Pretenţii. Sentința nr. 2861/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2861/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2861/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2861
Ședința publică din: 16.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâtul P. F..
Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 09.04.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.
Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 260 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.09.2012, sub numărul de dosar _/302/2012, reclamantul P. F. a chemat în judecată pe pârâta D. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, ., ., sector 5. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea cererii, reclamantul a arătat că, este proprietar al imobilului anterior menționat, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/24.03.1994 emis de .>
În baza sentinței penale nr. 585/04.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București și a Deciziei penale nr. 181A/07.01.2011 pronunțată în cadrul aceluiași dosar, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din 23.08.2007, autentificat sub nr. 1266 la BNP Enise E., prin care în mod nelegal a fost vândut imobilul numitului S. V. I., precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1373/10.10.2007 prin care, în mod nelegal, numitul S. V. I. a vândut apartamentul pârâtei din prezenta cauză.
A precizat reclamantul că pârâta nu a părăsit imobilul în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555 din Codul civil.
În susținere, reclamantul a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr._/24.03.1994, încheierea nr._/30.07.2007, emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, sentința penală nr. 585/04.05.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 5 București
La data de 25.04.2013, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională, prin care a solicitat suspendarea dosarului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2012, constatarea calității sale de proprietar și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului din București, ., ., . subsidiar, a solicitat recuperarea sumei de 35.000 euro, reprezentând cheltuieli cu reparații în imobil, făcute cu bună credință și înscrierea unui drept de ipotecă legală asupra imobilului, până la restituirea sumei de bani cheltuite în acest sens. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea cererii, pârâta a arătat că la data de 10.10.2007 a cumpărat de la numitul S. V. cu suma de 53.000 euro imobilul anterior menționat, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1373/10.10.2007, ce a fost încheiat sub formă autentică în fața notarului public Enise E.. Prețul imobilului a fost achitat în întregime, iar vânzătorul a depus actele de proprietate ale imobilului, extrasul de carte funciară, certificatul de atestare fiscală și adeverință, la data autentificării contractului.
A precizat pârâta faptul că, numitul S. V. a dobândit imobilul prin cumpărare de la reclamant, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1266/23.08.2007, tot la BNP Enise E.. La rândul său, reclamantul a dobândit imobilul de la IMOBILIARA RA prin . baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/1994.
S-a mai arătat de către pârâta-reclamantă faptul că, fiind convinsă de calitatea sa de adevărat proprietar al imobilului, a făcut reparații capitale asupra acestuia, investind în noua locuință aproximativ 35.000 euro, sumă de bani contractată de la o bancă, prin împrumut cu ipotecă.
Ulterior, la data de 17.05.2012, în cadrul dosarului nr._, deși nu a fost parte în cadrul acelui dosar, astfel că nu i-a fost acordată posibilitatea de a se apăra, Curtea de Apel București a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat cu numitul S. V., pe motiv că acesta din urmă ar fi fost vânzător cu rea credință, nefiind luată în considerare poziția pârâtei de cumpărătoare de bună credință.
Din cele constatate în cadrul procesului penal, arată pârâta-reclamantă, numitul S. V. a cumpărat imobilul de la reclamantul-pârât prin intermediul unei procuri false din partea acestuia, întocmită la BNP B. M..
A apreciat pârâta reclamantă faptul că, dacă reclamantul-pârât s-ar bucura de un apartament proaspăt renovat, cu toate utilitățile noi și finisat, în detrimentul celui care a realizat aceste lucrări, ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
La data de 14.05.2013, pârâta reclamantă a depus la dosar completări la cererea reconvențională, prin care a chemat în judecată pe numiții S. V. I., BNP „Enise E.” și BNP „B. M.”, solicitând obligarea pârâtului S. V. la restituirea/plata sumei de 53.000 euro, sumă plătită pentru achiziționarea imobilului, precum și obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 35.000 euro, sumă ce reprezintă contravaloarea tuturor lucrărilor necesare și utile locuinței. De asemenea, s-a solicitat instituirea unui drept de retenție, în favoarea sa, asupra imobilului în discuție, până la plata efectivă a sumelor de bani ce se cuvin pentru îmbunătățirile efectuate.
