Partaj judiciar. Sentința nr. 5047/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5047/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5047/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
Secția a II-a civilă
Sentința civilă nr. 5047
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. A.
GREFIER – M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii privind pe reclamanții S. G. și S. T. și pe pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul general, având ca obiect partaj judiciar.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul S. G., prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta S. T., personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, a fost depus de către reclamanți răspuns la întâmpinare, după care:
Apărătorul reclamanților solicită suspendarea cauzei în temeiul art. 411 al.1 pct.1 C. în raport cu dosarul nr._ .
Instanța lasă dosarul pentru a fi strigat la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul S. G., prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, pârâta S. T., personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți, excepția inadmisibilității cererii și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Apărătorul reclamanților solicită suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului_ deoarece în acest dosar se judecă rezilierea contractului de închiriere pe partea din apartament aparținând Municipiului București. Mai arată că niciodată acea persoană nu a locuit în acest apartament. Cu privire la excepții, arată că nu este autoritate de lucru judecat întrucât nu sunt întrunite cauza și obiectul, M. București a avut ca obiect emiterea unei repartiții iar în prezenta cauză este vorba despre ieșire din indiviziune. Cu privire la inadmisibilitate, arată că pârâtul este în indiviziune, acest apartament este deținut în coproprietate de reclamanți și pârât.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de reclamanți, excepția inadmisibilității cererii și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 30.01.2015, sub nr._, reclamanții S. G. (C.N.P. -_) și S. T. (C.N.P. -_), ambii cu domiciliul procesual ales în București, ., ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul general, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sectorul 6, au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, ..28, ., prin atribuirea acestuia reclamanților cu plata unei sulte de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul menționat mai sus a intrat in proprietatea statului in baza Decretului 92/1950, poziția 6927. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.N7720/12.06.2007, în baza Legii nr. 112/1995 au cumpărat de la CGMB-AFI o parte din apartamentul nr. 2, respectiv 80 mp, situat în București, .. 28, ., sectorul 5, în prezent fiind coproprietari ai apartamentului cu pârâtul M. București. Au mai arătat că partea din apartament în suprafață de 63 mp aflată în proprietatea pârâtului a fost închiriată d-nei P. A. în baza contractului de închiriere nr. 3919/1.04.2008 încheiat între . prelungit prin actul adițional nr.1/12.03.2012 de CGMG-AFI. Chiriașa nu a locuit niciodată în acest apartament, partea sa din apartament fiind părăsită și se află într-un grad avansat de degradare. Datorită faptului că nu contribuie la igienizarea spațiilor comune, aceste cheltuieli sunt suportate în întregime de reclamanți, fiind nevoiți să locuiască în acest apartament în care partea proprietatea pârâtului se află într-un stadiu avansat de degradare din cauza faptului că nu este locuită și igienizată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 669 și urm.NCC.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar în copie înscrisuri (filele 5-32).
La solicitarea instanței au fost depuse relații furnizate de Direcția de Impozite și Taxe Locale.
La data de 16.04.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr.1675 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de S. G., S. T., S. M. și S. I. C. în contradictoriu cu pârâții M. București, . A., Așadar, în prezenta acțiune, reclamanții, deși aveau cunoștință de soluționarea aspectelor cu privire la încheierea contractelor de închiriere a contractelor de închiriere și ulterior de vânzare-cumpărare, le readuc în discuție în mod nejustificat. Au mai invocat și excepția inadmisibilității, din întregul probator rezultă fără putință de tăgadă faptul că reclamanții sunt proprietari exclusivi asupra celor două camere și balconului care formează apartamentul nr.2, iar M. București este proprietar exclusiv asupra apartamentului nr.2A.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 și art.989 și urm.C., art.669-686 C civ.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a anexat copia sentinței civile nr.1675/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
La data de 29.05.2015, prin serviciul registratură, reclamanții au răspuns la întâmpinare, arătând că varianta de ieșire din indiviziune cu atribuire a imobilului este cea mai bună din punct de vedere funcțional, apartamentul fiind o singură unitate locativă. Au fost nevoiți să promoveze acțiunea pentru a putea locui împreună cu copii lor, în prezent plecați la muncă în Marea Britanie. Cu privire la partajarea imobilului prin vânzare la licitație publică, arată că se opun. Soluția atribuirii bunului către unul dintre coproprietari are caracter subsidiar în raport cu soluția împărțelii în natură, aplicându-se atunci când bunul comun este indivizibil sau nu este comod partajabil în natură. În concluzie, arată că bunul nu este partajabil în natură, față de amplasarea camerelor și dependințelor, reprezintă o singură unitate locativă; sunt singurii care au solicitat atribuirea bunului și împărțeala prin vânzare de bunăvoie sau la licitație are caracter subsidiar nu numai în raport cu împărțeala în natură ci și cu împărțeala prin atribuire.
