Pretenţii. Sentința nr. 7836/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7836/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 7836/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 7836/2015
Ședința publică de la 30 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. C.
GREFIER-F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. M. și pe pârâtul D. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și pârâtul, prin apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, relațiile solicitate de la Casa de Pensii a Municipiului București.
Apărătorul reclamantului depune la dosarul cauzei copie de pe denunț.
Apărătorul pârâtului arată că relațiile solicitate reflectă realitatea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 19.155 cu titlu de despăgubiri materiale, la plata sumei de 1.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată. Mai arată că toate datoriile au fost achitate, partea trebuia să se ducă la administratorul firmei și nu la parchet.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea acțiunii iar pârâtul a formulat plângere penală pentru că nu s-au achitat dările către stat. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2012 sub nr._ reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâtul D. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune materiale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost angajat la firma Mailers Serv SRL timp de 8 ani și 9 luni iar contractul de muncă i-a încetat la data de 31.05.2011, în toată această perioadă reclamantul îndeplinind funcția de administrator. Mai arată că în luna ianuarie 2012 pârâtul a înțeles să formuleze plângere penală împotriva sa fără a avea nici un temei faptic. În plângere pârâtul a susținut că nu au fost plătite impozitele vreme de 7 ani în care a lucrat la firma respectivă, acest lucru nefiind adevărat. Mai precizează că a fost nevoit să-și angajeze un apărător și să piardă timp pentru soluționarea plângerii penale și consideră că aceste costuri trebuie acoperite.
În drept au fost invocate disp. art. 1349, art. 1357 și urm C. civ. și disp. C..
La data de 19.10.2012 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 19.155 cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 1.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
La data de 14.12.2012 reclamantul a formulat cerere de suspendare în temeiul disp. art. 244 pct 1 C. până la soluționarea dosarului penal nr. 1716/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București.
La termenul de judecată din data de 14.12.2012 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că a fost angajat cu contract individual de muncă înregistrat legal la societatea pârâtului al cărei administrator-asociat este reclamantul iar datorită restrângerii activității a fost concediat și în acest context a fost că nu a fost achitată contribuția către Casa de Pensii a Municipiului București. A încercat soluționarea pe cale amiabilă dar nu a putut ajunge la o soluție și de aceea a formulat plângere penală.
La termenul de judecată din data de 2.02.2013 instanța în temeiul disp. art. 244 alin 1 C. a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. 1716/P/2012.
La termenul de judecată din data de 04.09.2015 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (28-32, 43-46, 55-56, 64-101).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâtul a fost, până în luna mai 2011, angajatul S.C. MAILERS SERV S.R.L., societate al cărei administrator este reclamantul. La data de 09.01.2012 pârâtul a sesizat organele de cercetare penală arătând că „la data de 31.05.2011 datorită restrângerii activității a fost trecut în șomaj” și că „în data de 20.07.2011 a verificat dacă are plătite asigurările sociale la casa de pensii, constatând că acestea nu sunt plătite pe o perioadă de aproximativ 6 ani”
În urma aceste sesizări s-a dispus începerea urmăririi penale față de reclamant pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în cel mult 30 de zile de la scadență, prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., constând în aceea că acesta, în calitate de administrator al S.C. „MAILERS SERV" S.R.L., în perioada 01.01._12, a reținut de la asigurați și nu a vărsat în termenul legal de 30 de zile de la scadență la bugetele speciale sumele cu regim de stopaj la sursă în cuantum total de 469.392 lei, din care a achitat 42.299 lei.
Prin ordonanța nr. 1716/P/2012 din data de 02.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus, în temeiul art. 2491 din C. proc. pen. și al art. 18 indice 1 alin. (3) C. pen., în baza art. 249 alin. (1) din C.proc. pen. raportat la art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. b1 din C. proc. pen. precum și art. 90 și 91 din Codul penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. M. MARCILIAN sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, în forma reținerii si nevarsarii sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa in cel mult 30 de zile de la scadenta, prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și aplicarea sancțiunii unei amenzi administrative în cuantum de 1000 de lei.
S-a reținut în cuprinsul ordonanței că reclamantul a reținut contribuțiile cu regim de stopaj la sursă, începând cu data de 01.01.2007 până la data de 30.04.2012 că sumele reținute nu au fost vărsate la bugetul statului în termenul legal și nici în 30 de zile de la scadență, că învinuitul cunoștea care îi sunt obligațiile fiscale și că acesta a acceptat producerea unui rezultat cunoscut prin amânarea plății, astfel încât elementele constitutive ale infracțiunii sunt îndeplinite. Totodată, s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform art. 181 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, cu motivarea că prejudiciul adus bugetului de stat a fost integral acoperit prin plățile efectuate de învinuit, activitatea infracțională nu a fost desfășurată cu intenție directă, nu s-au produs vătămări suplimentare iar întârzierile la plata contribuțiilor au fost parțial generate și de situația economică actuală.
Plângerile formulate de către ambele părți împotriva ordonanței mai sus menționate au fost respinse definitiv, în acest sens pronunțându-se de către Judecătoria Sectorului 3 sentința nr. 1161/17.12.2013 din dosarul nr._/300/_ respectiv încheierea din data de 19.02.2015 din dosarul nr._/300/2014.
Față de situația de mai sus, instanța constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, prevăzute de art. 998 - 999 din vechiul cod civil (incident în cauză față de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011).
Astfel, plângerea pârâtului nu constituie în speță o acțiune contrară legii prin care să se fi adus atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, exercitarea de către pârât a dreptului său de sesizare a organelor de urmărire penală nefiind realizată de acesta în mod abuziv. În acest sens, instanța constată că prin ordonanța nr. 1716/P/2012 din data de 02.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a reținut că în perioada 01.01._12 sumele reprezentând contribuțiile cu regim de stopaj la sursă nu au fost vărsate la bugetul statului în termenul legal și nici în 30 de zile de la scadență, fapta neprezentând însă gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform art. 181 alin. 1 și 2 din vechiul Cod penal, motiv pentru care i-a fost aplicată reclamantului sancțiunea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 de lei. De asemenea, instanța constată că în perioada anterioară celei avute în vedere prin ordonanța mai sus menționată există mai multe luni în care, în evidențele Casei de Pensii a Municipiului București, pentru pârât nu figurează ca fiind depuse declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru aceste motive, reținând că instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată
În baza art. 274 C., instanța va respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată, luând totodată act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată reclamantul P. M., cu domiciliul în București, ., sector 2 în contradictoriu cu pârâtul D. G., cu domiciliul în București, . nr. 5, sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiată și ia act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 7485/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