În ceea ce privește pârâții BNP „Enise E.” și BNP „B. M.”, pârâta reclamantă a solicitat obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 53.000 euro, despăgubiri materiale și 50.000 euro, cu titlu de daune morale.
În motivare, pârâta-reclamantă a solicitat instanței să aibă în vedere că pârâta este subdobânditor de bună-credință, ca efect al principiului ocrotirii bunei-credințe a dobânditorului unui bun cu titlu oneros, principiul asigurării stabilirii circuitului civil și principiul validității aparenței în drept, „error communis facit ius”.
Cu privire la pârâții BNP „Enise E.” și BNP „B. M.”, pârâta reclamantă a apreciat că aceștia răspund pentru fapta proprie, în raport de care nu au depus diligențele necesare, impuse notarilor conform legii, în sensul de a verifica dacă ar exista impedimente la vânzare sau „suspiciuni” cu privire la valabilitatea actelor prezentate de vânzător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, 999, 103 și urm. 1073 și urm. Cod civil.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, formulată de reclamantul-pârât, s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale, ca fiind inadmisibilă. Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active.
În motivarea excepției lipsei calității procesual active, reclamantul-pârât a arătat că pârâta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu este proprietara imobilului din care se cerere evacuarea pentru lipsa titlului de proprietate.
Cu privire la capătul doi de cerere, reclamantul-pârât a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât partea poate cere realizarea dreptului, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de înstrăinare autentic.
În ceea ce privește solicitarea de recuperare a sumei de 35.000 euro, reclamantul-pârât a arătat că pârâta nu face dovada cheltuielilor făcute și nici nu poate pretinde aceste sume de la reclamant, întrucât nu sunt făcute cu acordul proprietarului, iar până la stabilirea împrejurării dacă reclamantul datorează sau nu aceste sume de bani, nu se poate solicita nici înscrierea unui drept de ipotecă legal asupra imobilului.
La data de 02.09.2013, pârâta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, prin care a arătat că reclamanta are calitate procesuală activă în promovarea cererii reconvenționale, fiind titularul unui drept de proprietate și de creanță, urmărind realizarea unui folos practic, care nu-i poate fi negat, interesul fiind atât legitim cât și personal și direct, născut și actual, material, dar și moral. De asemenea, a apreciat că invocarea aceste excepții este o apărare pe fond, iar nu o excepție, solicitând unirea cu fondul, dacă va fi calificată ca și excepție.
Cu privire la efectele deciziei penale invocate, arată că nu este opozabilă pârâtei-reclamante, întrucât nu a fost parte în acel proces, nu a avut posibilitatea să se apere și să își exprime punctul de vedere.
A mai precizat pârâta-reclamantă faptul că, în ceea ce privește îmbunătățirile, nu era necesar acordul reclamantului pentru efectuarea lor, întrucât la momentul efectuării acestor lucrări, proprietar era D. E., care cumpărase imobilul de la P. F..
Prin încheierea de ședință din data de 03.10.2013, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar, scutind pârâta reclamantă de la plata a 50% din valoarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.280 lei, iar prin încheierea din data de 13.11.2013, pronunțată în dosarul nr._/302/2012/a1, s-a dispus eșalonarea diferenței de 5.014 lei, în 36 rate lunare a câte 139,28 lei fiecare.
La termenul de judecată din data de 15.05.2014, în temeiul art. 165 și 120 alin. 2 C.pr.civ., instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală, iar pe cale de consecință s-a dispus formarea unui nou dosar, având nr._, cu termen de judecată la data de 26.06.2014.
Prin sentința civilă nr. 3178/15.05.2014, pronunțată în cadrul dosarului nr._/302/2012, instanța a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta D. E., în contradictoriu cu cele două birouri notariale BNP „ENISE E.” și BNP „B. M.” și cu S. V. I., ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, instanța a admis cererea de chemare în judecată având ca obiectevacuare, formulată de reclamantulP. F., în contradictoriu cu pârâtaD. E., dispunând totodată evacuarea pârâtei D. E. din imobilul situat în București, Sector 5, ., ., . a fost acesta descris prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1994.
Soluția pronunțată de Judecătorie prin sentința sus menționată a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, prin decizia nr. 451/10.02.2015.
