Ordin de protecţie. Sentința nr. 7229/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7229/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 7229/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - Secția a II-a Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.7229
Ședința din camera de consiliu din data de 09.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a fost reprezentat de procuror C. P..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamanta A. I. și pe pârâtul A. R., având ca obiect ordin de protecție.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din 08.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 20.08.2015, reclamanta A. I., in contradictoriu cu pârâtul A. R., a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să se instituie următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime deteminate de cel puțin 200 mp față de reclamantă și copilul minor, față de domiciliul reclamantei situat în București, ., ., ., sector 5, și față de locul de muncă al reclamantei situat în Centrul Comercial IDM din București, ./Calea Giulești, nr. 2, sector 6, obligarea pârâtului agresor de a preda poliției armele deținute, încredințarea copilului minor către reclamantă, pe o perioadă de 6 luni, stabilirea reședinței minorului menționat la imobilul din București, ., ., ., proprietatea comună a soților, pe o perioadă de 6 luni, precum și obligarea pârâtului agresor la a urma ședințe de tratament psihologic și psihoterapeutic. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul din dorința de a întemeia o căsnicie și o familie bazată pe afecțiune, respect și sprijin reciproc, atât moral, cât și material. A arătat că o dată cu trecerea timpului, între soți au apărut neînțelegeri determinate de atitudinea soțului său față de reclamantă și față de copilul părților, de lipsa de comunicare, aspecte ce au condus la apariția unei atmosfere tensionate și la vătămarea iremediabilă a relațiilor personale dintre soți. Totodată, a arătat că problemele din căsnicie nu au apărut în prezent, întinzându-se pe cca. 10 ani, ani în care pârâtul a manifestat acte de violență repetate, ieșite din comun, reclamanta fiind victima loviturilor aplicate cu brutalitate de pârât, fiind victima abuzurilor psihice și emoționale, de nenumărate fiind de față și minorul, care era și el lovit și abuzat emoțional de pârât. Totodată, a arătat că relațiile extraconjugale repetate și consumul de alcool îl determinau pe pârât să devină violent. A precizat reclamanta că în prezent, din cauza unei alte femei cu care pârâtul întreține o relație extraconjugală de aproximativ un an de zile, pârâtul a părăsit domiciliul conjugal din vara anului trecut, însă în mod sistematic acesta vine la locul de muncă al reclamantei și la domiciliul său și îi aplică corecții. De asemenea, a arătat reclamanta că la începutul lunii august, pârâtul agresor a fost plecat în concediu la mare cu actuala amantă, iar la data de 10.08.2015, acesta s-a întors de la mare și a venit la locul său de muncă din Complexul IDM, unde a provocat scandal, a jignit-o, a amenințat-o cu moartea și a lovit-o, motiv pentru care a fost nevoie de intervenția organelor de poliție. A arătat că după ce a provocat scandal, pârâtul a căutat-o și la domiciliu pentru a o lovi din nou, însă reclamanta se afla la poliție, pentru a formula plângere, iar pârâtul a găsit la domiciliu pe sora reclamantei, împreună cu minorul și a lovit-o pe aceasta, luându-l cu forța pe minor. A arătat că și de această dată a fost nevoie de intervenția organelor de poliție. A menționat reclamanta că pe lângă actele fizice de violență pe care le-a exercitat, pârâtul deține și poartă asupra sa un pistol pe bile, cu care a amenințat că o va omorî atât pe reclamantă, cât și pe surorile acesteia și pe cumnații săi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192-204 și urm. C., art. 23 din Legea nr._(5) modificată prin Legea nr. 25/2012 și Legea nr. 25/2012.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați doi martori, a probei cu interogatoriul pârâtului, a probei cu ascultarea minorului, a probei cu ascultarea minorului, în temeiul art. 401 alin. 2, și art. 265 Cod Civil, a probei cu ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei, a probei cu înregistrări audio-video, precum și orice alte probe vor fi apreciate ca utile soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, reclamanta a înțeles să precizeze cererea, în sensul că înțelege să renunța la capetele de cerere privind încredințarea minorului, stabilirea locuinței minorului la mamă, arătând că există înregistrată o cerere de divorț pe cale separată.
