Evacuare. Sentința nr. 7787/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7787/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 7787/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7787
Ședința publică din data de 28.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. V. (M.)
GREFIER: A.-D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta D. V. R. în contradictoriu cu pârâții H. N., H. E., H. G., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se prezintă reclamanta prin apărător cu împuternicire avocațială la fila 51 din dosar și pârâții prin apărător cu împuternicire avocațială aflată la fila 25 din dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar prin Serviciul Registratură, la data de 19.10.2015 răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, după care: La interpelarea instanței, părțile, având pe rând cuvântul, arată că au luat cunoștință de răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză. Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei. Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâților la evacuarea imobilului aflat în proprietatea sa exclusivă, pârâții ocupându-l fără niciun titlu. De asemenea, solicită obligarea pârâților la plata lipsei de folosință cu trei ani înainte de introducerea cererii până la eliberarea și predarea efectivă a imobilului, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză. Astfel, reclamanta este proprietara exclusivă a imobilului situat în București, .. 54, dreptul de proprietate fiind dobândit prin moștenire de la tatăl acesteia, V. P. N.. Pârâții au avut inițial calitatea de chiriași, iar apoi au fost tolerați de către reclamantă, ulterior reclamanta a dorit reîntregirea dreptului de proprietate, fiind demarat dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, având ca obiect evacuarea pârâților. Prin sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 54, constatând că aceștia nu dețin niciun titlul locativ. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională a pârâților, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 16.744 lei, reprezentând contravaloare lucrări de reparații, fiind recunoscut totodată, un drept de retenție în favoarea pârâților. Pârâții nu au pus în executare sentința civilă în termenul de prescripție prevăzut de lege, în momentul actual fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la această creanță, dreptul de a cere executarea silită, precum și dreptul accesoriu de retenție. Pârâții nu mai dețin nici un titlu locativ în baza căruia să se folosească de imobil, fiind creat un prejudiciu reclamantei, respectiv lipsa de folosință a imobilului, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât pârâții sunt puși în întârziere de la expirarea dreptului de retenție, fiind justificată obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință începând cu data de 10.11.2011 până la predarea efectivă a imobilului Pârâții, prin apărător, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, aceștia ocupă imobilul în baza unui titlu, respectiv sentința civilă nr. 7635/16.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ . Dreptul de retenție încetează la momentul plății despăgubirii, până atunci pârâții având un drept de posesie recunoscut de o instanță de judecată. Dreptul pârâților este afectat de un termen, respectiv plata despăgubirii. De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere privind lipsa de folosință a imobilului anterior introducerii cererii ca neîntemeiată, întrucât reclamata a stat în pasivitate, singurul moment în care a pus în întârziere fiind data introducerii prezentei acțiuni. Cu cheltuieli de judecată. Reclamanta, prin apărător, având cuvântul în replică, în privința prescripției dreptului de a pune în executare sentința și a prescripției dreptului de retenție, arată că nu mai poate fi obligată la plata despăgubirii, iar dreptul de retenție fiind accesoriu, este prescris de asemenea, pasivitatea nu are relevanță în cauză, fapta ilicită fiind comisă. Pârâții, prin apărător, arată că dreptul de retenție subzistă, încetarea lui este condiționată de plata despăgubirii. Instanța, fiind lămurită, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare. |
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2014, sub nr._, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâților H. N., H. E. și H. G. din imobilul situat în București, .. 54, aflat în proprietatea reclamantei și pe care îl ocupă fără niciun titlu. Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, până la momentul eliberării și predării efective a imobilului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta învederează faptul că este proprietara imobilului din București, .. 54, compus din teren în suprafață de 441 mp și construcții, în suprafață de 115 mp, pârâții ocupând, fără drept, din acestea 48 mp din construcții și 201 mp din teren. Reclamanta arată că, pârâții au avut calitatea de chiriași fiind mai apoi tolerați de către reclamantă, calitatea de detentori precari nefiind contestată. Prin sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a dispus evacuarea pârâților din imobil, pentru lipsa titlului locativ, dar după pronunțarea acestei hotărâri aceștia au continuat să ocupe imobilul, fără a achita chirie, pentru folosința imobilului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 555, art. 1349, art. 1357 C. civ., precum și alte dispoziții legale aplicabile.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar (filele16-21), precum și expertiza tehnică de specialitate, în vederea determinării contravalorii lipsei de folosință a imobilului.
Pârâții au depus întâmpinare la data de 18.12.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât ocupă imobilul în baza unui just titlu, reprezentat de dreptul de retenție, stabilit prin sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă.