La termenul de judecată din data de 26.06.2014, în temeiul art. 137 C.pr.civ., instanța a dispus unirea excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, invocate de pârât, cu fondul cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind invocată de pârât la respectivul termen de judecată.
Tot la acest termen de judecată, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiza în specialitate construcții, proba cu înscrisuri fiind încuviințată anterior ambelor părți, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ.
La data de 17.11.2014, a fost atașat raport de expertiză efectuat în cauză de exp. V. E. (f. 55 - 76), fiind completat ulterior cu răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă (f. 88 - 90).
II. ÎN FAPT
În urma analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1994, Imobiliara RA, prin . vândut lui P. F. locuința situată în București, Sector 5, ., ., .> Prin încheierea de carte funciară nr._ din 30.07.2007, s-a dispus înscrierea imobilului situat în ., ., . cadastral 80/34 la PI/1 a C.F. individuală numărul_ din localitatea București, Sector 5 și s-a admis intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea lui P. F. asupra cotei de cu titlul de cumpărare la PII/1.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1266/23.08.2007 de BNP Enise E., imobilul situat în ., . fiind vândut de P. F. către S. V.-I..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1373/10.10.2007 de BNP Enise E., imobilul sus menționat a fost vândut de S. V.-I. pârâtei D. E..
Prin sentința penală nr. 585/04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 972/17.05.2012 a Curții de Apel București, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 181/A/07.10.2011 a Tribunalului București, au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1266/23.08.2007, respectiv nr. 1373/10.10.2007 de BNP Enise E..
Prin urmare, instanța reține că P. F. este proprietarul imobilului apartament nr. 34 situat în București, Sector 5, ., ., .> Toate aspectele de fapt de mai sus, s-au impus cu puterea lucrului judecat în cadrul dosarului nr._/302/2012, potrivit sentinței nr. 3178/15.05.2014, devenite irevocabile prin respingerea recursului.
Prin sentința civilă nr. 3178/15.05.2014 s-a dispus irevocabil evacuarea lui D. E. din imobilul apartament nr. 34 situat în București, Sector 5, ., ., . P. F..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert desemnat V. E., la imobilul situat în București, Sector 5, ., ., . identificate și individualizate următoarele lucrări de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului ce face obiectul cauzei, a instalațiilor și obiectelor montate în imobil, aferente acestuia, bunuri ce se află în raport de accesorialitate cu imobilul și pe care reclamanta află în imposibilitate de a le ridica sau folosi ulterior: pardoseli din gresie în bucătărie, baie, hol, balcon, pardoseli din parchet laminat în camera de zi și dormitor, placaje cu faianță la pereți la bucătărie și baie, pe toată înălțimea și balcon (parapet); tâmplărie din PVC cu geam termopan la ferestre la camera de zi, dormitor, bucătărie și închiderea balconului; uși interioare la camera de zi, dormitor, bucătărie, baie, balcon; ușă metalică de acces în apartament; obiecte sanitare la baie: cadă, lavoar cu piedestal, vas WC cu rezervor; radiatoare metalice la camera de zi, dormitor, bucătărie, baie și repartitoare de căldură; tencuieli, zugrăveli superioare, placare pereți exteriori cu polistiren expandat și rigips la camera de zi; tavane din rigips și tavane false (parțial) în camera de zi și hol; instalație de aer condiționat (2 unități).
Valoarea acestor lucrări a fost estimată de expert la suma de 47.447 lei, echivalentul a 10.735 euro, la un curs al BNR de 1 euro = 4,42 lei la 28.10.2014, cu mențiunea că valoarea estimată include și taxa pe valoarea adăugată, tva.
III. ÎN D.
ASUPRA EXCEPȚIILOR LIPSEI CALITĂȚII PROCESUALE, excepții invocate de pârât, unite cu fondul în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civ. prin încheierea de ședință din 26.06.2014 (f. 68), deliberând, instanța constată netemeinicia acestora, având în vedere că D. E. a formulat cererea, inițial reconvențională, actualmente principală, în calitate de subdobânditor de bună-credință, în contradictoriu cu P. F., având în vedere calitatea acestuia de proprietar, context în care instanța constată că se justifică identitatea dintre reclamant, respectiv pârât și titularul dreptului afirmat prin cererea reconvențională, respectiv persoana obligabilă civilmente în cadrul raportului juridic dedus judecății.