Totodată, la termenul de judecată din data de 10.09.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă acțiunea ca neîntemeiată și nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 2004, în scopul realizării unei conviețuiri bazate pe afecțiune și respect reciproc, din căsătorie rezultând minorul A. A. M., născut la data de 29.09.2004. a arătat că din cauza neînțelegerilor apărute, care nu au putut fi remediate, a fost nevoit să părăsească domiciliul comun de aproximativ 2 ani, luând decizia ca soția sa și minorul să locuiască în apartamentul proprietate comună, din dorința de a le asigura un trai decent și stabilitate pentru minor. A arătat pârâtul că ambii părinți au relații foarte bune cu minorul, chiar dacă sunt despărțiți, pârâtul implicându-se activ în creșterea și educarea minorului încă de la vârsta acestuia de 1 an. Totodată, arată că relația dintre pârât și reclamantă s-a deteriorat, având în ultimii ani foarte multe certuri, de cele mai multe ori provocate de reclamantă, mai ales după plecarea pârâtului de la domiciliul comun. A arătat pârâtul că acuzațiile reclamantei de agresiune și susținerile neadevărate ale acestuia depășesc cu mult așteptările unui soț și tată, fiind făcute de aceasta în scop răzbunător. Totodată, a arătat că nu a fost și nici nu este agresor ce a manifestat acte de violență repetate ieșite din comun, și niciodată nu a lovit minorul, față de care are toată dragostea și afecțiunea unui părinte, cauza neînțelegerilor fiind atitudinea reclamantei, gelozia exagerată și nefondată a acesteia, precum și certurile pe care le provoacă aceasta în public, având crize de isterie. De asemenea, a arătat pârâtul că nu are probleme cu alcoolul și nici probleme de comportament pentru a avea nevoie de un tratament psihologic, ci dimpotrivă, reclamanta este cea care în mod constant aduce amenințări cu moartea la adresa pârâtului, făcut și multe alte afirmații grave sau jignitoare, folosindu-se de susținerea familiei sale. În ceea ce privește incidentul izolat din data de 10.08.2015 din cadrul Complexului IDM, a precizat că a avut loc un conflict cu pârâta, motivul fiind afacerea pe care o deține pârâtul și implicarea reclamantei în magazinele pârâtului, fără voia acestuia. Totodată, a precizat că deține un pistol pe gaz, ce face parte din categoria armelor neletale, pentru care deține autorizație de portarmă, achiziționat în mod legal și pe care nu l-a folosit vreodată în scop amenințător, fiind păstrat în loc sigur pentru evitarea oricărui pericol.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003 cu modificările ulterioare prin Legea nr. 25/2012, art. 205 și urm. C., și orice alte norme juridice incidente în cauză.
În dovedirea întâmpinării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei cu interogatoriul reclamantei, în dovedirea susținerilor nefondate ale acesteia și a situației de fapt, a probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiați agenții constatatori din cadrul Secției 24 Poliție, ce au fost prezenți la domiciliul reclamantei în seara zilei de 10 august 2015, precum și orice alte probe vor fi necesare și utile în urma dezbaterilor.
Totodată, la termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, iar reclamantei și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori,, în temeiul art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 C.pr.civ., considerându-le a fi admisibile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 08.10.2015, instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei, amânând pronunțarea la data de 09.10.2015.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În prezent, reclamanta și pârâtul sunt căsătoriți, pe rolul Judecătoriei Sector 5 București aflându-se dosarul civil nr._/302/2015 având ca obiect desfacerea căsătoriei acestora.
Din căsătoria părților a rezultat minorul A. A.-M., născut la data de 29.09.2004.
Potrivit susținerilor părților, acestea s-au despărțit în fapt în urmă cu aprox. doi ani, pârâtul fiind cel care a părăsit locuința comună, minorul rămânând în grija reclamantei.
Prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, arătând că acesta pe tot parcursul conviețuirii a manifestat acte de violență repetate, ieșite din comun, reclamanta fiind victima loviturilor aplicate cu brutalitate de pârât, fiind victima abuzurilor psihice și emoționale, iar în data de 10 august 2015 pârâtul a venit la Complexul IDM unde părțile dețin două standuri și a agresat-o, a jignit-o, a amenințat-o cu moartea și a lovit-o, motiv pentru care a fost nevoie de intervenția organelor de poliție, iar seara a existat un alt incident la locuința părților.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.217/2003 republicată, instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o . obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți.
