Accesiune. Sentința nr. 2900/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2900/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2900/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 2900/2015
Ședința publică de la 17 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. C.
GREFIER-F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții C. G. și C. M. și pe pârâta S. A. M. L., având ca obiect accesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 10.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei note scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2013 sub nr._ reclamanții C. G. și C. M. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Sectorului 5 București prin primar D. M. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcției situate în București, .. 13, sector 5, compusă din P+E1, P+1E+M, P+2E, prin accesiune imobiliară.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu încheierea de autentificare nr. 318/01.02.1996 încheiat de BNP D. G. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 163 mp situat în București, .. 13, sector 5. Prețul vânzării a fost de 500.000 lei (ROL) pe care vânzătoarea l-a primit în întregime la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (01.02.1996(, fapt menționat și în cuprinsul actului, data la care reclamanții au intrat în stăpânirea de drept și de fapt a terenului.
Mai arată că dreptul de proprietate asupra terenului a fost notat în cartea funciară cu nr. 4820 a oficiului de calcul și publicitate imobiliară București sector 5 la P1/1 sub nr. cadastral_/11.03.2005. Prin autorizația de construcție nr. 2155/24.09.1993 emisă de Primăria Sectorului 5 București a obținut autorizarea executării lucrărilor de construcție 2 două module spațiu comercial în suprafață de 124 mp, pozițiile 1+2. În timp după edificarea construcțiilor autorizate au efectuat și alte lucrări pentru care Primăria Sector 5 nu a mai emis autorizație de construcție motivat de faptul că după edificarea construcțiilor nu se mai eliberează autorizație de construcție.
Mai subliniază că din răspunsul emis în anul 2007 rezultă că pârâta a avut cunoștință de edificarea construcției astfel nu ar fi precizat că aliniamentul să se facă la distanță de 5,5 m de la limita bordurii, mai mult decât atât pârâta spune că noua construcție să fie aliniată față de construcție cu care se învecinează.
Mai menționează că figurează înscrisi în evidențele fiscale ale DITL cu terenul cumpărat și construcția edificată pe suprafața de teren de 163 mp iar imobilul construcție este racordat la utilități.
În drept au fost invocate disp. art. 492 C. civ., art. 111, art. 167 C..
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 6-25; 34-52; 99-119; 142-145; 167-189).
La data de 28.03.2013 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar pe fondul cauzei în cazul în care se va respinge excepția invocată solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat reclamanții nu au făcut dovada conform art. 112 pct 3 și 4 C. că pârâta ar avea calitate procesuală pasivă și doar pe baza unor simple presupuneri, nu se poate dovedi că terenul și construcția în litigiu se regăsesc în patrimoniul pârâtei.
A mai arătat pârâta că prin acțiunea introdusă se încearcă eludarea legii, în sensul că se urmărește să nu se obțină autorizație de construire pentru . cum prevde Lega nr. 50/1991.
În drept au fost invocate disp. art. 115 C., art. 492 C. civ., Legea nr. 215/2001.
În ședința publică din data de 12.04.2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au înțeles să lărgească cadrul procesual în sensul că au solicitat introducerea în cauză a numitei S. A. M. L., care a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată.
În ședința publică din data de 15.11.2013 reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere prin care au solicita extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Primăria M. București prin Primarul General, aceasta fiind introdusă în cauză în calitate de pârâtă prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată.
La data de 05.12.2013 pârâta Primăria M. București prin Primarul General a depus la dosarul întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că Primăria mun. București nu are personalitate juridică și nu poate avea capacitate de folosință, fiind o simplă structură funcțională. A mai arătat că în mod succesiv Legea nr. 267/1946, Decretul nr. 221/1950, Decretul nr. 144/1958 respectiv Legea nr. 50/1991 au interzis edificarea de construcții fără obținerea prealabilă a unei autorizații în acest sens, așadar actele normative au inserat principiul potrivit căruia executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe bază de autorizație.
În drept au fost invocate disp. art. 205 Ncpc.
La data de 21.01.2014 pârâta S. A. M. L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică, vânzarea-cumpărarea fiind făcută pentru o suprafață de 163 mp teren cu respectarea întocmai a prevederilor legale.
La termenul de judecată din data de 21.02.2014 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtelor Primăria Sectorului 5 și Primăria M. București.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză în construcții.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 01.02.1996, între pârâta S. A. M. L. și reclamantul C. G. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 318/01.02.1996 de către BNP D. G. (f.6), prin care pârâta a vândut reclamantului terenul intravilan situat în București, ., sector 5, cu o suprafață de 163 mp.
Anterior încheierii acestui contract de vânzare cumpărare, reclamantul a obținut autorizația de construire nr. 215S din 24.09.1993 (f.8) pentru realizarea, la adresa din ., a unor lucrări de construcție constând în 2 module spațiu comercial S=124 mp, pozițiile 1+2.
