Pensie întreţinere. Sentința nr. 3084/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3084/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3084/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - Secția a II-a Civilă
Sentința Civilă nr. 3084
Ședința publică de la 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta B. N. și pe pârâtul M. I. G., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin apărător ales, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că din probele administrate în cauză, respectiv a înscrisurilor depuse cu privire la emiterea ordinului de protecție, precum și din proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat un martor, rezultă că pârâtul este violent cu reclamanta, consumă alcool, droguri, nu are respect față de părinți, pe care îi lovește, strică obiectele casnice, are antecedente penale, este labil psihic, întrucât a încercat să se sinucidă, violent, amenință copilul, îi interzice să ia legătura cu mama, acesta fiind terorizat. Față de aceste considerente, arată că solicitarea de a se exercita autoritatea părintească exclusiv de către mamă cu privire la minor este întemeiată, deoarece copilul nu are ce exemplu să ia de la tată, fiind terorizat de acesta, care l-a amenințat că îl bate până îl omoară când a vorbit cu mama sa la telefon. Astfel, solicită instanței să admită primul capăt de cerere și să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minor să se facă exclusiv de către reclamantă. În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, solicită ca acesta să fie stabilit la mamă, din considerentele expuse. Totodată, arată instanței că, în situația în care apreciază oportun ca domiciliul minorului să fie stabilit la bunicii paterni, se opune, având în vedere interesul superior al minorului, întrucât pârâtul locuiește cu părinții săi, și consideră că acesta nu a beneficiat de o educație normală, având în vedere comportamentul său violent. De asemenea, arată că pârâtul a abandonat școala, având șapte clase. Totodată, învederează că reclamanta, spre deosebire de pârât, are două locuri de muncă stabile, pentru a-i asigura minorului cele necesare, are un spațiu pe care Autoritatea Tutelară îl consideră adecvat pentru creșterea și educarea acestuia, iar relațiile dintre mamă și copil sunt strânse. Arată că reclamanta urmează o școală, fiind preocupată de instruire continuă, spre deosebire de pârât, face lecțiile cu copilul atunci când pârâtul îi să voie minorului să își vadă mama sau când părinții săi îl înduplecă. Față de cele învederate, solicită ca domiciliul minorului să fie stabilit la reclamantă. În ceea ce privește pensia de întreținere, solicită obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 10.07.2014, sub nr._, reclamanta B. N., în contradictoriu cu pârâtul M. I. G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă cu privire la minorul M. A. M., născut la data de 10.02.2005, stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum legal, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul său, sau după caz, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâtul, ce a durat aproximativ 11 ani, a rezultat minorul M. A. M., născut la data de 10.02.2005. Mai arată că la data de 11.04.2014, reclamanta s-a despărțit de pârât, părăsind domiciliul conjugal, iar minorul a rămas în grija tatălui, întrucât a fost supusă unor violențe repetate manifestate de către pârât, precum și a presiunii psihice pe care o face asupra minorului, fapt pentru care a fost determinată să solicite emiterea unui ordin de protecție, înregistrat în dosarul nr._/302/2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București. Totodată, arată că pârâtul a avut mereu un comportament impulsiv și violent, climatul familial degradându-se treptat, pe baza consumului de droguri, pentru acest motiv fiind condamnat la închisoare de trei ori.
Totodată, susține că de creșterea și educarea minorului s-a ocupat reclamanta, pârâtul nefiind interesat de situația lui școlară sau de cele necesare acestuia.
În urma abuzurilor suferite din partea pârâtului, reclamanta a formulat plângere penală, în acest sens fiind eliberat și un certificat medico-legal care atestă leziunile suferite.