Potrivit art. 23 alin. (1) Legea 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe obligații sau interdicții cum ar fi: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. a), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „ascendenții și descendenții”, precum și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Din probele administrate în cauză instanța constată că în data de 10.08.2015 pârâtul a exercitat violențe verbale și fizice asupra reclamantei, aspecte care reies din declarația martorei L. M., care se coroborează cu adresa de la Secția 3 Poliție (fila 60), prin care se atestă că între părți a existat un incident violent care a necesitat intervenția organelor de poliție și că pârâtul a recunoscut că a lovit-o pe reclamantă, motivându-și . prin faptul că ar fi găsit-o pe soția sa dând mesaje unui necunoscut. De asemenea, se comunică instanței că împotriva pârâtului s-au formulat două plângeripenale cu privire la acest incident. Totodată, prin certificatul medico-legal nr. A2/4379/10.08.2015 s-a constat că reclamanta A. I. prezinta leziuni traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 10.08.2015, fiind necesare pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Instanța mai reține – din declarația martorei M. A. și relațiile comunicate de Secția 24 Poliție și Direcția pentru Apel Unic de Urgență - că în seara aceleiași zile, pârâtul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers la locuința reclamantei, unde se afla minorul și numita M. A., mătușa maternă a minorului, și-a luat pistolul cu gaz pe care îl avea în casă și a coborât în fața blocului pentru a o aștepta pe reclamantă, ceea ce l-a determinat pe minor să sune la poliție (aspect care rezultă din convorbirea dintre lucrătorii Secției 24 Poliție). Văzând că reclamanta nu se întoarce acasă, pârâtul a dat-o afară din casă pe sora reclamantei (care s-a dus la cea mai apropiată secție de poliție pentru a reclama cele întâmplate) și a plecat cu minorul în parc. La ora 22.27 reclamanta a sunat la numărul de urgență 112 și a arătat că pârâtul s-a dus acasă să-l ia pe minor cu el și că ea nu se poate întoarce acasă pentru că pârâtul este violent și o așteaptă cu un pistol. Așa cum rezultă din fișa de intervenție întocmită de lucrătorii Secției 24 Poliție (fila 65), pârâtul s-a întors cu copilul la locuință în jurul orei 23.40, aceștia aplanând conflictul, punându-le în vedere părților să-și rezolve problemele în instanță și să respecte normele de conviețuire socială.
Instanța mai are în vedere că și ulterior datei de 10.08.2015 pârâtul a avut manifestări violente față de reclamantă, fiind de asemenea solicitată intervenția organelor de poliție de către reclamantă. Astfel, martora L. M. a arătat că în data de 17 septembrie 2015 între părți a avut loc un nou conflict în standul din Complexul IDM, pârâtul lovind-o pe reclamantă cu picioarele, dând-o afară din magazin și urmărind-o pe stradă, unde a continuat să o lovească. A mai arătat martora că știe de la reclamantă că a fost lovită de pârât în perioada când aceștia au fost să cumpere marfă din Turcia pentru magazine (în luna august) și că a văzut-o pe reclamantă cu urme de lovituri grave. Cu privire la aceste ultime violențe, reclamanta a depus la dosar certificatul medico-legal nr.A2/4793/27.08.2015 în care se menționează că la data de 27.08.2015 reclamanta prezenta leziuni traumatice ce s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din 26.08.2015, fiind necesare pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Instanța constată că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că pârâtul a manifestat violență fizică asupra reclamantei, provocându-i acesteia stări de temere și tensiune. Totodată, s-a făcut dovada comportamentului agresiv repetat al pârâtului.
Comportamentul violent al pârâtului este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantei. Sigur că între soți pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri, mai ales când aceștia sunt separați în fapt și se află în proces de divorț, însă pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecăruia nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale celuilalt. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale și a prevenirii unor manifestări similare.
Instanța apreciază că pentru înlăturarea stării de pericol se impune obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 200 metri față dereclamantăcu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice, precum și față de locuința reclamantei din București, ., ., având în vedere că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact, în mod fizic, cu reclamanta și să exercite aceleași violențe atât fizice cât și psihice, să agraveze situația conflictuală.
Instanța reține că distanța de 200 m este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantei, cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
De asemenea, pentru aceleași motive și, în plus pentru faptul că există posibilitatea ca pârâtul să ia contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și să exercite violențe verbale sau să agraveze situația conflictuală, instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.
