Contestaţie la executare. Sentința nr. 7760/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7760/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 7760/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7760
Ședința publică din data de 28.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprez. de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și pe intimata P. C. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut la prima strigare în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea dosarului de executare, după care:
Pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședință publică se constată lipsa părților.
Verificându-și competența potrivit art. 131 C., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, in temeiul art. 713 și art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către ambele părți, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C., o încuviințează.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 18.03.2015, sub nr._, contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprez. de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a chemat-o în judecată pe intimata P. C. I., solicitând anularea executării silite și a acte de executare emise in dosarul de executare nr. 18/2015 de B. S. P. D..
În motivarea cererii, contestatorul prin somația de plată emisă la data de 10.03.2015 și încheierea pronunțată la data de 23.01.2015, de către B. S. P. D. în dosarul de executare nr. 18/2015, la cererea creditoarei P. P. D., s-a solicitat plata sumei de 15.000 lei reprezentând debit, suma de 1.129,50 lei reprezentând actualizarea debitului în funcție de rata inflației și suma de 2049,05 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorul a arătat că actele de executare sunt nelegale, având in vedere că nu respectă dispozițiile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Astfel, executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de grație de 6 luni, prevăzut de OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011, în conformitate cu care debitorul are posibilitatea de a efectua plata voluntar.
În ceea ce privește suma de 2000,05 lei, reprezentând onorariu de executare stabilit prin încheierea din data de 23.01.2015 de către B. Somâldoc P. D., s-a arătat că acesta depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
De asemenea, în mod greșit, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului, stabilind suma de 1.129,50 lei, cu titlu actualizare debit, deși la acest moment debitorul se afla încă în termenul de grație de 6 luni, în care se poate face plata voluntar.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 22/2002.
În susținere, au anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri (f. 6-15).
Prin cererea precizatoare depusă la data de 08.04.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a solicitat și anularea adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr. 18/2015, la cererea creditoarei P. C. I..
Intimata a depus întâmpinare la data de 22.04.2015, prin serviciul registratură, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiate.
În susținere, intimata a arătat că dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu se aplică de plano, ci numai in situația dovedirii lipsei de fonduri sau a insuficienței acestora.
În ceea ce privește nelegalitatea onorariului executorului judecătoresc, s-a arătat că acesta a fost legal stabilit prin raportare la forma de executare silită aleasă și la cuantumul creanței executate, la care s-a adăugat și TVA.
În privința celorlalte cheltuieli de executare, s-a arătat că ele nu au fost contestate, singurul apreciat de contestator ca fiind nelegal fiind onorariul executorului judecătoresc calculat cu TVA.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea contestatoarei.
La solicitarea instanței, a fost comunicată copia dosarului de executare nr. 18/2015al Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D..
Examinând cererea formulată în raport de materialul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 654 din data de 25.01.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosar nr._/302/2010, irevocabilă, contestatorul a fost obligat să plătească intimatei suma de 15.000 lei, reprezentând despăgubiri morale aferente prejudiciului suferit în perioada 08.12._08.
Ca urmare a cererii creditoarei-intimate de punere în executare a titlului executoriu menționat anterior, împotriva debitorului-contestator Ministerul Finanțelor Publice, depusă la B. Ș. P. D. la data de 23.01.2015, prin încheierea emisă în aceeași zi de către executorul judecătoresc, s-a format dosarul de executare nr. 18/2015 și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 18/2015, în ceea ce privește incidența dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța arată că contestatoarea, ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Astfel, contestatoarea nu a făcut dovada ca nu are fondurile necesare acoperirii creanței.
În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de executare silită, instanța reține că potrivit art. 669 alin. (1) C.proc.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
Contestatorul are obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 669 C.proc.civ., de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, acesta neputând fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că prin încheierea din data de 10.03.2015 (fila 76) a fost stabilit onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 1.612,95 lei.
În ceea ce privește motivele contestație în sensul că în mod greșit au fost stabilite cheltuieli de executare și a fost actualizat debitul principal cu rata inflației, cu toate că în interiorul termenului de 6 luni plata debitului poate fi făcută de bunăvoie, instanța reține că sunt neîntemeiate, având în vedere și considerentele expuse mai sus privind aplicabilitatea termenului de 6 luni instituit de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, precum și disp. art. 669 Cod procedură civilă.
Analizând onorariul executorului judecătoresc, instanța apreciază că acesta a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000, respectiv maximum 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%. Potrivit acestui text legal, onorariul maximal este de 1.612,95 lei, plus TVA 387,10 lei.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește critica referitoare la actualizarea creanței, instanța are în vedere disp. art. 628 alin. (3) Cod procedură civilă, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri. Așadar, executorul judecătoresc a procedat în mod corect la actualizarea creanței.
În considerarea acestora, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
Referitor la cererea de întoarcere a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 722 alin. 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprez. de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata P. C. I., cu domiciliul în București, Calea 13 Septembrie nr. 224, ., ..
Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind întoarcerea executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. L.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 7834/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 7485/2015. Judecătoria... → |
|---|
