Acţiune în constatare. Sentința nr. 4753/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4753/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 4753/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4753
Ședința publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții Papacică P. și Papacică G. și pe pârâtul R. V., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc la data de 03.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 11.07.2014 sub nr._, reclamanții Papacică P. și Papacică G. l-au chemat în judecată pe pârâtul R. V., solicitând să se constate prescripția titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1311/08.03.2005, pronunțată în dosarul civil nr. 6367/2014 (număr nou_ ) al Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sentința civilă nr. 1311/08.03.2005 a fost executorie începând cu această dată, reprezentând data de la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită și tot de la această dată începe să curgă termenul de prescripție făcându-și aplicație prev. de art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reclamanții au mai arătat că din cuprinsul încheierii din data de 04.10.2005, pronunțată în dosarul civil nr. 3138/2005, al Tribunalului București ce a avut ca obiect recursul declarat împotriva titlului executoriu, rezultă că această cale de atac a fost calificată drept recurs și nu apel, astfel cum stabilise instanța de fond.
Mai mult, conform certificatului din data de 17.05.2006, eliberat de Tribunalul București rezultă că la data de 16.05.2006, instanța ce judeca recursul a dispus suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1311/08.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr. 6367/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 București până la soluționarea recursului declarat. Astfel între data de 04.10.2005 și data de 16.05.2006 s-au scurs 7 luni și 12 zile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3 alin. 2, art. 7 alin. 1 ipoteza I din Decretul nr. 167/1958, art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 405 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, art. 111 Cod procedură civilă.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri (f. 2-9).
La data de 11.11.2014, prin serviciul registratură, reclamanții au depus cerere precizatoare prin care au solicitat anularea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 727/2012 al B. V. P..
Reclamanții au arătat că încuviințările obținute la Judecătoria Cornetu și la Judecătoria Sectorului 3 București sunt veritabile erori judiciare, deoarece cele două instanțe deși au primit înscrisuri doveditoare cu referire la prescripția titlului în baza căruia se solicită încuviințarea, au încuviințat executarea silită.
La data de 10.02.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, învederând că situația de fapt prezentată de reclamanți este deformată, plină de minciuni și parțial trunchiată. Astfel, arată că este creditorul reclamanților având de recuperat o creanță de aprox. 22.000 USD în baza sentinței civile nr. 1311/2005 pronunțată de această instanță.
Executarea silită a avut loc succesiv, începând cu o primă fază, exclusiv imobiliară, obiectul urmării silite constituindu-l imobilul situat în București, .. 29, sector 5 și continuând cu o a doua fază, caracterizată prin incidența simultană a tuturor formelor de executare: imobiliară, mobiliară și prin poprire, în buna aplicare a art. 371 ind. 1 teza a I-a Cod procedură civilă.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, excepția depunerii contestației la executare sub aspectul perimării, precum și excepția autorității de lucru judecat a următoarelor sentințe: 6844/13.08.2013, 4263/19.06.2014 și 987/29.01.2015.
La data de 19.03.2015, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au reiterat motivele invocate prin cererea de chemare in judecată.
La termenul de astăzi, în ședință publică, pârâtul a depus completare la întâmpinare prin are a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, excepția autorității de lucru judecat sau, în subsidiar, a puterii de lucru judecat.
În susținerea excepției inadmisibilității, pârâtul a arătat că atâta timp cât există pe rolul B. V. P. o urmărire silită în curs de desfășurare, obiect al dosarului nr. 727/2012, calea legală pentru realizarea dreptului pretins de debitori este contestația la executare, singura în care aceștia pot invoca neregulile referitoare la urmărirea silită, inclusiv împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea titlurilor executorii.
În cadrul urmăririi silite debitorul are posibilitatea sa se apere invocând prescripția executării doar pe calea contestației la executare, singura în care aceștia pot invoca neregulile referitoare la urmărirea silită, inclusiv împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea titlurilor executorii.
Analizând, în prealabil, cererea de suspendare a judecății până la soluționarea contestației la executare formulate împotriva dosarului de executare silită nr. 727/2012, având nr._, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., respectiv dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1311/08.03.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București în dosar nr. 6367/2004 (număr nou_ ) s-a admis în parte cererea formulată de numitul R. V., autorul pârâtului, în contradictoriu cu reclamanții Papacică P. și Papacică G., astfel cum a fost precizată. S-a dispus că acea hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 1/4 (o pătrime) din imobilul situat în București, .. 29, sector 5, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3823/08.20.2001 de BNP M. D.. Au fost obligați soții Papacică P. și Papacică G. la plata către reclamant a sumei de 72,70 dolari SUA pe zi, cu titlu de penalități contractuale de întârziere, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 01.06.2004, și până la rămânerea definitivă a respectivei sentințe, sumă plătibilă în echivalent lei în ziua plății efective. Au mai fost obligații aceștia la plata către reclamant a sumei de 29.068.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În prezentul dosar, pe calea acțiunii în constatare, reclamanții Papacică P. și Papacică G. au solicitat să se constate prescripția titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1311/08.03.2005, pronunțată în dosarul civil nr. 6367/2014 (număr nou_ ) al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Deliberând asupra excepțiilor invocate, instanța reține că excepțiile procesuale sunt mijloace de apărare prin care partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, în condițiile prescrise de lege și fără a pune în discuție fondul pretenției dedusă judecății neregularități procedurale privind dreptul material la acțiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecății în fond.
