scadențelor lunare fiind stabilită pentru ziua a 26-a a fiecărei luni.
Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată conform graficului de rambursare, la data de 22.11.2013, intimata S.C. R. I. S.A. a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit pentru nevoi personale nr._ din 24.09.2008 (f. 40), care a fost înregistrată la B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. sub nr. 1089/2013, pentru suma totală de 17.916,79 lei, din care suma de 13.249,44 lei reprezintă capital restant, suma de 1.915,41 lei reprezintă dobânzi restante, suma de 2.601,95 lei reprezintă comisioane restante, iar suma de 149,99 lei reprezintă penalități de întârziere neachitate calculate până la data declarării scadenței anticipate.
Prin Încheierea din camera de consiliu din data de 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul civil nr._/302/2013, a fost încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit menționat (f. 78).
Ulterior, prin încheierea emisă la data de 18.02.2014 în cadrul dosarului de executare silită nr. 1089/2013, B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. a stabilit cheltuielile de executare silită în cuantum de 2.722 lei (f. 72), astfel: 500 lei contravaloare taxe judiciare de timbru executare silită, taxe poștale și alte taxe, 2.222 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).
La data de 18.02.2013, în cadrul dosarului de executare nr. 1089/2013, B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitorului contestator deținute la Administrația Națională a Penitenciarelor (f. 73), până la concurența sumei totală de 20.638,79 lei, din care 17.916,79 lei reprezintă capital restant, dobânzi, comisioane restante și penalități de întârziere neachitate, calculate până la data depunerii cererii de executare, iar suma de 2.722 lei reprezintă cheltuieli de executare. Totodată, la aceeași dată (18.02.2013), contestatorul a fost înștiințat despre luarea acestei măsuri împotriva sa (f. 74).
Având în vedere că executarea silită se realizează în baza titlului executoriu reprezentat prin Contractul de credit pentru nevoi personale nr._ din 24.09.2008, care nu reprezintă, deci, o hotărâre judecătorească, instanța apreciază că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora este permisă contestatorului invocarea, pe calea contestației la executare, a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în condițiile în care, prin lege, nu este prevăzută o cale procesuală specifică pentru desființarea acestui contract.
Din această perspectivă, prevalându-se de dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 29.01.2015, instanța a apreciat că, în realitate, atât prin contestația la executare, cât și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă administrată în cauză, contestatorul solicită constatarea caracterului abuziv al dispozițiilor contractuale referitoare la modificarea în mod unilateral a dobânzii convenită între părți la încheierea contractului, respectiv al clauzei de la punctul 11 din cadrul Secțiunii a II-a – condiții generale a contractului de credit menționat, denumită „Modificări ale dobânzii” potrivit căreia „Pe parcursul Perioadei de Creditare, Creditorul poate modifica Dobânda (și implicit D.), în funcție de politica sa comercială sau de costul resurselor de credit. Împrumutatul va fi informat de Creditor în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont furnizat împrumutatului în mod gratuit, despre orice modificare survenită pe durata prezentului Contract asupra Dobânzii sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării Contractului, informare ce va fi făcută cel târziu până la data la care Creditorul dispune aplicarea modificării respective. În cazul în care Împrumutatul nu acceptă noul nivel al dobânzii, acesta are dreptul de a achita anticipat creditul în termen de 30 de zile de la data primirii notificării adresate de Creditor, împreună cu dobânzile și comisioanele aferente (fără alte costuri suplimentare pentru Împrumutat). Achitarea de către Împrumutat a unei Rate Lunare, ulterior primirii notificării și intrării în vigoare a modificării valorii Dobânzii va avea semnificația acceptării de către Împrumutat a noii valori a Dobânzii”.
