Contestaţie la executare. Sentința nr. 7783/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7783/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 7783/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA II CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7783
Ședința publică din data de 28.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA în contradictoriu cu intimatul O. F. având ca obiect contestație la executare-suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile, dosarul fiind lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, conform dispozițiilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin contestația la executare s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate, conform art. 223 alin. 2 C., după care,
Instanța, fiind primul termen de judecată, în condițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței sale și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform dispozițiilor art.713 alin.1 raportat la art.651 C.pr.civ.
Instanța, deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării, invocată de intimat prin întâmpinare o respinge ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 7 din OG nr. 22/2002 care prevăd în mod clar și neechivoc că instituțiile publice sunt scutite de la plata taxei de timbru și cauțiunii în faza executării silite.
Instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., încuviințează părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze și constată proba administrată la acest termen.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 04.02.2015 cu nr. de mai sus, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul O. F., anularea formelor de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr. 440/2014 aflat pe rolul B. C.-S. A., respectiv adresa de înființare a popririi din data de 14.01.2015 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 14.01.2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că nu a fost emisă o somație prealabil înființării popririi, fiind încălcate astfel prevederile art. 6 alin. 4 și 5 din OG nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate prevederile art.711 și urm. C. proc. civ., art. 7 din OG nr. 22/2002. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
La data de 8.04.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
În dovedirea cererii, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În urma solicitării instanței, B. C.-S. A. a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, actele din dosarul de executare nr. 440/2014.
Prin sentința civilă nr. 8128/18.06.2015, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Sectorului 5 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, dosarul de executare nr. 440/2014 al B. C.-S. A. are ca obiect o executare silită pornită la cererea creditorului O. F., în temeiul sentinței civile nr. 1736/20.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2013, prin care instanța a validat poprirea înființată la 01.10.2012 în dosarul de executare nr. 835/2012 al B. C.-S. A., asupra sumelor datorate debitoarei Direcția Generala a Finanțelor Publice C.-S. de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența sumei de 36.000 lei, drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul C. S..
Sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 a devenit irevocabilă la data de 10.11.2014 prin respingerea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Executarea silită a sentinței civile nr. 1736/20.03.2014 împotriva debitoarei ANAF a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 5 București prin Încheierea din camera de consiliu de la data de 29.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/302/2014.
În dosarul de executare 440/2014 executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală de la terții popriți pentru suma de 39.383 lei, din care 36.000 lei reprezentând debit și 3.383 lei cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 14.01.2015, înștiințând debitoarea în acest sens.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 712. (1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Art. 722. (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Art. 780. (1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.
Art. 786. (5) Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare.”
Conform Ordonanței de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
„Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.”
Cu privire la fondul contestației, instanța reține că în prezenta contestație la executare se critică executarea în baza unei sentințe executorii de validare a popririi (sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2013) înființate în temeiul unui titlu executoriu (sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S.) aflat la baza altui dosar de executare (nr. 835/2012 al B.E.J. C.-S. A.), invocându-se – în esență – critici legate de calitatea de terț poprit a contestatoarei, precum și aspecte legate de întinderea sumei ce trebuie executată în baza titlului executoriu inițial.
În acest sens, instanța arată că nu poate primi argumentele contestatoarei privind faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței inițiale, deoarece acestea sunt motive ce țin de fondul obligației care se execută și sunt argumente care se invocă în căile de atac împotriva titlului executoriu respectiv sau în cadrul litigiului privind validarea de poprire.
Instanța are în vedere și faptul că titlul executoriu ce face obiectul executării contestate în acest dosar este sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, prin care a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de O. F. și a fost validată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 641/2012 al B. C. S. A. și a fost obligat terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală să plătească creditorului suma de 36.000 lei, irevocabilă prin respingerea recursului ca neîntemeiat prin Decizia civilă nr. 3551/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă pronunțată în dosarul nr._/302/2013.
Așadar, în ceea ce privește titlul executoriu din acest dosar, obținut în validare de poprire, nu se poate susține lipsa unei creanțe determinate și certe, cât timp ea rezultă din cuprinsul dispozitivului, așa cum am arătat.