ASUPRA FONDULUI CAUZEI, față de situația de fapt reținută, instanța constată că cererea formulată de către D. E., inițial pe cale reconvențională, anterior disjungerii cererii din cadrul dosarului nr._/302/2012, este întemeiată numai în ceea ce privește solicitarea de restituire de către P. F. a contravalorii lucrărilor de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului situat în București, Sector 5, ., .>
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de proprietar a reclamantei D. E. și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a imobilului în litigiu, având în vedere soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 3178/15.05.2014, irevocabilă prin respingerea recursului, cu respectarea dispozițiilor art. 1200 pct. 4 C.pr.civ. prin care este reglementată prezumția legală a puterii lucrului judecat, instanța constată neîntemeiată solicitarea reclamantei de a se constata un lucru contrar celui deja clarificat prin dosarul nr._/302/2012, soluționat irevocabil în favoarea proprietarului P. F..
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect rambursarea de către P. F. a sumei de 53.000 euro, sumă plătită de către reclamantă pentru achiziționarea imobilului (a se revedea completarea cererii reconvenționale – f. 11)
Instanța a reținut deja în cadrul situației de fapt că prin sentința penală nr. 585/04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 972/17.05.2012 a Curții de Apel București, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 181/A/07.10.2011 a Tribunalului București, au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1266/23.08.2007, respectiv nr. 1373/10.10.2007 de BNP Enise E..
Anterior, se reținuse că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1266/23.08.2007 de BNP Enise E., imobilul situat în ., ., . apărea ca fiind vândut de reclamantul P. F. către S. V.-I., iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1373/10.10.2007 de BNP Enise E., imobilul sus menționat a fost vândut de S. V.-I. pârâtei D. E..
Suma de 53.000 euro pe care D. E. a solicitat-o în prezentul dosar de la proprietarul P. F. a fost achitată de către cea dintâi lui S. V.-I., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1373/10.10.2007, contract anulat prin sentința penală definitivă.
Având în vedere că suma de 53.000 euro a fost achitată în temeiul unui contract anulat, restituirea ei nu ar putea fi pretinsă decât de la persoana care a încasat acei bani, ca efect al anulării contractului prin sentința penală.
Într-adevăr, printre efectele juridice civile produse de anularea unui contract se numără și cea a repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului. Însă cum pârâtul P. F. nu a fost parte la contractul anulat, nu există temei în baza căruia acest subiect de drept să fie obligat la plata unei sume de bani de care nu a profitat.
Cu privire la contravaloarea lucrărilor de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului
Pentru început se impune clarificat dreptul incident:
Reclamantul și-a întemeiat capătul de cerere în discuție pe dispozițiile art. 586 și următoarele din Codul Civil 2011.
Aceste texte de lege nu sunt însă aplicabile speței de față, având în vedere că actul (contractul de vânzare-cumpărare din 2007) și faptele (de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului) prin raportare la care a fost formulat acest capăt de cerere s-au petrecut în 2007, înainte de . Noului Cod civil
Cu toate acestea, având în vedere rolul judecătorului (identificarea dreptului incident pe baza faptelor dovedite în urma administrării mijloacelor de probă), instanța a trebuit să identifice dreptul aplicabil pretenției reclamantului, în raport de faptele invocate de acesta.
În planul situației de fapt conturate de mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanta a realizat în jurul anului 2007 o . lucrări de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului proprietatea pârâtului, lucrări în legătură cu care expertul desemnat în cauză a constatat caracterul de accesorialitate cu imobilul, pe care reclamanta se află în imposibilitate de a le ridica sau folosi ulterior, lucrări evaluate la suma de 47.447 lei.
Așadar, instanța a reținut că patrimoniul pârâtului s-a mărit, fără titlu, cu 47.447 lei, în detrimentul patrimoniului reclamantei, iar reclamanta solicită prezentei instanțe obligarea pârâtului la restituirea acestei sume.