Excepții de procedură vizează anumite iregularități procedurale, iar excepțiile de fond sunt impedimente pentru exercitarea dreptului la acțiune, vizând deci fondul acțiunii și nu al dreptului.
În privința soluționării, art. 248 alin. 1 C. obligă instanța să se pronunțe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepțiilor (de procedură și de fond) care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Se evită astfel o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură ce ar trebui ulterior refăcute de către instanța de judecată.
Pentru o soluționare în ordinea corectă, judecătorul trebuie să țină cont de regula consacrată de art. 248 alin. 1 C.. Astfel, ca trebui să soluționeze mai întâi excepțiile de procedură și mai apoi excepțiile de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Regula este clară necesitând doar un examen prealabil de clasificare a excepțiilor invocate concomitent. Totuși este posibil ca toate excepțiile de analizat să fie de procedură ori de fond, sau este posibil ca examenul să poarte deopotrivă asupra mai multor excepții de procedură și mai multor excepții de fond.
Actualul Cod de procedură civilă, prin criteriul legal, nu impune o anumită ordine de invocare a excepțiilor, dar o anumită ordine se impune, determinată de rațiuni interne ale procesului civil și de finalitatea fiecărei excepții.
Doctrina a contribuit la rezolvarea acestei probleme prin consacrarea unei a doua reguli. În lipsa unui text care să reglementeze modul în care trebuie să procedeze instanța, s-a arătat că judecătorul trebuie să deducă ordinea în care se va pronunța asupra excepțiilor din caracterul și efectele pe care le produc acestea în cadrul procesului civil. Astfel, în toate cazurile în care judecătorii se văr puși în situația de a cerceta laolaltă mai multe chestiuni în aceeași cauză, dacă aceste chestiuni sunt de natură a nu fi examinate decât succesiv, ei trebuie să țină seamă de o ordine logică, de o succesiune rațională, începând cu examinarea și soluționarea chestiunilor care au în mod logic prioritate.
În considerarea acestei reguli doctrinale vor fi rezolvate mai întâi excepțiile referitoare la investirea instanței (excepția de netimbrare sau de insuficientă timbrare, excepția privind lipsa procedurii prealabile și obligatorii) pentru că este firesc a se acorda întâietate excepțiilor legate de nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât, dacă instanța a fost investită printr-o cerere care nu îndeplinește condițiile legale privitoare la plata taxelor de timbru sau căruia îi lipsesc elementele esențiale – părțile, obiectul sau semnătura, aceasta trebuie anulată.
Urmează să fie soluționată apoi excepția de necompetență care este de ordin publică când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești – competență generală, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad – competență materială, și când pricina este de competență unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, competență teritorială exclusivă. Trebuie rezolvate apoi excepțiile privind compunerea sau constituirea instanței, excepția puterii de lucru judecat, prescripția etc.
Pentru determinarea ordinii în care instanța se pronunță asupra excepțiilor procesuale invocate concomitent, trebuie avut în vedere, pe de altă parte, criteriul impus de legiuitor în art. 248 alin.1 C., iar, pe de altă parte, criteriul propus de doctrină. De la caz la caz ordine se determină folosind numai unul dintre criterii ori ambele, atunci când unul singur nu este suficient pentru demersul propus.
Revenind la excepțiile invocate în cazul de față, respectiv excepțiile inadmisibilității și autorității de lucru judecat, se observă că ambele sunt de fond. Însă, dintre cele două, se impune analiza cu prioritate a excepției inadmisibilității, deoarece numai dacă o acțiune este admisibilă se poate merge mai departe cu judecata și, deci, s-ar putea analiza eventuala incidență a autorității de lucru judecat.
Astfel, analizând excepția inadmisibilității, instanța are în vedere teza finală a art. 35 C.proc.civ., care prevede că acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Or, reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare, respectiv contestația la executare, pe care a și utilizat-o, formulând în cadrul prezentului dosar o așa-zisă cerere adițională, calificată de către instanță o cerere nouă, care, nefiind în legătură cu dosarul de față, a fost trimisă către compartimentul Registratură spre o repartizare aleatorie, formându-se dosarul cu nr._ .
Mai arată instanța că, odată începută executarea silită, cât timp aceasta se află în desfășurare, singura cale în care se poate invoca și analiza prescripția dreptului de a cere executarea silită este contestația la executare.
În considerarea celor expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății, va admite excepția inadmisibilității acțiunii și, pe cale de consecință, va respinge ca inadmisibilă acțiunea.
D. fiind faptul că instanța consideră acțiunea prezentă inadmisibilă, nu mai este necesară analizarea excepției autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții Papacică P. (CNP_) și Papacică G. (CNP_), ambii cu domiciliul în București, . nr. 24, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul R. V. (CNP_), domiciliul în București, . nr. 41, sector 5.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Succesiune. Sentința nr. 4064/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