Este adevărat că titlul executoriu obținut în urma validării popririi are la bază titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., cu privire la care, prin sentința irevocabilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița și irevocabilă prin decizia 67R/5.03.2014 a Tribunalului C.-S. s-a reținut lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, în discuție fiind autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.
Însă, tribunalul reține că autoritatea sau puterea de lucru judecat a acestei hotărâri nu poate fi invocată decât fie în contestația la executare împotriva adresei de poprire inițiale (admiterea având drept consecință caducitatea titlului executoriu obținut în validarea de poprire), fie în recursul formulat împotriva sentinței din validare-titlu executoriu în prezenta cauză. Însă atât contestația la executare formulată de ANAF împotriva adresei de înființare a popririi inițiale în dosarul de executare nr. 835/2012, ce făcut obiectul dosarului nr._/302/2012 a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 3557/23.04.2013, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 456R/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în același dosar, cât și recursul formulat de aceeași parte împotriva sentinței de validare poprire a fost respins irevocabil prin Decizia civilă nr. 3551/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/302/2013.
Altfel, față de faptul că în sentința de validare de poprire, irevocabilă în prezent, este prevăzută o creanță determinată la suma de 36.000 lei, instanța nu poate reține lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Conform art. 786 alin. 5 C.p.c., sus-citat, terțul poprit nu poate formula contestație la executare. Este adevărat că în prezenta contestație terțul poprit este un veritabil debitor, deoarece prezentul dosar de executare are ca temei titlul executoriu reprezentat de sentința de validare de poprire; cu toate acestea însă, anumite motive ale contestației la executare se erijează într-o veritabilă critică la adresa sentinței de validare, aspect ce nu poate fi analizat decât în cadrul validării de poprire sau în căile de atac împotriva acestei hotărâri.
Pe cale de consecință, instanța constată că sunt inadmisibile în procedura privind soluționarea contestației la executare următoarele motive invocate de contestatoare: faptul că sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. nu cuprinde o creanță certă și lichidă și faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat. Acestea sunt argumente ce se analizează pe fondul creanței de instanța de validare de poprire.
De asemenea, sunt inadmisibile în procedura contestației la executare criticile în sensul că între contestatoare și debitorul inițial nu există raporturi juridice de natură obligațională care să permită înființarea unei popriri. Toate acestea se pot invoca de contestatoare doar în cadrul litigiului de validare a popririi, în primă instanță și în căile de atac.
Analizând veritabilele motive ale contestației la executare, instanța arată – în primul rând – cu privire la faptul că somația de plată nu a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ci pe acelea ale O.G. nr. 22/2002, că nu s-a dovedit de contestatoare vreo vătămare în acest sens, aceasta limitându-se la a indica aceste lipsuri ale somației.
Contestatoarea a mai invocat, în apărarea sa, și dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, conform cu care, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu instituie, astfel cum în mod neîntemeiat susține contestatoarea, un termen de grație de 6 luni de zile, în favoarea instituțiilor publice executate silit, care operează în orice condiții și care împiedică începerea procedurii de executare silită. Fiind o normă cu caracter excepțional și derogator de la dispozițiile de executare de drept comun, termenul de 6 luni nu poate opera decât în condițiile strict prevăzute de lege, respectiv numai dacă debitorul dovedește lipsa fondurilor necesare executării silite, or, o astfel de probă nu a fost efectuată în nici un mod în cauză.
În ce privește argumentul posibilității eșalonării plății conform O.U.G. nr. 71/2009, sus-citată, instanța arată că aceasta are în vedere „drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011”. În prezenta contestație se contestă executarea silită începută în baza sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, de validare a popririi. Ceea ce se execută nu sunt drepturile salariale în baza titlului executoriu anterior obținut de creditor, ci obligația contestatoarei care decurge din sentința de validare a popririi. Acest aspect, alături de faptul că sentința a fost pronunțată ulterior anului 2011, determină ca respectivul act normativ să nu fie aplicabil în prezenta cauză.