În temeiul acestei clauze, la data de 20.12.2008, intimata a notificat contestatorul (f. 32, 33), prin care îi comunica că, începând cu luna ianuarie 2009, dobânda anuală avea să crească cu șase puncte procentuale, rata lunară a creditului având să crească, așadar, de la nivelul sumei de 305 lei, așa cum fusese convenită la data încheierii contractului (24.09.2008), la suma de 359,74 lei, creșterea menționată fiind confirmată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil, dna. D. M. (f. 181-227), prin care se arată că dobânda lunară de 11,9% a ajuns 17,9%. În acest context, trebuie arătat că, potrivit obiectivelor stabilite de instanță, prin expertiza menționată s-a calculat debitul datorat de contestator intimatei la data de 22.11.2013 (data formulării de către intimată a cererii de executare silită) în două variante, și anume pentru situația în care dobânda nu ar fi fost modificată, debitul astfel calculat fiind în sumă de 15.259,58 lei, respectiv pentru situația în care dobânda a fost modificată în cuantumul arătat, debitul astfel calculat fiind în sumă de 17.916,79 lei, această ultimă sumă menționată fiind cea pretinsă de intimată prin cererea de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Totodată, prin dispozițiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, dar și cele ale art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nu este înlăturată de la controlul caracterului abuziv orice clauză privind prețul, ci se face trimitere la adecvarea dintre preț și valoarea prestației, respectiv serviciile ori produsele oferite în schimb, precum și la condiția ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil.
Însă, așa cum a fost inserată în punctul 11 din contractul de credit clauza referitoare la posibilitatea unilaterală a băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, în funcție de politica sa comercială sau de costul resurselor de credit, nu poate fi acceptată, deoarece dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, fiind de netăgăduit că piața financiară și, implicit, costul resurselor de credit, evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutatorului, servind exclusiv intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă modificarea invocată de bancă este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională prin raportare la obligațiile reciproce. Totodată, prin necircumstanțierea în niciun mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea dobânzii („politica sa comercială”), această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.
În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ dintre părți, instanța reține că, nu rezultă din niciun înscris de la dosar că intimata și-ar fi asumat în egală măsură un minim risc decurgând din evoluția pieței monetare. În măsura în intimata interpretează clauzele contractuale în sensul că orice schimbare a împrejurărilor care au stat la baza încheierii contractului se reflectă în nivelul dobânzii, ea îl lipsește pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele teoriei impreviziunii și este contrară cerințelor bunei-credințe.
Având în vedere că actul normativ menționat anterior a fost adoptat pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între profesioniști și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, în repetate rânduri, stabilind că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva Comunității Europene nr. 93/13 presupune ca instanța națională să poată verifica, din oficiu, dacă o clauză a contractului dedus judecăți are sau nu caracter abuziv.
Pe cale de consecință, dispozițiilor contractuale referitoare la modificările dobânzii le sunt aplicabile cele legale ale art. 6 din Legea nr. 193/2000 („Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.”), astfel că, reținând că punctul 11 din cadrul Secțiunii a II-a – condiții generale a Contractului de credit pentru nevoi personale nr._ din 24.09.2008 încheiat între părți reprezintă o clauză ce încalcă drepturile consumatorului contestator care a intrat în raporturi contractuale cu intimata S.C. R. I.F.N. S.A., instanța va omologa raportul de expertiză întocmit de expertul contabil, dna. D. M., în varianta în care dobânda nu ar fi fost modificată, astfel că debitul datorat de contestator intimatei este, la data formulării de către intimată a cererii de executare silită (22.11.2013), în sumă de 15.259,58 lei.
Prin raportare la debitul datorat de contestator intimatei în cuantumul astfel reținut, se modifică în mod corespunzător și cheltuielile de executare stabilite de B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. prin Încheierea din 18.02.2014, doar în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, celelalte cheltuieli amintite fiind avansate de creditoare independent de cuantumul debitului pentru care se realizează executarea silită. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/2000 („„Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: … b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite”), instanța constată că onorariul executorului judecătoresc este în cuantum de 1.892 lei (cu TVA inclus).
Având în vedere, așadar, motivele de fapt și de drept prezentate, instanța va dispune anularea în parte a actelor de executare silită emise de B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. în dosarul de executare nr. 1089/2013, respectiv Încheierea din 18.02.2014, Adresa de înființare poprire din 18.02.2014 și Înștiințarea din 18.02.2014, numai în ceea ce privește sumele referitoare la capitalul restant, dobânzi și comisioane restante și penalități de întârziere neachitate, în sensul că le va reduce la suma de 15.259,58 lei, precum și la onorariu executorului judecătoresc, în sensul că-l va reduce la suma de 1.892 lei (cu TVA inclus).
