Întoarcere executare. Sentința nr. 3159/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3159/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 3159/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3159
Ședința publică din data de 27.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, privind pe contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul D. L..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a dispus amânarea pronunțării, succesiv, pentru datele de 15.04.2015, 23.04.2015 și de 24.04.2015, respectiv pentru astăzi, 27.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, la data de 28.07.2014, contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul D. L., anularea încheierii înregistrate sub nr.51.1/15.07.2014, ca fiind emisă de executorul judecătoresc după finalizarea executării silite și închiderea dosarului de executare silită și cu încălcarea prevederilor art.656 alin.1 lit.b C.pr.civ, iar, în subsidiar, reducerea onorariului de avocat, suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare și întoarcerea executării silite, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că în data de 14.07.2014 a primit somația nr.2107/10.07.2014, emisă de către B.E.J. „T. C. A.” în cadrul dosarului de executare nr. 51/2005, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 7.805,88 lei,, dintre care suma de 6.780,36 lei o reprezenta debitul principal restant, iar suma de 1.025,52 lei onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare, dosar de executare deschis în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.8550/15.06.2014 a Tribunalului București, modificată prin decizia civilă nr.502/12.12.2012 a Curții de Apel București și rămasă definitivă prin decizia nr.4173/26.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căruia contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 6.780,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 4.472,36 lei constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat. Urmare a somației primite, la data de 15.07.2014, contestatoarea a achitat integral suma solicitată.
La data de 21.07.2014, executorul judecătoresc a transmis o nouă somație, prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de executare constând în onorariu de avocat pentru faza de executare, iar pentru a justifica faptul că a emis și transmis somația după data încetării executării silite și a dosarului de executare silită, executorul judecătoresc a antedatat aceste documente, pretinzând că au fost emise în data de 15.07.2014 și nu au fost comunicate din eroare. În aceste condiții, consideră că încheierea executorului judecătoresc nr.51.1 este lovită de nulitate, fiind emisă după data închiderii dosarului de executare și cu încălcarea prevederilor art.656 alin.1 lit.b C.pr.civ.
În privința onorariului de avocat aferent fazei de executare silită, apreciază că acesta este nejustificat de mare în raport de valoarea pricinii și cu munca îndeplinită.
În susținerea cererii sale, contestatoarea a adus în discuție și jurisprudența CEDO, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.656 alin.1 lit.b și art.669 alin.2 și alin.4 C.pr.civ.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 320 lei aferent contestației la executare, respectiv cu suma de 50 lei aferent cererii de întoarcere a executării silite, conform dispozițiilor art.10 alin.2, respectiv art.10 alin.4 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În data de 06.10.2014, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că renunță la cererea de suspendare a executării silite formulată.
În data de 05.11.2014, intimatul D. L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, respectiv respingerea cererii privind anularea încheierii nr. 52.1/15.07.2014 emisă de executorul judecătoresc ca tardiv formulată, respingerea cererii privind anularea încheierii nr.52.1/15.07.2014 și respingerea capătului de cerere privind reducerea onorariului de avocat aferent fazei de executare silită ca nefondate, respingerea cererii privind suspendarea executării silite ca rămasă fără obiect, precum și respingerea cererii de întoarcere a executării silite ca nefondată, toate acestea cu consecința menținerii actelor de executare, ca fiind legale și temeinice, și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva somației și a încheierii emise la data de 15.07.2014, în dosarul de executare nr.51/2014 al B.E.J. “T. C. A.”, intimatul a arătat că, în calitatea sa de creditor față de contestatoare, a procedat la punerea în executare a hotărârilor judecătorești deținute, sens în care a solicitat B.E.J. “T. C. A.” punerea în executare a titlurilor executorii.
Astfel, la data de 01.07.2014, prin încheierea Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a încuviințat executarea silită, sens în care, la data de 15.07.2014, executorul judecătoresc a procedat la efectuarea primelor acte de executare, comunicând debitoarei somația și încheierea din aceeași dată. Ulterior, la data de 21.07.2014, debitorului i-au fost comunicate cheltuielile de executare, respectiv onorariul avocatului în cauză, împotriva căreia debitoarea a formulat prezenta contestație la executare la data de 28.07.2014. În privința încheierii (în baza căreia a fost ulterior emisă și somația), este de observat că aceasta face parte din categoria celor care nu sunt definitive, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 714 alin.2 C.pr.civ., „contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile”. În acest sens, arată că excepția invocată este de ordine publică, astfel că sancțiunea ce intervine este decăderea, ce poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu, și în orice moment al procesului.