Totodatră, instanța va dispune ca pârâtul să predea arma deținută, având în vedere că acesta a intenționat să o folosească împotriva reclamantei, neavând relevanță că această armă este cu gaz și nu este letală sau că pârâtul are permis portarmă, instanța apreciind că pentru a preveni riscul producerii de acte de violență grave se impune luarea acestei măsuri.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată și având în vedere faptul că pârâtul în mod repetat a exercitat violențe asupra reclamantei, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, să fie luate pe perioada maximă de 6 luni prevăzută de lege, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Instanța are în vedere că la termenul de judecată din data de 10.09.2015, reclamanta a înțeles să precizeze cererea, în sensul că înțelege să renunța la capetele de cerere privind încredințarea minorului și stabilirea locuinței minorului la mamă.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de minor, instanța a apreciat că această măsură nu se impune deoarece nu s-a dovedit că pârâtul a avut un comportament violent îndreptat împotriva minorului sau că minorul ar fi în pericol în prezența tatălui, iar faptul că tatăl a avut uneori un comportament inadecvat față de minor nu poate justifica emiterea unui ordin de protecție. Instanța apreciază că blocarea, chiar temporară a relației dintre tată și copil, consecință pe care ar avea-o instituirea unui ordin de protecție, nu ar fi în beneficiul minorului, putând leza psihicul fragil al minorului și distruge ireparabil relația cu tatăl său. Existența unei situații conflictuale între părinți nu trebuie să afecteze relația fiecăruia cu copilul, iar copilul trebuie protejat de astfel de atitudini, părinții având obligația morală față de copil de a se abține de la manifestări, inclusiv imputații, reproșuri aduse celuilalt părinte, care ar putea afecta echilibrul copilului. În concluzie, instanța constată că nu există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtului a unor acte de violență fizică sau psihică, în sensul art.3 și art. 4 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra minorului, violențe care să fi dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acestuia. Ascultat în Cameră de Consiliu la data de 09.09.2015, minorul a declarat că are o relație bună cu ambii părinți și că tatăl său nu a fost violent cu el.
Referitor la interdicția pentru pârât de a se deplasa în Complexul Comercial IDM, unde reclamanta susține că ar fi locul său de muncă, instanța reține că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar avea locul de muncă acest complex comercial, pârâtul depunând la dosar informații de la Registrul Comerțului din care rezultă că este asociat unic și administrator al . SRL, care are ca puncte de lucru trei standuri în Centrul Comercial IDM B.. În condițiile în care nu s-a dovedit că reclamanta este angajata acestei societăți, instanța reține că nu se poate impune vreo astfel de măsură în sarcina pârâtului, fiind disproporționată, prin urmare instanța va respinge solicitarea reclamantei de a-l obliga pe pârât să păstreze o distanță minimă față de standurile care aparțin societății al cărui asociat unic și administrator este acesta.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada că manifestările pârâtului ar impune justifica luarea măsurii obligării la consiliere psihologică, instanța apreciind că emiterea prezentului ordin de protecție îl va ajuta pe pârât să conștientizeze că indiferent de nemulțumirile sale legate de relația cu reclamanta, trebuia să găsească o altă modalitate de exprimare a acestor nemulțumiri.
Instanța va lua act de declarația reclamantei că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
În temeiul art.31 alin.1 din Legea nr.217/2003 rep. hotărârea se comunică organelor de poliție de la locuința victimei și a agresorului, în vederea punerii în executare de îndată, respectiv Secției 24 Poliție și Secției 22 Poliție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta A. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. V. N. I., din București, Calea V., nr. 199, ., ., în contradictoriu cu pârâtul A. R., CNP_, cu domiciliul în București, . A., nr. 10, ., ., sector 6.
Interzice pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de reclamantă, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezența concomitentă a ambelor părți în fața unor instanțe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice.
Interzice pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de locuința reclamantei din București, ., ., ., sector 5.
Interzice pârâtului orice contact direct, telefonic sau de alt fel cu reclamanta.
Obligă pârâtul să predea poliției pistolul pe care îl deține.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
Ia act de declarația reclamantei că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Măsurile de protecție sunt valabile timp de 6 luni de la pronunțare.
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 24 Poliție și Secției 22 Poliție.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Sector 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7239/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7323/2015. Judecătoria... → |
|---|