În ceea ce privește cererea contestatorului de întoarcere a executării silite, instanța va dispune respingerea acesteia, considerațiile fiind următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța observă că partea contestatoare se află în eroare în privința interpretării concluziilor raportului de expertiză, apreciind că suma de 15.259,58 lei, reprezentând capital restant, dobânzi și comisioane restante și penalități de întârziere neachitate și datorate la data formulării de către intimată a cererii de executare silită (22.11.2013), nu include și ratele achitate de către acesta în baza Contractului de credit pentru nevoi personale nr._ din 24.09.2008, or, așa cum s-au stabilit obiectivele acestei expertize, expertul contabil a avut în vedere și aceste rate, pe care le-a identificat la nivelul sumei de 3.138,18 lei, așa cum rezultă din anexa nr. 2 la raportul de expertiză menționat.
Totodată, instanța constată că, potrivit Adeverințelor emise de Administrația Națională a penitenciarelor nr._/DEA din 20.01.2015 (f. 235) și nr._/DEA din 9.03.2015 (depusă la ultimul termen de judecată), în perioada martie 2014 – februarie 2015, contestatorului i-au fost poprite din salariile pe care le obține de la această instituție sumele în cuantum total de 9.774 lei (8.084 lei + 1.690 lei), ceea ce înseamnă că partea contestatoare mai datorează încă suma de 7.877,58 lei [17.651,58 lei (debit + cheltuieli de executare) – 9.774 lei], astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 722 și următoarele Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea executării.
De asemenea, având în vedere și dispozițiile art. 406 Cod procedură civilă, instanța urmează să ia act de renunțarea contestatorului la cererea de suspendare a executării silite.
În sfârșit, în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de contestator, instanța constată că în privința taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1.050 lei (f. 16), nu sunt îndeplinite condițiile de restituire prevăzute la art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât, pe de o parte, suma ce face obiectul executării silite, așa cum a fost reținută prin prezenta sentință, atrage incidența tot a dispozițiilor art. 10 alin. 2 teza a II-a din acest act normativ („Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată.”) și, pe de altă parte, capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, al cărui timbraj este în sumă de 50 lei, a fost respins. Prin urmare, doar sumele avansate de contestator reprezentând onorariu expertiză în cuantum de 1.000 lei (f. 166) și contravaloare cheltuieli ocazionate de copierea actelor contestate din cadrul dosarului de executare nr. 1089/2013 în cuantum de 65 lei (f. 153) fac obiectul obligării intimatei și doar în mod proporțional admiterii contestației la executare, ceea ce înseamnă că, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va dispune obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 90 lei, cu aceste titlu.
Văzând și dispozițiile art. 717 alin. 1 raportate la cele ale art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. G. (C.N.P. –_), cu domiciliul în București, Calea 13 Septembrie nr. 224, .. 1, ., sectorul 5, în contradictoriu cu intimata S.C. R. I.F.N. S.A., cu sediul în București, . nr. 5, Tronson 4, ..
Constată caracterul abuziv al clauzei de la punctul 11 din cadrul Secțiunii a II-a – condiții generale a Contractului de credit pentru nevoi personale nr._ din 24.09.2008 încheiat între părți.
Omologhează raportul de expertiză întocmit de expertul contabil, dna. D. M..
Anulează în parte actele de executare silită emise de B.E.J. T. A. – M. și T. N. – V. în dosarul de executare nr. 1089/2013, respectiv Încheierea din 18.02.2014, Adresa de înființare poprire din 18.02.2014 și Înștiințarea din 18.02.2014, numai în ceea ce privește sumele referitoare la capitalul restant, dobânzi și comisioane restante și penalități de întârziere neachitate, în sensul că le reduce la suma de 15.259,58 lei, precum și la onorariu executorului judecătoresc, în sensul că-l reduce la suma de 1.892 lei (cu TVA inclus).
Respinge cererea contestatorului de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Ia act de renunțarea contestatorului la cererea de suspendare a executării silite.
Respinge cererea contestatorului de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către contestator, în mod proporțional admiterii prezentei contestații, a sumei de 90 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu executor și contravaloare cheltuieli ocazionate de copierea actelor contestate din cadrul dosarului de executare nr. 1089/2013.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2242/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2271/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