În susținerea cererii sale, reclamanta arată că minorul este timorat, îi este teamă de pârât, întrucât acesta îi vorbește urât și țipă la el, iar pârâtul nu se poate ocupa de creșterea și educarea minorului în cele mai bune condiții, deoarece acesta nu are răbdarea și comportamentul necesar îngrijirii și educării minorului, mai ales că acesta consumă alcool regulat și este cunoscut cu antecedente privind consumul și posesia de droguri.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
În data de 08.10.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare, în sensul că solicită stabilirea unui program de vizitare a minorului, în favoarea pârâtului, respectiv în primul și al treilea week-end din fiecare lună a anului, începând de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 17.00, în vacanța de vară câte o săptămână din fiecare lună, respectiv primă săptămână de vacanță, prim săptămână a lunii iulie și prima săptămână a lunii august, începând de sâmbătă ora 10.00 și până duminică ora 19.00, pârâtului i se va permite să ia legătura telefonic cu minorul fără a fi limitat, de ziua de naștere a minorului, pârâtul putând participa la petrecerea organizată, indiferent de locație.
Deși legal citat, pârâtul M. I. G. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și a solicita probe în apărare.
Urmare a solicitării instanței, la dosarul cauzei s-a depus referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară Sector 5 București (fila 30) și Autoritatea Tutelară Sector 4 București (fila 41), precum și referatul de anchetă socială efectuat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 5 (filele 48 -54 ).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că minorul M. A.-M., născut la data de 10.02.2005, a rezultat din relațiile din afara căsătoriei existente între părți, acesta având, conform certificatului de naștere stabilită filiația față de tată.
În ceea ce privește autoritatea părintească, instanța are în vedere că potrivit art.503 alin.1 C.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Conform art.505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile de la divorț, ținând seama de interesul superior al copilului. Conform art.396 C.civ., instanța va dispune asupra raporturilor părinți-copil ținând seama de concluziile raportului de anchetă psiho-socială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților. În continuare, art.397 C.civ. consacră regula exercitării părintești în comun de către ambii părinți, excepția fiind situația în care se constată existența unor motive întemeiate pentru a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, potrivit art.398 C.civ.
Prin sentința civilă nr.4836/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a admis cererea reclamantei B. N. și s-a emis un ordin de protecție a acesteia împotriva pârâtului M. I. G., interzicându-i-se pârâtului să se apropie la mai puțin de 200 m de reclamantă și o contacteze direct, telefonic sau alt fel pe reclamantă, instanța reținând că relațiile dintre părți sunt foarte tensionate, pârâtul fiind cel care a manifestat agresivitate în mod constant, sub forma violenței verbale, fizice sau psihice ce au determinat-o pe reclamantă să părăsească locuința comună în luna aprilie 2014.
Instanța mai are în vedere și declarația martorului audiat în cauză – M. V., care este tatăl pârâtului și care a declarat că fiul său este fost consumator de droguri, că a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea de furt, consuma băuturi alcoolice în exces, avea un comportament violent verbal atunci când se certa cu reclamanta, țipând și spărgând obiecte din casă. A mai arătat martorul că părțile au mai fost despărțite de două ori, reclamanta plecând de acasă, iar atunci când pârâtul a aflat unde locuiește a mers să o convingă să se întoarcă acasă și fiind în stare de ebrietate a făcut scandal, a încercat să se sinucidă, fiind internat la Spitalul O.. De asemenea, martorul a mai declarat că pârâtul nu s-a implicat în creșterea și educarea minorului nici când părțile conviețuiau și nici acum deoarece vine târziu de la serviciu, dar îi cumpăra copilului dulciuri, jucării, arătând că atunci când părțile locuiau împreună de minor aveau grijă bunicii paterni până venea reclamanta de la serviciu.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că minorul locuiește la domiciliul tatălui, unde este bine îngrijit de bunicii paterni, care locuiesc la aceeași adresă, minorul fiind foarte atașat de bunici, în special de bunicul patern (aspecte ce rezultă și din concluziile referatului de ancheta sociala efectuat la locuința minorului, din raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică efectuat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului din cadrul Consiliului Local sector 5 București, precum și din cele declarate de minor cu ocazia ascultării în Camera de Consiliu).