În motivare, se arată că prin sentința civilă, mai sus menționată, a fost admisă și cererea reconvențională a pârâților, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de_ lei, pârâții beneficiind de dreptul de retenție asupra imobilului până la plata acestei sume, sumă pe care reclamanta nu a plătit-o. Cu privire la capătul de cerere privind plata contravalorii lipsei de folosință, pârâții solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, pe motiv că dețin un just titlu și nu au fost puși în întârziere de către reclamantă, aceasta aflându-se în pasivitate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206 C. proc. civ., 1444 Vechiul Cod civil.
În probarea cererii, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâților, considerând că dreptul de retenție al pârâților s-a stins, invocând în acest sens excepția prescripției dreptului de retenție al pârâților asupra imobilului. Astfel, în urma stingerii dreptului pârâților de a cere executarea silită a creanței lor de_ lei, s-a stins și dreptul accesoriu de retenție.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu expertiza tehnică în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare pentru reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ (filele 22-24), rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 807A a Tribunalului București, la data de 23.05.2008 (filele 74-77), s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 54, instanța considerând că deși pârâții au fost chiriași, aceștia nu mai dreptul la nicio prelungire a contractului de închiriere.
Prin aceeași sentință s-a admis și cererea reconvențională a pârâților, reclamanta fiind obligată la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți în timpul locațiunii, pentru această sumă pârâții beneficiind de dreptul de retenție asupra imobilului, până la plata acesteia.
Instanța reține că pârâții au continuat să ocupe o parte din imobil, mai exact 48 mp din construcții și 201 mp din teren, aspect recunoscut și prin întâmpinare, considerând că beneficiază de un drept de retenție, având în vedere că reclamanta nu a achitat suma la care a fost obligată.
În ceea ce privește dispozițiile aplicabile, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dreptul comun, fiind în acest sens aplicabile dispozițiile art. 555 C. civ. În privința dispozițiilor aplicabile termenului de prescripție aferent dreptului pârâților de a cere plata sumei stabilite prin Sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, instanța constată că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011: ”Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Pentru aceste motive, având în vedere faptul că Sentința civilă nr. 7635 a rămas definitivă, prin respingerea apelului, conform Deciziei civile nr. 807A a Tribunalului București, la data de 23.05.2008 instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului-lege nr. 167/1958.
Instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 coroborat cu art. 7 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958, întrucât plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloare lucrări de reparații imobil, se supune regulii executării imediate a obligațiilor, în lipsa unui termen statuat prin decizia civila nr. 807A din 23.05.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă.
Astfel, instanța apreciază că, prin dispozitivul deciziei mai sus menționate, nu a fost stabilit un termen distinct până la care să se facă plata, instanța stabilind doar obligația de plată a sumei de bani, în sarcina reclamantei. Pentru aceste motive, instanța reține că, în cazul de față, termenul de prescripție aplicabil este termenul general de 3 ani, termen ce a început să curgă de la data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită, conform art. 7 alin. 1 teza a II-a. Instanța constată că, termenul de prescripție a început să curgă de la data Deciziei civile nr. 807A a Tribunalului București de 23.05.2008, când Sentința civilă nr. 7625 a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare. Pe cale de consecință, începând cu aceasta dată, 23.05.2008, pârâții puteau valorifica dreptul lor de creanță, întrucât hotărârile rămase definitive la acel moment se puteau învesti cu formulă executorie, potrivit art. 376 alin. 1 și art. 377 C.proc. civ. de la 1865.
În cauza de față, instanța constată că nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare ale cursului prescripției extinctive, în sensul art. 13-16 din Decretul-lege nr. 167/1958, prescripția împlinindu-se la data de 23.05.2011.
Cu privire la dreptul de retenție, invocat de pârâți prin întâmpinare și stabilit prin sentința civilă, mai sus menționată, instanța consideră că acesta este un drept real imperfect, o garanție pur pasivă, în virtutea căreia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv până ce proprietarul bunului îi restituie sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun ori alte sume de bani aflate în strânsă legătură cu bunul ce face obiectul dreptului de retenție (debitum cum res iuctum).
Dreptul de retenție, ca garanție reală imperfectă, are așadar scopul de garanta creanța și a sancționa pe debitorul rău platnic.
Un astfel de drept este accesoriu obligației pe care o garantează, motiv pentru care stingerea obligației de plată ca efect al prescripției extinctive atrage în mod firesc și stingerea dreptului de retenție accesoriu (A se vedea în acest sens și Decizia civila nr. 3088/03 iunie 2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Secția I civilă).
Prin urmare, având în vedere faptul că termenul de prescripție extinctivă în care pârâții puteau cere executarea silită a dreptului de creanță, recunoscut prin Sentința civilă nr. 7635/16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 807A a Tribunalului București, la data de 23.05.2008, s-a prescris la data de 23.05.2011, instanța reține că aceasta este și data la care dreptul de retenție asupra imobilului, recunoscut in favoarea pârâților ca mod de garantare a executării dreptului de creanță, a încetat să mai existe.