În prezent, pe teren nu se regăsește imobilul descris în autorizația de construire ci, astfel cum s-a reținut în urma expertizei tehnice efectuate de expertul tehnic B. A., o construcție executată din cadre de beton armat, pe fundații din beton armat, cu închideri și compartimentări din zidărie, șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, edificată în sistem P+2E+M.
În drept, având în vedere data realizării construcției și disp. art. 58 din Legea nr. 71/2011 (conform cărora în toate cazurile in care accesiunea imobiliara artificiala presupune exercitarea unui drept de optiune de catre proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea in vigoare la data inceperii lucrarii.), instanța se va raporta la dispozițiile art. 489 și urm. din vechiul Cod civil, care prevăd următoarele:
Art. 489 Proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui.
Art. 490. - Proprietarul poate face asupra pamantului toate plantatiile si cladirile ce gaseste de cuviinta, afara de exceptiile statornicite la capul*) care trateaza despre servituti.
Art. 491. - Proprietarul poate face sub fata pamantului toate constructiile si sapaturile ce gaseste de cuviinta, si trage din ele toate foloasele ce acestea ar produce, afara de modificarile prescrise de legi si regulamente privitoare la mine, precum si de legile si regulamentele politienesti.
Art. 492. - Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Art. 493. - Proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor. El mai poate fi osandit, dupa imprejurari, pentru o asemenea urmare si la plata de daune-interese. Dar proprietarul materialelor n-are drept a le ridica.
Art. 494. - Daca plantatiile, constructiile si lucrarile au fost facute de catre o a treia persoana cu materialele ei, proprietarul pamantului are dreptul de a le tine pentru dansul, sau de a indatora pe acea persoana sa le ridice. Daca proprietarul pamantului cere ridicarea plantatiilor si a constructiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a facut; el poate chiar, dupa imprejurari, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vatamarile ce a putut suferi proprietarul locului.
Daca proprietarul voieste a pastra pentru dansul acele plantatii si cladiri, el este dator a plati valoarea materialelor si pretul muncii, fara ca sa se ia in consideratie sporirea valorii fondului, ocazionata prin afacerea unor asemenea plantatii si constructii. Cu toate acestea, daca plantatiile, cladirile si operele au fost facute de catre o a treia persoana de buna-credinta, proprietarul pamantului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantatii, cladiri si lucrari, dar va avea dreptul sau de a inapoia valoarea materialelor si pretul muncii, sau de a plati o suma de bani egala cu aceea a cresterii valorii fondului.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate rezultă că accesiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcției operează numai în favoarea proprietarului terenului pe care construcție este edificată.
Reclamanții susțin că sunt proprietarii terenului, întemeindu-se în acest sens pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 318/01.02.1996 de către BNP D. G..
Având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului de vânzare cumpărare și principiul nemo dat quod non habet, rezultă că, pentru a putea transmite reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului, pârâta S. A. trebuia să aibă la rândul ei calitatea de proprietar. Or, instanța apreciază că pârâta nu avea această calitate dat fiind faptul că prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 10 din 28.01.1987(f.300-303) terenul a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului iar în cauză nu rezultă că acesta ar fi făcut ulterior obiectul unor măsuri de retrocedare. Așa cum rezultă din istoricul de rol fiscal și din actele aflate la mapa imobilului (f.34-51), anterior naționalizării imobilul de la adresa din .. 13 a aparținut numitului B. D. și soției acestuia B. M. Vilhemina; terenul în suprafață de 163 mp și construcția în suprafață de 95,46 mp, aparținând proprietarului B. D. au făcut obiectul Decretului nr. 10/28.01.1987 fiind menționate la poziția 232A din Anexa nr. 1 la Decret.
Se observă de altfel că măsura naționalizării imobilului a fost menționată chiar în certificatul de moștenitor nr. 994/1989 din 21.09.1989 eliberat pârâtei de notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București (f.43)
În concluzie, reținând că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar asupra terenului instanța apreciază că aceștia nu pot invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției în temeiul accesiunii imobiliare, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C. instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de restituire a taxei de timbru formulată de reclamanți, instanța reține că în raport de valoarea construcției (764.900 + 41.000 lei, stabilită prin raportul de expertiză tehnică întocmit de B. A.), valoarea taxei de timbru datorată de reclamanți conform art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 146/1997 este de 12.170 de lei. Reclamanții au achitat cu titlu de taxă de timbru suma de 12.181 lei (f.67, f. 290). Prin urmare, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. din Legea nr. 146/1997 instanța va dispune restituirea către reclamanți a sumei de 11 lei achitată cu titlu de taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. G. și C. M., ambii domiciliați în București, .. 15, ., . în contradictoriu cu pârâta S. A. M. L., domiciliată în Oradea .. 5, ., ca neîntemeiată.
Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 11 lei achitată cu titlu de taxă de timbru.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2885/2015. Judecătoria SECTORUL... | Evacuare. Sentința nr. 2892/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
