Pensie întreţinere. Sentința nr. 6983/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6983/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 6983/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6983
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie privind pe reclamanta P. T. și pe pârâtul P. D. D., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 13.10.2015, sub nr._, reclamanta P. T., în contradictoriu cu pârâtul P. D. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună, în principal, exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, cu privire la minora P. A., născută la data de 13.06.2009, iar, în subsidiar, identificarea deciziilor referitoare la minor care intră în sfera de aplicare a autorității părintești comune. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 494/20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minora P. A. să fie exercitată în comun de ambii părinți. Reclamanta a precizat că din anul 2011, moment în care pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, acesta nu a mai luat contact cu minora, pe care nu a vizitat-o, nu i-a plătit pensie alimentară și nu a participat în niciun fel la creșterea, îngrijirea și educarea acesteia, neexistând între părți nicio modalitate de comunicare.Astfel, reclamanta apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor art. 398 C.civ., și anume exercitarea autorității părintești exclusive, fiind în interesul superior al copilului luarea unei asemenea măsuri. Reclamanta a mai precizat că beneficiază de toate garanțiile pentru a lua singură deciziile cu privire la minoră, în interesul acesteia, precum și față de împrejurarea că are un serviciu stabil, iar de la naștere și până în prezent, reclamanta a fost cea care s-a ocupat în permanență de minoră și și-a asumat responsabilitatea creșterii acesteia. Mai mult, a precizat că relația dintre mamă și fiică se caracterizează printr-o legătură afectivă puternică, cu atât mai mult cu cât bunica maternă este foarte implicată în creșterea acesteia, iar fetița beneficiază și de serviciile prestate de către o bonă internă, care se află în permanență alături de ea.
Mai mult, reclamanta a arătat că pârâtul nu numai că nu participă la creșterea minorei, dar nici nu reprezintă o prezență paternă în viața acesteia, acesta dovedind un vădit dezinteres în ceea ce privește instituția familiei, cu atât mai mult cu cât pârâtul a dat declarație expresă în fața notarului public că dorește să renunțe la exercitarea autorității părintești comune, în vederea stabilirii exercitării autorității părintești exclusive de către mamă, sens în care solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 506 C.civ.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 192-204 și urm. C.pr.civ., art. 398, art. 263, art. 411, art.483, art. 506, art. 507 C.civ., cu aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 272/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâtului, precum și orice alte probe vor fi apreciate ca utile soluționării cauzei. Totodată, a solicitat și ascultarea minorei în camera de consiliu, în prezența unui psiholog.
Deși legal citat, pârâtul P. D. D. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare.
La termenul de judecată din data de 18.06.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori, apreciindu-le utile, concludente și pertinente soluționării cauzei, în temeiul art. 255 alin. 1 raportat la art. 258 alin. C..
La termenul de judecată din 24.09.2015, instanța a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, amânând pronunțarea pentru data de 02.10.2015.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că minora P. A., născută la data de 13.06.2009, a rezultat a rezultat din căsătoria dintre reclamanta P. T. și pârâtul P. D. D., căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.494/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să se realizeze în comun de către părinți, s-a stabilit locuința minorei la mamă și a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
Instanța reține că, potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți.
Potrivit art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Conform art.505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, ținând seama de interesul superior al copilului. Conform art.396 C.civ., instanța va dispune asupra raporturilor părinți-copil ținând seama de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. În continuare, art.397 C.civ. consacră regula exercitării părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ.
Potrivit art. 36 alin.7 din Legea nr.272/2004 se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că minora locuiește la domiciliul mamei, unde îi sunt asigurate condiții bune de locuit într-un apartament compus din 4 camere, proprietatea bunicii materne, care locuiește la adresă, minora fiind bine îngrijită de mama sa, ajutată de o bonă internă (aspecte ce rezultă și din concluziile referatului de ancheta sociala efectuat la locuința minorei, precum și din cele declarate de martora D. E.). Mai reține instanța că reclamanta se poate ocupa de minoră, ajutată de bona care locuiește cu reclamanta și minora, că are o relație foarte apropiată cu minora, că se preocupă de nevoile minorei, așa cum au declarat cei doi martori audiați în cauză, astfel încât copilul se poate dezvolta armonios din punct de vedere fizic și psihic sub supravegherea mamei.
Instanța reține că reclamanta este încadrată în muncă, obținând un venit net de 1700 lei/lună și locuiește cu mama sa în apartamentul acesteia din urmă într-o locuință curată, îngrijită, utilată și mobilată corespunzător.
Cât privește relația tată-copil, instanța reține că tatăl nu are o implicare în viața copilului, acesta nevizitând minora și necontribuind financiar sau în alt mod la întreținerea acesteia, așa cum a recunoscut acesta cu ocazia efectuării anchetei sociala la domiciliul său și cum rezultă din declarația martorilor audiați în cauză. Din cauza faptului că pârâtul De altfel, pârâtul a manifestat dezinteres și pe parcursul soluționării prezentului litigiu, neformulând întâmpinare, neprezentându-se la vreun termen de judecată, neprezentându-se la termenul stabilit pentru administrarea interogatoriului.
Instanța mai reține că prin sentința civilă nr.4199/02.06.2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a admis cererea reclamantei și s-a suplinit acordul pârâtului P. D. D. cu privire la eliberarea pașaportului simplu al minorei P. A., reținându-se că refuzul pârâtului de a-și da acordul pentru părăsirea țării de către minoră, confirmat în principal de tăcerea acestuia în proces, dar și de lipsa unui răspuns la corespondența anterioară a reclamantei din cursul anului 2014, este nejustificat și s-a suplinit acordul pârâtului și cu privire la părăsirea teritoriului României și deplasarea minorei în Republica Franceză, în perioada 12.06._15, însoțită de mama sa.
Instanța consideră că dezinteresul manifestat de pârât în legătură cu drepturile și îndatoririle părintești constituie un motiv întemeiat pentru ca autoritatea părintească să se exercite doar de către reclamantă Instanța consideră că în absența posibilității de a lua legătura și a colabora cu pârâtul în legătură cu exercitarea drepturilor părintești reclamanta trebuie să aibă posibilitatea să ia în mod exclusiv deciziile importante privind creșterea și educarea minorei.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța apreciază că există motive întemeiate pentru ca exercitarea autorității părintești să îi revină în mod exclusiv reclamantei, care este în măsură să asigure copilului o bună educație și o creștere armonioasă.
Prin urmare, instanța va admite cererea și va dispune modificarea măsurilor dispuse prin sentința civilă nr.494/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București în sensul că va dispune ca autoritatea părintească în privința minorei să se exercite de către reclamantă.
Va lua act de declarația reclamantei în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta P. T., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5 și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „V. N. I.”, în București, Calea V., nr. 199, ., ., persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind dna. avocat V. I., în contradictoriu cu pârâtul P. D. D., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5 și locuința în fapt în București, .. 3, .. B, ., sector 3.
Modifică măsurile dispuse prin sentința civilă nr.494/20.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București în sensul că:
Autoritatea părintească în privința minorei P. A., născută la data de 13.06.2009, se va exercita de către mama reclamantă.
Ia act de declarația reclamantei în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6000/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 6996/2015. Judecătoria... → |
|---|