Așadar, în lipsa unui drept de retenție, instanța reține că în cauză este încălcat dreptul reclamantei, prevăzut de art. 555 C. civ., potrivit cărora dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale – posesia, folosința și dispoziția – afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă. Pentru aceste motive, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată, neavând justificare legală lipsirea sa de posesia și atributul folosinței întregului imobilul, prin acțiunea pârâților de a locui în acesta.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă și va dispune evacuarea pârâților cu toate bunurile personale din imobilul situat în București, .. 54, pentru lipsa titlului locativ a acestora din urmă.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, până la momentul eliberării și predării efective a imobilului, instanța reține că începând cu data de 10.11.2011 sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile dispozițiile art. 1349 C. civ. și art. 1357 C. civ.
Fapta ilicită a constat în ocuparea de către pârâți, fără titlu, a imobilului constând în 202 mp teren și 46 mp construcții, situat în București, .. 54, cu toate că nu aveau un just titlu. Această faptă contravine dispozițiilor art. 555 C. civ. și caracterului real al dreptului de proprietate, care presupune obligația oricărei persoane de a nu îl împiedica pe proprietar în exercitarea tuturor atributelor drepturilor de proprietate.
Prin fapta ilicită s-a produs în patrimoniul reclamantei un prejudiciu rezultat din imposibilitatea acesteia de a folosi imobilul proprietatea sa. Cuantumul prejudiciului rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuată în dosar (filele 91-94). Astfel, din cuprinsul acestuia reiese că, pentru perioada 10.11.2011 (ultimii trei ani anteriori datei introducerii cererii de chemare în judecată)-10.07.2015 (data efectuării raportului de expertiză), pârâții datorează suma de 10.912 lei. Pentru perioada 10.07.2015 și până la predarea efectivă a imobilului, chiria a fost stabilită, în cuantum de 248 lei/lună.
Prejudiciul astfel reținut este cert și nu a fost acoperit, pârâții nefăcând dovada achitării contravalorii lipsei de folosință în perioada menționată.
Instanța mai reține că pârâții au acționat cu vinovăție, refuzând să părăsească de bună-voie imobilul și continuând să îl ocupe în lipsa unui titlu locativ. Instanța nu poate reține argumentele pârâților, care invocă existența unui drept de retenție. Astfel cum s-a reținut mai sus dreptul de retenție recunoscut in favoarea pârâților, ca mod de garantare a executării dreptului de creanță, nu mai exista în perioada pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință. De asemenea, instanța mai reține faptul că, în cazul de față nu este necesară punerea în întârziere, printr-o notificare, așa cum susțin pârâții, aceștia fiind de drept în întârziere. Astfel, art. 1523 alin. 2 lit. e C. civ. prevede faptul că, debitorul se află de drept în întârziere în cazul obligației ce se naște din săvârșirea unui fapte ilicite extracontractuale. Instanța apreciază că nici pasivitatea reclamantei, invocată de pârâți prin întâmpinare, nu e de natură să înlăture caracterul ilicit al faptei pârâților.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța va admite și al doilea capăt al acțiunii, în ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 10.11.2011 până la momentul eliberării și predării efective a imobilului, urmând să dispună obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 10.912 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință a imobilului situat în București, .. 54, datorată pentru perioada 10.11._15, precum și la plata contravalorii lipsei de folosință în suma de 248 lei lunar, calculată în continuare până la data eliberării efective a imobilului. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 1382 C. civ., care prevede că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți în solidar la reparație față de cel prejudiciat, instanța urmează a dispune obligarea pârâților la plata sumelor mai sus menționate, în solidar.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C. proc. civ., pârâții urmează a fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2288 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând taxă de timbru (1285 lei), onorariu expert (1000 lei) și taxă furnizare date DEPABD (3 lei), conform dovezilor de la filele 1-2, 15 și 58 din dosar. De asemenea ținând cont de dispozițiile art. 455 C. proc. civ., care prevede că, dacă în cauză sunt mai mulți pârâți, ei vor putea fi obligați să plătească cheltuielile de judecată, în mod egal, proporțional sau solidar, instanța urmează să dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în solidar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta D. V. R., cu domiciliul ales în București, Splaiul Unirii, nr. 223, ., București, la sediul SCA P. și Asociații în contradictoriu cu pârâții H. N., H. E., H. G., domiciliați în .. 54, sector 5, București.
Dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în București, .. 54, sector 5, pentru lipsa titlului locativ.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 10.912 lei, reprezentând contravaloare lipsă de folosință a imobilului mai sus menționat datorată pentru perioada 10.11._15, precum și la plata contravalorii lipsei de folosință în suma de 248 lei lunar, calculată în continuare până la data eliberării efective a imobilului.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2288 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile, de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. V. A.-D. H.
(M.)
Red. si tehnored. .M.A.V./A.D.H.
02 Decembrie 2015/6 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7780/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7783/2015. Judecătoria... → |
|---|