Or, acestea sunt premisele angajării răspunderii civile izvorâte din faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză constituie un fapt juridic ale cărui efecte nu erau reglementate legal la momentul îmbogățirii patrimoniului pârâtului. Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă o instituție juridică a dreptului civil dezvoltată pe cale doctrinară și jurisprudențială, avându-și izvoarele în principiile dreptului roman.
Astfel, romanii observaseră caracterul anormal al îmbogățirii nejustificate printr-o cauză juridică oarecare și hotărâseră că nimeni nu se poate îmbogăți în dauna altcuiva: Jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento . (jurisconsultul Pomponius, Dig., 50, 17, 206, citat de C. Hamangiu, I. Rosetti-B., Al. B., în Tratat de D. Civil Român, Volumul II, Editura ALL B., București, 2002, p. 479).
Regula romană s-a transmis neschimbată în dreptul civil român. Prohibirea îmbogățirii fără justă cauză continuă astăzi a fi unul din marile principii de echitate, care guvernează Dreptul civil, cu toate că legile nu l-au consacrat în mod expres.
Îmbogățirea fără justă cauză este generatoare de obligații, a căror sorginte este extra-contractuală.
Ca și culpa (în cadrul răspunderii civile delictuale), îmbogățirea fără justă cauză obligă pe cel îmbogățit să restituie valoarea folosului realizat. Această obligație este sancționată printr-o acțiune, cu caracter personal, numită de in rem verso.
Pentru constatarea temeiniciei acțiunii de in rem verso, este necesar și suficient a se constata: 1. micșorarea patrimoniului reclamantului; 2. augmentarea corelativă a patrimoniului pârâtului; 3. modificările patrimoniilor realizându-se fără o cauză juridică, fără un titlu juridic.
Or, din situația de fapt reținută pe baza mijloacelor de probă administrate, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile acțiunii de in rem verso, neexistând niciun temei juridic pentru majorarea patrimoniului pârâtului P. F. cu 47.447 lei, în detrimentul patrimoniului reclamantei D. E., micșorat cu aceeași sumă.
Cu privire la solicitarea de înscriere a unui drept de ipotecă legală asupra imobilului, până la restituirea sumei de bani achitate de D. E. cu lucrările de reparații făcute cu bună-credință în apartament
Având în vedere data constatării dreptului de creanță al reclamantei cu privire la suma de 47.447 lei, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, 16.04.2015, după . Noului Cod Civil, observând că între cazurile prevăzute de art. 2386 (Creanțele care beneficiază de ipotecă legală) din Noul Cod Civil, nu se numără și creanța reclamantei, instanța constată netemeinicia acestui capăt de cerere.
Cu privire la solicitarea de instituire a unui drept de retenție în considerarea creanței reclamantei
Având în vedere data constatării dreptului de creanță al reclamantei cu privire la suma de 47.447 lei, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, 16.04.2015, după . Noului Cod Civil, observând prevederile art. 2496 alin. 1 N.C.civ., potrivit cu care dreptul de retenție nu poate fi exercitat dacă deținerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită, reținând că deținerea de către reclamantă a bunului imobil proprietatea pârâtului provine din fapta ilicită penală constată prin sentința penală rămasă definitivă, instanța constată netemeinicia și a acestui capăt de cerere.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect rambursarea cheltuielilor de judecată, observând soluția dată prin încheierea din 13.11.2013 din dosarul nr._/302/2012/a1, prin care reclamantei i s-a încuviințat eșalonarea taxei judiciare de timbru reduse în 36 de rate lunare, din care până în prezent s-a făcut dovada achitării doar a 18 rate lunare, instanța constată că nu este împlinit caracterul lichid și exigibil al acestor cheltuieli ce se solicită rambursate, motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive, invocate de pârât, unite cu fondul prin încheierea de ședință din 26.06.2014.
2. Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiectpretenții, formulată de reclamantaD. E., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtulP. F., domiciliat în București, Sector 3, .. 1, ..
3. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 48.330 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare, reparare, renovare, întreținere a imobilului situat în București, Sector 5, ., ., ..
4. Respinge în rest cererea de chemare în judecată.
5. Definitivă, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ.
6. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, conform art. 282 indice 1, 299 și 301 C.pr.civ.
7. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, conform art. 266 alin. 3 C.pr.civ.
8. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 28.08.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2862/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2905/2015. Judecătoria... → |
|---|
