Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3083/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3083/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3083/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3083
Ședința publică din data de 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. S.
GREFIER – V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile – minori și familie, privind pe reclamantul D. D. I. și pe pârâta D. B. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamanta, personal și asistată de apărător ales, cu imputernicire avocațială la dosar și pârâtul, prin apărător ales, cu imputernicire avocațiala la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, dupa care:
Reclamantul, prin apărător ales, învederează instanței că părțile au ajuns la un numitor comun, dorind ca pe parcursul soluționării dosarului nr._/302/2014, minora să rămână la pârâtă, iar reclamantul să aibă drept de vizită.
Instanța procedează la legitimarea părților, conform cărților de identitate prezentate de acestea.
La interpelarea instanței, pârâta arată că minora se află la ea și că locuiește la adresa indicată la dosar.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin apărător ales, învederează instanței că renunță la primul capăt de cerere privind stabilirea locuinței minorei la reclamant.
Instanța ia act de renunțarea reclamantului la cererea de stabilire a domiciliului minorei la domiciliul tatălui.
Cu privire la cererea subsidiară privind stabilirea programului de legături personale, reclamanta, prin apărător ales, învederează instanței că își modifică cererea, în sensul că reclamantul nu va părăsi Mun. București cu minora, decât pentru a merge cu minora la bunicii paterni la C..
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită ca programul de vizită să fie următorul: prima și a treia săptămână din lună, de vineri, ora 16.00, până duminică, ora 20.00, cu posibilitatea ca tatăl să se deplaseze cu minora doar în C., la locuința bunicilor paterni.
Pârâta, prin avocat, arată că este de acord, programul de vizită fiind de două weekenduri pe lună, consecutiv sau în funcție de programul ce va fi stabilit de părți.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători aleși, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015, sub nr._, reclamantul D. D. I. a chemat în judecată, pe calea ordonanței președințiale, pe pârâta D. B. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ca măsuri vremelnice, în interesul minorului D. D. E., în favoarea sa, în calitate de tată al minorului, stabilirea domiciliului minorului la adresa reclamantului din Orașul Baraolt, P-ța. Libertății, nr. 11, ., ., iar în subsidiar, să îi permită să aibă legături personale cu minorul, în prima și a treia săptămână din lună, să poată vizita copilul și să aibă permisiunea de a-l lua de la domiciliul mamei, de vineri, ora 16.00, până duminică, ora 20.00, aceste măsuri solicitând să fie dispuse până la soluționarea dosarului de fond nr._/302/2014.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din luna octombrie 2012, a locuit împreună cu Dragușin B. A. în orașul Baraolt, jud. C., iar în septembrie 2013, pârâta a rămas însărcinată, sarcina fiind una planificată. În luna a 7-a de sarcină, arată că au apărut niște probleme de sănătate, pârâta plecând la București, la părinții ei, urmând să se interneze la Maternitatea Giulești, unde mama sa lucrează ca asistentă medicală. De asemenea, arată reclamantul că împreună cu pârâta a căzut de acord să intre în concediu de creștere și îngrijire minor. Totodată, arată că după mai multe episoade de ceartă și scandal fără motiv, la 19.11.2014, pârâta a luat copilul și toate bunurile ei și a plecat la București, la părinții ei, învederând că aceasta isca certuri și era nervoasă deoarece își făcuse un nou iubit. Din acel moment, arată că orice încercare de împăcare a eșuat, iar el nu este lăsat să își vadă copilul. Arată, de asemenea, că pârâta nu are un loc de muncă, nu are venituri, nu are un imobil al ei, prin urmare, nu are posibilități de îngrijire a minorului.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 919 C..
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Minorul D. D. E., născut la data de 29.05.2014, a rezultat din relația de concubinaj a părților, care s-au despărțit în fapt în noiembrie 2014.
Mai reține instanța că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București este înregistrat dosarul nr._/302/2014 având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și stabilirea unui program de legături personale cu minorul.
În prezenta cauză, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă, reclamantul solicită instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să i se încuviințeze legături personale cu minorul D. E..
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată de prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit art.996 alin.1 C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, textul sus enunțat prevede cerințele ordonanței președințiale – urgența și caracterul vremelnic al măsurii luate, la care se adaugă, aparența dreptului și neprejudecarea fondului raporturilor juridice dintre părți.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 919 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate lua pe tot parcursul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori și la obligația de întreținere. Textul sus enunțat cuprinde o normă specială prin raportare la dispozițiile art.996 C.pr.civ., în materia raporturilor de familie, pe parcursul procesului de divorț, existența urgenței fiind prezumată chiar de lege, nefiind necesar ca partea care formulează cererea să justifice cerința urgenței. Aceasta întrucât dispoziția legală este menită să preîntâmpine dificultățile ce s-ar putea crea în legătură cu exercitarea drepturilor părintești pe parcursul procesului de divorț.