Pe fondul contestației la executare, a solicitat respingerea acesteia ca fiind nefondată, arătând că debitorul, deși notificat în prealabil, nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, și procedându-se în acest sens la executarea silită, motiv pentru care a fost nevoit să apeleze la serviciile unui avocat și ale unui executor judecătoresc. Cu această ocazie, s-a stabilit ca, pentru serviciile prestate, onorariul apărătorului să fie în cuantum de 4.500 lei, sumă ce a avut în vedere atât valoarea debitului de recuperat, cât și eventualele activități și incidente procedurale sau procesuale, ce ar putea interveni pe parcursul procedurii de executare silită.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile arătate în cuprinsul întâmpinării.
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele de executare emise de B.E.J. „T. C. A.”, în cadrul dosarului de executare nr.51/2014.
La termenul din data de 06.04.2015, instanța, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze, termen la care instanța a rămas în pronunțare, în principal, pe excepția invocată din oficiu a netimbrării cererii de suspendare a executării silite și pe excepția invocată de intimat, a tardivității formulării contestației la executare, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei.
Analizând ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate din oficiu a netimbrării cererii de suspendare a executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru (în continuare, O.U.G. nr.80/2013), taxele de timbru se plătesc anticipat, iar alineatul următor prevede că, în ipoteza în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, toate acestea într-un termen stabilit de instanță – termen procedural, judecătoresc, imperativ (peremptoriu), conform art.180 alin.1 C.pr.civ. –, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, având în vedere în acest sens dispozițiile art.197 C.pr.civ., potrivit cărora “în cazul în care cererea este supusă timbrării dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/26.06.2013, care instituie obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cazul cererilor având ca obiect suspendare a executării silite, instanța a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a achita cu acest titlu suma de 50 lei, toate acestea prin rezoluția din data de 16.09.2014, contestatoarea fiind legal citată cu această mențiune la data de 24.09.2014 (conform dovezii de înmânare de la fila 33 din dosar), dar a înțeles să formuleze cerere de renunțare la acest capăt de cerere, prin înscrisul de la fila 35 din dosar.
Prin urmare, devin incidente prevederile art.33 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013 și ale art.197 C.pr.civ., care instituie sancțiunea anulării cererii în cazul în care nu se îndeplinește obligația de plată până la termenul stabilit, care este prioritară unei eventuale cereri de renunțare formulate.
Față de cele arătate, întrucât nu s-a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 50 lei, în temeiul art.197 C.pr.civ., coroborat cu art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/2013, instanța va admite excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul D. L..
Analizând ansamblul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate de intimat a tardivității formulării contestației la executare, instanța reține că la data de 15.07.2014, a fost emisă în contra contestatoarei S.C. Ț. L. IFN S.A. somația aferentă dosarului de executare nr.51/2014, deschis de Biroul Executorului Judecătoresc “T. C. A.”, comunicată acesteia, la data de 22.07.2014 (conform dovezii de înmânare de la fila 106 din dosar), alături de somație contestatoarei fiindu-i comunicată, la aceeași dată, și încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare din data de 15.07.2014 (fila 104).
Toate acestea, în timp ce prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 26.07.2014 (data depunerii la poștă, conform plicului de la fila 29 din dosar), fiind formulată exclusiv împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 15.07.2014, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc “ T. C. A.”, în dosarul de executare nr.51/2014.
Astfel, în ceea ce privește excepția invocată de intimat a tardivității formulării contestației la executare, instanța o apreciază neîntemeiată, dat fiind faptul că introducerea acestei contestații la executare s-a făcut în termenul de 5 zile (aferent încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare) având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.714 alin.2 C.pr.civ., “contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”, termen care a început să curgă la data de 22.07.2014 și care s-a împlinit la data de 28.07.2014, prima zi în afara termenului fiind la data de 29.07.2014, în timp ce prezenta contestație la executare a fost depusă la poștă la data de 26.07.2014, după cum s-a arătat mai sus.
Din acest motiv, nu sunt incidente dispozițiile art.185 alin.1 C.pr.civ., conform cărora “când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”, text de lege din care se deduce faptul că toate termenele legale imperative (peremptorii, înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un anumit act de procedură) sunt prezumate a fi stabilite sub sancțiunea decăderii, derogările trebuind să fie expres prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că sancțiunea decăderii intervine chiar dacă nu este prevăzută expres de lege.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată de intimat a tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, instanța reține căprin încheierea nr.51.1/15.07.2014, emisă în cadrul dosarului de executare nr.51/2014, deschis de Biroul Executorului Judecătoresc “T. C. A.”, s-a stabilit, suplimentar, suma de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli de executare reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.253/16.06.2014, coroborat cu împuternicirea avocațială de la fila 100 din dosar, din care rezultă că intimatul D. L. a fost reprezentat convențional, în faza executării silite obiect al dosarului de executare nr.51/2014, de avocat S. F., cererea de executare silită (fila 88) fiind formulată tot prin acest avocat.