La termenul de judecată de astăzi, 25 iunie 2015, instanța a pus în discuția părților cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți, excepția inadmisibilității cererii și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârât, asupra cărora a rămas în pronunțare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța retine următoarele:
În cauză, reclamanții solicită ieșirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 2, situat în București, .. 28, ., dobândit, în calitate de cumpărători, de la C.G.M.B. – A.F.I., în calitate de vânzător, prin Contractul de vânzare – cumpărare nr. N 7720 din 12.06.2007 (f. 5), în baza Legii nr. 112/1995. Din cuprinsul acestui contract de vânzare – cumpărare rezultă că apartamentul are o suprafață de 66,39 mp, reprezentând 15,29% din imobil, că este compus exclusiv din 2 camere și balcon, respectiv comun din bucătărie, baie, cămară și culoar, precum și că fusese deținut de reclamanți prin Contractul de închiriere nr. 19 din 28.05.1999.
În cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, cea față de care reclamanții au solicitat suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost pronunțată Sentința civilă nr. 4292 din 19.06.2014, prin care s-a dispus obligarea numitei P. A., în calitate de pârâtă, la plata către Administrația Fondului Imobiliar, în calitate de reclamantă, a sumei de 2.141,18 lei, reprezentând chirie și majorările aferente perioadei de 1.03.2013 – 31.12.2013. Totodată, s-a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. 3919 din 1.04.2008 și a Actului adițional nr. 1 din 12.03.2012 încheiate între numita P. A. și Administrația Fondului Imobiliar, precum și evacuarea chiriașei – pârâte din apartamentul nr. 2 A situat în București, .. 28, .. Cauza menționată se află în prezent pe rolul Tribunalului București în judecarea apelului. Din cuprinsul acestui contract de închiriere (f. 13-19), rezultă că apartamentul nr. 2 A este compus exclusiv din 2 camere, respectiv comun din bucătărie, baie, cămară și culoar.
O primă concluzie care rezultă din situația de fapt prezentată, este aceea că soluționarea prezentei cauze nu poate depinde de modalitatea de soluționare a celei cu nr._, întrucât miza acesteia din urmă o reprezintă rezilierea sau nu a Contractului de închiriere nr. 3919 din 1.04.2008 și a Actului adițional nr. 1 din 12.03.2012, aspect care nu prezintă însă relevanță în prezenta cauză, întrucât admisibilitatea unei acțiuni în partaj depinde exclusiv de existența în persoana părților a unei stării coproprietate cu privire la bunul al cărui partaj se solicită, conform dispozițiilor coroborate ale art. 669 cod civil („Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească”) și art. 980 Cod procedură civilă („Judecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună se face după procedura prevăzută în prezentul titlu, cu excepția cazurilor în care legea prevede o altă procedură”). Prin urmare, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 413 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea cererii de suspendare a cauzei formulată de reclamanți în raport cu dosarul nr._, ca neîntemeiată.