În ceea ce privește cererea de stabilire a unui program de legături personale cu minorul, urgența reglementării modalității de exercitarea a legăturilor personale dintre minor și părintele cu care nu locuiește rezultă și din faptul că neînțelegerile dintre părți afectează modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a îndatoririlor părintești și prin urmare interesul superior al copilului, pentru că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile.
În privința dreptului reclamantului de avea legături personale cu minorul, instanța reține că potrivit art.14 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament (alin.1). Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior (alin.2). Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului (alin.3).
De asemenea, potrivit art. 16 din L.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
În baza dispozițiilor legale sus enunțate, se reține că atât reclamantul, cât și minorul, au dreptul reciproc – consfințit de lege – de a menține legături personale și contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Astfel cum rezultă din susținerile ambelor părți și probele administrate în cauză, de la data despărțirii în fapt a părților în noiembrie 2014, reclamantul a menținut legătura cu minorul sporadic și cu dificultate, reclamantul susținând că pârâta îi îngrădește vizitele, iar pârâta că reclamantul este violent și îi este frică de el.
Prin urmare, instanța constată că cererea de ordonanță președințială, este admisibilă prin prisma cerinței urgenței, prevăzută de art.996 alin.1 C.pr.civ., măsura ce se solicită a fi luată în cauză fiind justificată de necesitatea păstrării unei relații în parametri de normalitate între tată și copil, până la soluționarea procesului ce face obiectul dosarului nr._/302/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cu referire la condițiile vremelniciei măsurii și neprejudecării fondului, instanța constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere existența pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București a dosarului nr._/302/2014, măsura solicitată în cauza de față nefiind o măsură definitivă, efectele ordonanței președințiale urmând a se produce numai până la soluționarea cererii ce face obiectul acestui dosar.
Instanța constată că există o aparență de drept întrucât reclamantul este tatăl minorului, calitate în virtutea căreia are dreptul de a avea legături personale cu minorul (art.496 alin.5 C.civ.).
Față de cele mai sus reținute, instanța constată că cererea de ordonanță președințială îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, astfel încât urmează a verifica temeinicia cererii.
Pe fondul ordonanței președințiale, instanța are în vedere dispozițiile art. 263 c.civ., care stabilesc că orice măsură privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al minorului, ale art. 496 alin. 5 C.civ., care stabilesc dreptul părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic de a avea legături personale cu minorul, precum și ale art. 401 C.civ., care prevăd că părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, instanța urmează să țină cont de vârsta acestuia, de starea psihică și emoțională a minorului, dar și de necesitatea relaționării în continuare cu tatăl, aspect de natura a asigura copilului, din punct de vedere emoțional, o dezvoltare armonioasă.
Față de prevederile legale enunțate mai sus precum și cele reținute în fapt anterior, instanța apreciază că programul de vizitare a minorului propus de părți este adecvat, urmând ca acesta să se desfășoare în afara locuinței acestuia, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 16.00 până duminică ora 20.00, cu posibilitatea pentru reclamant de a lua copilul de la locuința mamei și a petrece timp cu el în București sau C. (la domiciliul bunicilor paterni) și cu obligația de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
În raport de toate aceste considerente, dar și de faptul că măsura va fi dispusă de instanță pe calea ordonanței președințiale, a cărei natură impune analiza doar a aparenței dreptului, și nu rezolvarea definitivă a raporturilor juridice dintre părți, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamant, astfel cum a fost restrânsă (prin renunțarea la cererea de stabilire a locuinței minorului la domiciliul tatălui).
Va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.406 NCPC, ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii privind stabilirea locuinței minorului.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare.
Admite acțiunea restrânsă formulată de reclamantul D. D. I., CNP_, domiciliat în Orașul Baraolt, P-ța. Libertății, nr. 11, ., ., în contradictoriu cu pârâta D. B. A., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Rahovei, nr. 360, .. 1, ., sector 5.
Încuviințează tatălui ca până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/302/2014 să aibă legături personale cu minorul D. D. E., născut la data de 29.05.2014, în afara locuinței acestuia, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 16.00 până duminică ora 20.00, cu posibilitatea pentru reclamant de a lua copilul de la locuința mamei și a petrece timp cu el în București sau C. (la domiciliul bunicilor paterni) și cu obligația de a-l readuce la domiciliul mamei la sfârșitul programului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestatie la executare. Sentința nr. 1981/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3084/2015. Judecătoria... → |
|---|
