Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2971/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2971/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2971/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIIVLĂ
Sentința civilă nr. 2971/2015
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta I. I. L. C. în contradictoriu cu pârâtul N. D., având ca obiect exercitare autoritate părintească pe calea ordonanței președințiale.
La apelul făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător M. M. C., cu împuternicire avocațială la fila 1 din dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, care prezintă CI . nr._, emisă de DEPABD.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu a mai vorbit cu pârâtul și acesta nu a venit să vadă copilul.
În temeiul art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina cf. art. 114 și 996 C.p.c. față de situarea domiciliului persoanei în nevoie de ocrotire.
Apărătorul reclamantei estimează durata procesului la 1 termen.
Instanța, în baza art. 238 C.p.c., estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apreciind proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cererii, instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C.p.c., o încuviințează ca atare.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, cf. art. 996 C.p.c., urgența fiind determinată de faptul că părțile sunt despărțite, copilul locuind cu mama, situație ce impune ca minorul să se afle în grija unuia dintre părinți până la soluționarea fondului cauzei; cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens o chitanță.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 02.02.2015 sub nr._, reclamanta I. I. L. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul N. D., solicitând instanței să dispună exercitarea autorității părintești de către ea cu privire la minorul N. E. Ș. D. până la soluționarea dosarului nr._/302/2014.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul obișnuiește să ia copilul de sub supravegherea bunicii materne, fără știrea ei, pentru câteva ore.
În drept, au fost invocate disp. art. 996 și urm. C.p.c.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a formulat întâmpinare.
S-a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că din căsătoria părților a rezultat minorul N. E. Ș. D., ns. la 22.09.2013, filiația acestuia fiind stabilită față de ambii părinți, astfel cum rezultă din certificatul de naștere atașat, în copie certificată pentru conformitate, la dosar.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 a fost înregistrat dosarul nr._/302/_ având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului .
Autoritatea părintească, conform prevederilor art. 483 alin. 1 C.civ., reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. De asemenea, potrivit alin. 2, același articol, părinții sunt ținuți a exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, asociindu-l pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Mai mult, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori – art. 483 alin. 2 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.” Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorului, precum și privind stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți.
Potrivit art. 996 alin. 1 N. C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună stabilirea locuinței minorului la reclamant, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanțe în dosarul cu nr._/302/_ având ca obiect exercitare drepturi părintești.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
În privința principalei condiții de admisibilitate, urgența, instanța apreciază că în general, situația care implică copilul minor prezintă un caracter urgent prin ea însăși, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări și esența unei asemenea acțiuni este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
În speță însă, din cuprinsul cererii reiese cu claritate că nu există împrejurări urgente de gravitate deosebită care să justifice temporar restrângerea exercițiului autorității părintești pentru vreunul dintre părinți. Niciunul dintre aceștia nu a luat vreo măsură care să prejudicieze în mod grav dezvoltarea fizică sau psihică a minorului și ambii părinți au manifestat interes legat de situația acestuia, încercând să rezolve, chiar dacă fără succes, situația generată de separare.
Susținerile reclamantei au relevat că principala sursă de conflict între soți este constituită de acțiunile pârâtului, care ia minorul în vizită fără acordul reclamantei, informând abia apoi pe persoana ce îl are în îngrijire unde l-a dus și la ce ora îl va aduce. O asemenea situație poate fi reglementată prin stabilirea unui program de legături personale temporar, până la soluționarea cererii.
Aspectele relevate nu sunt de natură, chiar de ar fi adevărate, să justifice, de urgență, restrângerea exercitării drepturilor părintești ale pârâtului pe durata procesului asupra fondului.
În consecință, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta I. I. L. C. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, .. 8, ., . cu pârâtul N. D. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 6, al. Crăești nr. 6, ., . la adresa din jud. G., comuna Letca Nouă, .> Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 3645/2015. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2974/2015. Judecătoria... → |
|---|