O altă concluzie care rezultă din situația de fapt prezentată, este aceea că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât în raport cu dosarul nr._ este neîntemeiată, situație față de care va dispune respingerea ei, considerațiile fiind următoarele.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 1675 din 24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorul 5 București în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulata de numiții S. M. si S. I. C., în calitate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul general și . ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 3919/2008, obligarea la emiterea unui ordin de repartiție, încheierea unui contract de închiriere și încheierea unui contract de vânzare – cumpărare cu privire la apartamentul nr. 2A, situat în B., .. 28, ..
Potrivit dispozițiilor art. 430 și 431 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, astfel că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, mai mult, o astfel de hotărâre având posibilitatea de a fi opusă cu succes într-un alt litigiu de către oricare părți, singura condiție impusă fiind aceea de a avea legătură cu soluționarea acestui din urmă litigiu.
În aceste condiții este de observat mai întâi că între cauzele menționate nu există tripla identitate impusă, respectiv, părți (calitatea de reclamanți având-o persoane fizice diferite), cauză și obiect (în timp ce prezenta cauză reprezintă o acțiune în partaj judiciar, cea cu nr._ reprezintă o acțiune în constatare și în obligația de a face) și, apoi, că prin cea cu nr._ nu a fost tranșată vreo chestiune care să aibă legătură cu prezenta cauză, respectiv cu calitatea de proprietar a părților sau cu regimul juridic al bunului al cărui partaj judiciar se solicită.
În ceea ce privește, însă, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârât, instanța o apreciază ca întemeiată, considerațiile fiind următoarele.
Astfel, așa cum s-a arătat, apartamentul nr. 2 aparținând reclamanților este compus exclusiv din 2 camere și balcon, respectiv comun din bucătărie, baie, cămară și culoar, iar apartamentul nr. 2 A aparținând pârâtului este compus exclusiv din 2 camere, respectiv comun din bucătărie, baie, cămară și culoar, ceea ce înseamnă că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți are ca obiect, în realitate, doar partajul judiciar al încăperilor reprezentate prin bucătărie, baie, cămară și culoar, întrucât, cu privire la încăperile reprezentate prin 2 camere și balcon, reclamanții au un drept de proprietate exclusivă.
În privința încăperilor reprezentate prin bucătărie, baie, cămară și culoar, instanța apreciază că dreptul de proprietate asupra acestora se exercită de către ambele părți în devălmășie, conform dispozițiilor art. 667 Cod civil („Există proprietate în devălmășie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune”), prin Contractul de vânzare – cumpărare nr. N 7720 din 12.06.2007, reclamanților fiindu-le înstrăinate cote-părți ideale din dreptul de proprietate asupra acestora, respectiv 44,58% (bucătărie), 44,61% (baie), 55,83% (cămară) și 44,59% (culoar), restul cotelor-părți ideale făcând obiectul Contractului de închiriere nr. 3919 din 1.04.2008 și a Actului adițional nr. 1 din 12.03.2012. Totodată, având în vedere că aceste încăperi sunt destinate întrebuințării în comun a încăperilor din apartamentul nr. 2 și 2 A asupra cărora părțile dețin un drept de proprietate exclusivă, 2 camere și balcon (reclamanții), respectiv 2 camere (pârâtul), rezultă că, potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 632 alin. 1 lit. a și art. 648 alin. 1 Cod civil, părțile nu pot avea decât un drept de coproprietate forțată asupra încăperilor reprezentate prin bucătărie, baie, cămară și culoar, or, potrivit dispozițiilor art. 632 alin. 3 Cod civil „Coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar”.
Prin urmare, față de motivele de fapt și de drept prezentate, admițând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârât, instanța va dispune respingerea cererii de chemare în judecată formulată reclamanți, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității ce caracterizează acțiunea civilă, instanța urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Văzând și prevederile coroborate ale art. 466 alin. 1 și art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanți în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în raport cu dosarul nr._, ca neîntemeiată.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârât.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată reclamanții S. G. (C.N.P. -_) și S. T. (C.N.P. -_), ambii cu domiciliul procesual ales în București, ., ., ., sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul general, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sectorul 6, ca inadmisibilă.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5091/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5156/2015. Judecătoria... → |
|---|