Cât privește relația tată-copil, instanța reține că acesta a avut și are o implicare minimă în viața copilului, cei care se ocupă efectiv de creșterea și educarea minorului fiind bunicii paterni. De altfel, pârâtul a manifestat dezinteres și pe parcursul soluționării prezentului litigiu, neformulând întâmpinare, neprezentându-se la vreun termen de judecată, neparticipând la demersul de evaluare psihologică.
Instanța mai reține că de când reclamanta a părăsit locuința comună pârâtul a împiedicat-o să țină legătura cu minorul, aceasta reușind să-și vadă copilul, cel puțin în prima perioadă, doar cu sprijinul bunicilor paterni.
Față de împrejurările existente la momentul soluționării prezentei acțiuni, instanța, pornind de principiile care garantează drepturile copilului prevăzute de art. 6 din Legea 272/2004, are în vedere respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului.
Într-adevăr, instanța constată că minorul este bine îngrijit de bunicii paterni și că între minor și aceștia există o legătură afectivă puternică, dar nu bunicii trebuie să își dovedească capacitatea și disponibilitatea de a îngriji minorul, ci părinții săi, care trebuie să-și exercite nemijlocit îndatoririle părintești. De altfel, minorul îl percepe pe bunicul patern ca pe un părinte de substitut, neavând o reprezentare a relației tată-copil, bunicii preluând responsabilitățile parentale, așa cum s-a constatat în urma evaluării psihologice a minorului.
Mai reține instanța că reclamanta se poate ocupa personal de minor, că are abilități parentale pozitive (grijă față de aspectele fizice și emoționale ale copilului, timp de calitate petrecut cu copilul, timp alocat educației, plimbărilor, frecventării locurilor de joacă), aceasta prezentând un model parental afectuos, așa cum s-a reținut în raportul de evaluarea psihologică realizat în cauză, astfel încât copilul se poate dezvolta armonios din punct de vedere fizic și psihic sub supravegherea mamei.
Instanța reține că reclamanta este încadrată în muncă, obținând un venit net de 700 lei/lună și deține o locuință în baza unui contract de comodat pentru o perioadă de 3 ani, locuința fiind curată, îngrijită, utilată și mobilată corespunzător.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța apreciază că există motive întemeiate pentru ca exercitarea autorității părintești să îi revină în mod exclusiv reclamantei, relațiile dintre părți fiind atât de deteriorate încât aceștia nu ar putea să decidă de comun cu privire la persona și bunurile minorului. De asemenea această soluție este în interesul superior al minorului, întrucât probele administrate în cauză fac dovada lipsei de interes manifestată de pârât în legătură cu situația minorului și a faptului că reclamanta este în măsură să asigure copilului o bună educație și o creștere armonioasă.
Prin urmare, instanța va admite cererea și va dispune ca autoritatea părintească în privința minorului să se exercite de către reclamantă.
Cu referire la locuința copilului, instanța reține că potrivit art.496 C.civ., aceasta se stabilește de comun acord de către ambii părinți, iar în caz de neînțelegere, de către instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho-socială.
Instanța va avea în vedere faptul că autoritatea părintească va fi exercitată exclusiv de către reclamantă ceea ce implică faptul că aceasta are îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a minorului. Pentru a-și duce la îndeplinire aceste obligații este necesar ca minorul să aibă același domiciliul cu reclamanta și astfel să fie sub supravegherea acesteia cât mai mult timp posibil.
Având în vedere cele reținute cu privire la exercitarea autorității părintești și concluziile referatului de anchetă socială, din care rezultă reclamanta îi poate asigura condiții adecvate de creștere și educare minorului la locuința sa, instanța va stabili locuința minorului la reclamantă, o astfel de măsură fiind corespunzătoare interesului superior al copilului.
În ceea ce privește contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare și învățare a minorului, instanța reține că potrivit art.499 cod civil tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform art.525 alin.1 C.civ., minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În ceea ce o privește pe mamă, având în vedere că instanța va dispune stabilirea locuinței minorului la aceasta, își va aduce contribuția la creșterea și educarea copilului prin asigurarea locuinței, a celor necesare traiului de zi cu zi, în natură, în sensul art. 530 alin. 1 C.civ.