Instanța mai reține că la aceeași dată, și anume, 15.07.2014, executorul judecătoresc a emis proces-verbal eliberare sume, fiind recuperată, la data de 15.07.2014, întreaga sumă, de 7.805,88 lei cu titlu de creanță urmărită și cheltuieli de executare, acestea din urmă stabilite printr-o încheiere anterioară de stabilire cheltuieli de executare, din data de 10.07.2014 (fila 95), în sumă de 1.025,52 lei cu titlu de onorariu de executor judecătoresc (de 840,72 lei), taxe poștale, taxe judiciare și alte cheltuieli privind executarea.
Cu mențiunea că, într-adevăr, contestatoarea a executat obligația din titlul executoriu și cea privind cheltuielile de executare inițială în termen de o zi, astfel cum s-a stabilit prin somația din data de 10.07.2014 (fila 97), primită de către contestatoare la data de 14.07.2014 (conform dovezii de înmânare de la fila 98).
Instanța reține drept neîntemeiată apărarea contestatoarei, conform căreia a intervenit nulitatea încheierii de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, din data de 15.07.2014, în condițiile în care aceasta nu cuprinde mențiunea obligatorie privind data întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare, conform art.656 alin.1 lit.b C.pr.civ.
Este neîntemeiată această apărare, în condițiile în care se constată că executorul judecătoresc, în cuprinsul încheierii sus-arăte, a arătat atât data întocmirii încheierii, și anume, 15.07.2014, cât și numărul dosarului de executare.
Pe cale de consecință, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.656 alin.1 lit. b C.pr.civ. coroborat cu art.656 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora “amânarea, suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă: b) data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare”, iar “mențiunile de la alin. (1) lit.a)-h) și j) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”. Toate acestea, în condițiile în care sancțiunea nulității executării ar fi putut interveni doar dacă, în concret, ar fi existat o vătămare produsă, în speță, contestatoarei, prin faptul că respectiva încheiere emisă de executorul judecătorec nu ar fi indicat data întocmirii, având în vedere, totodată, faptul că deși în cazul nulităților exprese, conform art.175 alin.2 C.pr.civ., vătămarea este prezumată, totuși se poate constata, precum în prezenta cauză, că nu ar fi existat, oricum, în fapt, nicio vătămare în ceea ce o privește pe contestatoare, prin neindicarea respectivei mențiuni, în condițiile în care dovada privind cheltuielile de executare suplimentare exista la dosarul de executare anterior încetării executării silite, chitanța privind onorariul de avocat fiind emisă în data de 16.06.2014, de către avocatul care a redactat, pentru creditor (intimatul din prezenta cauză), inclusiv cererea de executare silită.
Or, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.669 alin.2 teza finală C.pr.civ., “cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndata sau în termenul acordat de lege, el nu va fi țtinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecatoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia”, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză, în care debitorul a executat obligația în termen de o zi, conform somației din data de 10.07.2014, motiv pentru care instanța, în continuare, va proceda la analiza de proporționalitate a cuantumului cheltuielilor de executare constând în onorariul de avocat, de 4.500 lei.
În drept, conform dispozițiilor art.669 alin.3 C.pr.civ., “sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”, pentru ca în cuprinsul prevederilor art.669 alin.4 să se prevadă că “sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta”, pentru sumele stabilite potrivit celor sus-arătate, încheierea constituind titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc (art.669 alin.6 C.pr.civ.).
Astfel, aferent onorariului de avocat, pentru care se regăsește în dosarul de executare dovada achitării de către creditor, instanța constată că acesta este rezonabil doar în cuantum de 1.000 lei, iar nu și pentru restul de 3.500 lei, astfel încât se justifică reducerea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat, date fiind aceleași dispoziții legale sus-arătate, și anume, ale art.669 alin.2-4 și alin.6 C.pr.civ., în condițiile în care această cheltuială efectuată de creditor cu onorariul de avocat avansat la data sesizării executorului judecătoresc, onorariu reținut prin încheierea de cheltuieli de executare ce constituie titlu executoriu, îi este imputabil debitorului și va fi recuperat din patrimoniul acestuia care, prin culpa sa, constând în refuzul de a executa de bunăvoie obligația conținută în titlul executoriu, a determinat sesizarea executorului judecătoresc și începerea executării silite.
