Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5176/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5176/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 5176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI-SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentinta civilă nr. 5176
Ședința publică de la 01.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: C. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. S. M. și pe pârâta D. C. I., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile cu privire la fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte componentă din prezenta hotărâre, când instanța apreciind că mai are nevoie de timp pentru a delibera precum si pentru a da posibilitatea părtilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015, sub nr._, reclamantul D. S. M. in contradictoriu cu pârâta D. C. I. a solicitat pe calea ordonanței presidintiale, stabilirea unui program de vizita a minorei, Ducută M.-A., respectiv un sfarsit de săptămână de doua ori pe lună cu incepere de vineri orele 16-duminică orele 16, până la doslutionarea dosarului nr._ .
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul este despărti in fapt de pârâta din data de 25.01.2014. din casatoria celor doi a rezuiltat minora D. M.-D. care locuieste impreună cu mama sa .
Reclamantul a mai arătat că de la momentul despărtirii de sotia sa, aceasta din urma nu i-apermis de cat de 3 ori să o vadă pe minoră si nu îi permite acesteia să nu îi permite minorei să rămână peste nopate in domiciliul reclamantului.
S-a mai mentionat că reclamantul este foarte legat afectiv de fiica sa. De asemenea, aceasta a precizat că a fost intentată actiunea de divort fiind inregistrat pe rolul instantei dosarul nr._ .
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 401 C.civ, art. 262 alin. 2 –art. 263 C.civ, Legea 272/2004 si art. 996-998 C.p.c.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri,
Prin Serviciul Registratură, s-a depus întâmpinare la data de 19.05.2015, de către pârât prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii si, pe cale de consecinta, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, intrucât nu indeplineste in mod cumulativ cele 3 conditii prevazute de art. 996 si urm. NCp.c., respectiv existenta unei actiuni de fond, urgenta si vremelnicia măsurii, fără să orejudece fondul cauzei.
Mai mult decat atat, pârâta apreciaza ca in cauza nu este indeplinită conditia urgentei in sensul că nu se justifică luarea unei astfel de măsuri pe calea ordonantei presedintiale atat timp cât reclamantul a avut si are acces oricând la minoră si o poate vizita de câte ori doreste iar pârâta nu i-a interzis niciodata reclamantului să-și vada fetita.
Pe fonsul cauzei, pârâta a solicitat admiterea in parte a actiunii dar fara posibilitatea reclamantului de a o lua pe minoră in week-end la domiciliul său ci vizitele să se desfășoare la domiciliul pârâtei sau in prezenta unui membru al familiei.
Prin întâmpinare s-a mai aratat că pârâta a fost casatorita cui reclamantul si ca din casatoria acestora a rezultat minora D. M.-A.. Pârâta mentioneaza că este este despărtita in fapt de reclamant si că minora nu este atasată de acesta. Totodata, aceasta a mentionat că reclamantul nu a participat efectiv la cresterea și întretinerea minorei.
In ce priveste programul de vizitare solicitat de catre reclamant, pârâta arată că acesta nu poate fi primit de instanță, prin prisma faptului că minora are probleme de sănătate, aceasta neavând un somn linistit, ci are dese crize de somnambulism, necesitand stricta supraveghere.
Mai mult decât atât, copilul nu se bucură de prezenta tatălui ci se simte amenintat si traumatizat acesta din cauza episoadelor de violenta fizică si verbală la care a asistat, minora fiind ea insași vicztima agresiunilor tatălui său.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 si urm. NC.p.c precum si prevederile artt. 996-998 NC.p.c.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că din căsătoria părților a rezultat minora D. M. A., ns. la 17.06.2007, filiația acesteia fiind stabilită față de ambii părinți, astfel cum rezultă din certificatul de naștere atașat, în copie certificată pentru conformitate, la dosar.
În prezent, potrivit susținerilor concordante ale părților, soții sunt separați în fapt de la data de 25.01.2014, minora rămânând în grija pârâtei, împreună cu care locuiește. Relațiile dintre soți sunt tensionate, aceștia nereușind să se pună de acord cu privire la modalitatea de desfășurare a legăturilor personale ale minorei cu tatăl său.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.” Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorului, precum și privind stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți.
În drept, instanța reține că potrivit art. 997 alin. 1 N. C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
În privința primei condiții de admisibilitate, urgența, instanța reține că situația dedusă judecății prezintă un caracter urgent prin ea însăși, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări și esența unei asemenea acțiuni este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună stabilirea locuinței minorului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanțe în dosarul cu nr._ având ca obiect divorț și exercitarea drepturilor părintești asupra minorului.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
Conform art.401 C.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Astfel, conform art.17 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În sensul legii relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul (art.18 alin.1).
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Instanța are în vedere, pentru a stabili în concret un program de vizitare, interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca minorul să fie crescut de ambii părinți și de a se bucura de prezența acestora cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
În concret, instanța reține că părțile și-au exprimat acordul pentru ca tatăl și minora să aibă legături personale, însă există divergențe cu privire la modalitatea concretă de desfășurare a acestora, astfel că instanța va stabili un program provizoriu, ținând seama în principal de interesul superior al minorei.
Așadar, față de situația de fapt, ținând seama de vârsta minorei, de aproximativ 8 ani, care permite separări pe durate rezonabile de mamă, dar și de distanța relativ mică între reședințele părților din cauză, instanța apreciază că interesul minorei va fi satisfăcut, cel puțin temporar, prin desfășurarea legăturilor personale cu tatăl în afara domiciliului minorei, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10,00 până la ora 20,00 și duminica de la ora 10,00 la ora 18,00, cu obligația pentru reclamant de a aduce și de a lua copilul de la domiciliul mamei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. S. M., CNP_, cu domiciliul in sector 4, București, ., ., . în contradictoriu cu pârâta D. C. I., CNP_, cu domiciliul in sector 5, București, ., ., ..
Încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora D. M. A., ns. la 17.06.2007, în afara domiciliului minorei, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10,00 până la ora 20,00 și duminica de la ora 10,00 la ora 18,00, cu obligația pentru reclamant de a aduce și de a lua copilul de la domiciliul mamei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Executorie.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5169/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6476/2015.... → |
|---|