În privința tatălui, față de prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., contribuția sa la cheltuielile de creștere a copilului se va stabili sub formă de prestații bănești periodice.
La stabilirea în concret a contribuției sale, instanța va avea în vedere că art. 527 alin. 1 din Codul Civil, statuează că datorează întreținere cel care are mijloace pentru a le plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținere se ține seama de veniturile și bunurile sale, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
De asemenea, art.529 alin.2 N.C.civ. prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil și o treime pentru 2 copii.
Având în vedere că veniturile pârâtului sunt de 900 lei/lună, astfel cum a declarat acesta reprezentantului Autorității Tutelare cu ocazia efectuării anchetei sociale, instanța va obliga pârâtul la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 225 lei/lună, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri (23.04.2015) și până la majoratul copilului.
În ceea ce privește programul de legături personale dintre tată și minor, instanța are în vedere că potrivit art.401 C.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Astfel, conform art.17 alin.1 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Potrivit art.18 alin. 1 din Legea nr.272/2004 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b)vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c)găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d)corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e)transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f)transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Deși s-a susținut de către reclamantă că minorul ar fi speriat de tatăl său, care ar fi exercitat violențe verbale și psihice asupra copilului, instanța constată că din probele administrate nu rezultă că pârâtul ar fi exercitat violențe verbale, fizice sau psihice asupra minorului, astfel încât nu există motive temeinice pentru a se limita exercitarea dreptului minorului de a menține relații personale și contacte directe cu tatăl său.
Reclamanta, înțelegând că este interesul minorului să păstreze legăturile personale cu tatăl său și cu bunicii paterni și pentru a preîntâmpina eventuale conflicte în legătură cu acest aspect, a solicitat instanței să stabilească un program de legături personale între minor și pârât. Instanța, apreciind că programul propus ține cont de interesul copilului, de necesitatea ca tatăl să țină legătura cu minorul pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, dezvoltarea fizică și morală și pentru a se putea păstra și dezvolta legătură firească și stabilă dintre minor și tatăl lui, va încuviința ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 și până duminică ora 17.00; prima săptămână din luna iulie și prima săptămână din luna august a fiecărui an, începând de sâmbătă ora 10.00 și până duminica următoare la ora 19.00, cu dreptul tatălui de a lua legătura telefonică cu minorul și cu dreptul acestuia de a participa la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a minorului, indiferent de locație, cu posibilitatea de a lua minorul de la domiciliul acestuia (dacă reclamanta va agrea această modalitate) și cu obligația de a-l readuce la domiciliu sau în locul convenit cu reclamanta la sfârșitul programului.
În final, instanța atrage atenția părților că stabilirea programului de legături personale dintre tată și minor nu constituie o măsură cu caracter definitiv, un atare program fiind susceptibil de modificare ori de câte ori se schimbă condițiile avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești anterioare.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta B. N., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, sector 6, ., ., . cu pârâtul M. I. G., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ..
Autoritatea părintească în privința minorului M. A.-M., născut la data de 10.02.2005, se va exercita de către mama reclamantă.
Stabilește locuința minorului la mamă.
Încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 și până duminică ora 17.00; prima săptămână din luna iulie și prima săptămână din luna august a fiecărui an, începând de sâmbătă ora 10.,00 și până duminica următoare la ora 19.00, cu dreptul tatălui de a lua legătura telefonică cu minorul și cu dreptul acestuia de a participa la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a minorului, indiferent de locație, cu posibilitatea de a lua minorul de la domiciliul acestuia și cu obligația de a-l readuce la domiciliu la sfârșitul programului
Obligă pârâtul la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere în cuantum de 225 lei/lună, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri (23.04.2015) și până la majoratul copilului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3083/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 3150/2015. Judecătoria... → |
|---|