Or, pentru ca debitorul urmărit să datoreze cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat, trebuie ca acesta să îndeplinească condițiile de a fi: real (1), necesar (2) și rezonabil (3), toate acestea în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.
Analizând onorariul de avocat, în valoare de 4.500 lei, instanța constată că acesta îndeplinește caracterele mai sus enunțate, în parte, în condițiile în care onorariul este unul real, din moment ce la dosarul de executare există dovada suportării lui de creditor (fila 101), este necesar, din moment ce asistența judiciară este permisă creditorului și în cadrul executării silite, chiar în cuprinsul Constituției României, la art. 24 Dreptul la apărare, prevăzându-se că dreptul la apărare este garantat; în tot cursul procesului (n.n. iar executarea silită constituie o fază a procesului civil), părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau din oficiu, onorariul fiind, totodată, și rezonabil, însă doar în parte, pentru 1.000 lei – atât sub aspectul valorii pricinii, cât și sub aspectul muncii îndeplinite de avocat. Din această perspectivă, trebuie subliniat că, ținând seama de munca avocatului în faza executării silite, aceasta nu poate fi redusă numai la formularea cererii, căci trebuie avută în vedere și consultanța juridică specifică acestei faze a procesului civil – privind alegerea modalității de executare, competența executorului judecătoresc, caracterul executoriu al hotărârii etc.
Așadar, instanța apreciază că, în lipsa unui tablou cu onorarii minimale, un onorariu de avocat de 1.000 lei nu poate fi considerat ca fiind disproporționat ci, dimpotrivă, ținând seama de circumstanțele speței, are un caracter rezonabil.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul D. L. și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc “T. C.-A.”, în data de 15.07.2014, sub nr.51.1, în dosarul de executare nr.51/2014, în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat de 4.500 lei, care vor fi reduse la 1.000 lei, urmând a se modifica în acest sens toate actele de executare subsecvente.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de anulare a executării silite și a actelor de executare întreprinse în cadrul dosarului de executare nr.51/2014, instanța reține că prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatoarea nu a invocat niciun motiv de neregularitate, nu a adus nicio critică de nelegalitate a actelor de executare silită, cu excepția motivului analizat anterior, în privința cheltuielilor de executare, apreciat drept fondat în parte, drept pentru care, pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, în rest, pentru partea din onorariul de avocat neredus.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța o va admite în parte, în condițiile în care va admite în parte prezenta contestație la executare, pronunțându-se desființarea în parte a executării silite în privința cheltuielilor de executare, pentru a se putea, astfel, dispune restabilirea situației anterioare executării, potrivit dispozițiilor art.722 și urm. C.pr.civ., sens în care va dispune întoarcerea executării silite, în sensul că obligă intimatul să restituie contestatoarei suma de 3.500 lei, respingând în rest cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Totodată, în condițiile art.453 alin.1 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea contestatoarei privind plata cheltuielilor de judecată, în sensul în care va obliga intimatul la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse proporțional, respingând în rest cererea de cheltuieli ca neîntemeiată, având în vedere partea din cerere respinsă, după regula de trei simplă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată din oficiu a netimbrării cererii de suspendare a executării silite.
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A., în contradictoriu cu intimatul D. L..
Respinge ca neîntemeiată excepția invocată de intimat a tardivității formulării contestației la executare.
Admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea S.C. Ț. L. IFN S.A., cu sediul procesual ales în București, Calea Giulești, nr.8D, sector 6, București, în contradictoriu cu intimatul D. L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „F. S.” din C., ., nr.18, ., ..
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc “T. C.-A.”, în data de 15.07.2014, sub nr.51.1, în dosarul de executare nr.51/2014, în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu de avocat de 4.500 lei, care vor fi reduse la 1.000 lei, urmând a se modifica în acest sens toate actele de executare subsecvente.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare, în rest.
Admite în parte cererea având ca obiect întoarcerea executării silite.
Dispune întoarcerea executării silite, în sensul că obligă intimatul să restituie contestatoarei suma de 3.500 lei, respingând în rest cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatul la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse proporțional, respingând în rest cererea de cheltuieli ca neîntemeiată.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 5 ex./21.07.2015
Se vor efectua 3 . judecătoresc
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2378/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3160/2015. Judecătoria... → |
|---|