Referitor la aspectul învederat că ANAF nu a fost parte decât în procedura de validare a popririi, instanța subliniază încă o dată faptul că prezenta executare silită are în vedere sentința de validare a popririi în baza unui titlu executoriu în care ANAF nu a fost parte, fiind doar terț poprit. În prezenta contestație aceasta nu mai are calitatea de terț poprit, alternarea argumentelor tipice procedurii de validare a popririi cu cele specifice contestației derivând tocmai din confuzia contestatoarei cu privire la cele două proceduri distincte (executarea silită în care aceasta este terț poprit și prezenta executare în care este debitor în baza sentinței de validare obținute de creditor în cea dintâi executare) pe care aceasta le privește și la care face referire global.
Referitor la susținerile recurentei cu privire la aspectul anularii executării silite demarate de B. N. N., prin sentința civila nr. 2136/2013 a Judecătoriei Reșița, acest aspect nu prezintă relevanță întrucât actele de executare a căror anulare se solicită au fost dispuse în cadrul unei alte executări silite care nu a fost desființată, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1736/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2013, definitivă și irevocabilă conform deciziei civile nr. 3551/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/302/2013. Așadar, actele de executare emis de B. C.-S. A. se bucura de toate efectele pe care legea i le conferă, iar terțul-poprit, devenit debitor în urma validării popririi de către instanță, are obligația de a proceda la consemnarea și plata sumelor conform art. 789 alin. 4 C.proc.civ.
Cu privire la legalitatea stabilirii în cauză a cheltuielilor de executare, instanța reține că onorariul stabilit de executorul judecătoresc și cheltuielile de executare, consemnate în încheierea din data de 14.01.2015 (f. 13 dosar executare), respectă limitele impuse de OUG nr. 144/2007, ce au modificat Legea nr. 188/2000. Totodată, contrar susținerilor contestatoarei, acestea includ în mod legal și onorariul avocațial aferent fazei de executare, și nu fazei de judecată. Angajarea unui avocat în faza executării rezultă din împuternicirea avocațială depusă în dosarul de executare (f.4). În același timp, suma percepută cu acest titlu în valoare de 1500 lei rezultă în mod expres din factura emisă de cabinetul de avocat și atașată dosarului de executare (f. 12 verso), astfel că nu poate fi considerată nejustificată. De asemenea, instanța reține că onorariul avocatului nu este deloc excesiv, așa cum apreciază contestatoarea, ci într-un cuantum absolut rezonabil, față de activitățile pe care avocatul trebuie să le desfășoare în faza de executare silită. Având în vedere munca efectiv depusă de avocat în cauza de fată – atât în cadrul executării silite cât și în contestația la executare, constând în redactare cereri și alte acte procedurale și urmărirea cursului executării silite, ținând cont și de faptul că contestatoarea, un organ al statului, în loc să-și execute din proprie inițiativă obligația a stat în pasivitate o perioadă de timp atât de lungă, iar intimatul, a fost obligat să recurgă la procedura de executare silită, inclusiv la procedura validării de poprire în mod succesiv, pentru a obține satisfacție prin intermediul unui executor judecătoresc instanța apreciază că un onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei este justificat.
Față de cele ce preced, apreciind argumentele invocate prin contestație ca fiind neîntemeiate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de amendare a contestatoarei, formulată de intimat prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că nu rezultă că prezenta contestație la executare a fost formulată cu rea-credință, nefiind astfel aplicabil art. 187 alin. 1 cpt. 1 lit. a C.., iar pe de altă parte intimatul creditor nu a suferit nici un prejudiciu în urma promovării prezentei acțiuni, executarea silită contestată în cauză urmându-și cursul firesc, fiind chiar admisă o cerere de validare poprire între timp.
În final, în temeiul principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 C., instanța va lua act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestatoarea AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA cu sediul in sector 5, București, . și pe intimatul O. F., cu domiciliul procesual ales la C.. de av. E. C. din sector 5, București, ., ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de amendare a contestatoarei, formulată de intimat prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A.-D. H.
Red. si tehnored. M.A.M./A.D.H.
4 ex./23.12.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 7787/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7704/2015. Judecătoria... → |
|---|
