Pretenţii. Sentința nr. 3541/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3541/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3541/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3541
Ședința publică de la 06 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. F.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă N.(fosta B.) V. și pe pârâții-reclamanți I. V. și I. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 27.04.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, ulterior la data de 11.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.11.2014, sub nr._, reclamanta N. (fostă B.) V., in contradictoriu cu pârâții I. V. și I. C., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de_,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( taxe de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat ) efectuate de reclamantă in dosarul nr._ .
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au deținut in coproprietate terenul situat in București, sectorul 5, .. Întrucât părțile nu au ajuns la o înțelegere privind partajarea imobilului teren anterior menționat, reclamanta a introdus acțiunea de partaj ce a făcut obiectul dosarului nr._, in cadrul căruia au fost achitate taxă de timbru, onorariul pentru expert și onorariul pentru avocat. A învederat reclamanta faptul că pârâții au refuzat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii întrucât niciuna din propunerile de lotizare nu respecta prevederile codului civil, iar in subsidiar au solicitat ieșirea din indiviziune conform variantei propuse de aceștia, alta decât varianta nr. 2, propusă de reclamantă.
Împotriva soluției pronunțată de instanța de fond in cauza ce a format obiectul dosarului nr._, pârâții au formulat recurs, acesta fiind respins de către Tribunalul București ca neîntemeiat.
Reclamanta a învederat că a convocat pârâții la mediere in încercarea de a soluționa pe cale amiabilă recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate in dosarul nr._, însă aceștia au considerat că nu datorează nicio sumă cu titlu de cheltuieli de judecată. Reclamanta a arătat că cererea sa este întemeiată, având in vedere dispozițiile art. 453 alin 1 C.pr.civ., potrivit cărora „partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat procesul să ii plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 453 alin 1 C.pr.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru in cuantum de 245,82 lei ( f. 25).
La data de 06.01.2015, pârâții au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, iar pe calea cererii reconvenționale compensarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă și de pârâți in cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
In motivarea in fapt a întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au arătat că prin cererea de chemare in judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului deținut de părți in coproprietate. Pârâții-reclamanți au învederat că încă de la începutul dosarului, prin întâmpinarea și cererea reconvenționale depuse, nu s-au opus pretențiilor formulate de reclamantă, singurele neînțelegeri vizând modalitatea concretă de împărțire a terenului, potrivit cotelor deținute de fiecare dintre părți. Cu ocazia efectuării expertizei tehnice dispusă in cauză, părțile au stabilit până și o variantă comună, varianta nr. 6, propusă și acceptată de către părți, instanța omologând însă varianta nr. 2 din raportul de expertiză, care nu a fost agreată de către pârâți, fapt ce i-a determinat să formuleze recurs, strict asupra acestuia aspect. Pârâții-reclamanți au învederat că soluția instanței de admitere a cererii de ieșire din indiviziune nu constituie o veritabilă „pierdere a procesului” în înțelesul avut in vedere de legiuitor potrivit dispozițiilor art. 453 alin 1 C.pr.civ., astfel că pretențiile reclamantei-pârâte de obligare a pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acțiunea de ieșire din indiviziune sunt vădit neîntemeiate.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, având in vedere că obiectul cererii de ieșire din indiviziune presupune doar valorificarea dreptului reclamantei-pârâte de încetare a stării de indiviziune. Acțiunea de ieșire din indiviziune a profitat ambelor părți, acesta fiind și motivul pentru care instanța de fond a obligat pe parcursul procesului părțile la achitarea in cote egale a onorariului pentru expert.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-209 C.pr.civ.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 246 lei ( f. 47).
Instanța a administrat in cauză, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost atașate la dosar, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 783/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București (f. 6-8), chitanța nr._/1/21.02.2012 ( f. 9), chitanța nr._/1/06.03.2012 ( f. 10), chitanța nr._/1/29.11.2012 ( f. 11), chitanța nr. 95/05.11.2014 ( f. 12), factura nr. 568/05.11.2014 (f. 13), invitație la ședința de mediere privind avantajele medierii ( f. 14), adresa din data de 10.11.2014 emisă de I. V. și I. C. (f. 17-18), întâmpinarea depusă în dosarul nr._, încheierile din 16.10.2012, 17.01.2012, 24.01.2012 pronunțate in dosarul nr._ ( f. 52-56), chitanța nr._/1/14.02.2012 (f. 57), chitanța nr._/1/12.11.2012 (f. 58), chitanța nr. 53/24.04.2013 ( f. 59), contractul de asistență juridică încheiat la data de 13.06.2014 (f. 60), chitanța nr. 1220/27.04.2015 eliberată de av. C. I. (f. 68).
La termenul de judecată din data de 27.04.2015, instanța a respins proba cu interogatoriu solicitată de pârâții-reclamanți, pentru considerentele reținute in cuprinsul încheierii pronunțată la acea dată.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 783/2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta B. V. împotriva pârâților I. V. și I. C., a constatat că părțile au calitatea de coproprietari asupa imobilului teren, în suprafață de 298,42 mp, situat în București, ., sector 5, după cum urmează: reclamanta cu o cotă de 2/3 și pârâții cu o cotă de 1/3. Partajul imobilul s-a realizat în natură, reclamantei fiindu-i atribuit lotul nr. 1, iar pârâților, lotul nr. 2, astfel cum sunt acestea individualizate în cuprinsul hotărârii.
Cererile cauzei de față au ca obiect cheltuielile de judecată efectuate de părți în vederea soluționării în primă instanță a cauzei ce a avut ca obiect partajul imobilului. În acest sens, reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 3.440,5 lei compusă din: 431,70 lei – onorariu expert, 427 lei –taxă judiciară de timbru, 101,70 lei – onorariu expert, 2480 lei – onorariu apărător (filele 9-13), iar pârâții-reclamanți au solicitat, ca în situația admiterii cererii principale, instanța să compenseze cheltuielile părților, sens în care au depus la dosar înscrisurile aflate la filele 57-60, 68.
Observând înscrisurile depuse la dosar, dar și actele cauzei nr._, atașate prezentului dosar, instanța observă că reclamanta a suportat singură cuantumul total al taxei judiciare de timbru (suma de 427 lei), iar onorariul expertului desemnat a fost suportat în cote egale de ½ de către reclamantă, respectiv pârâți.
Cheltuielile de judecată reprezintă, potrivit dicționarului explicativ al limbii române, o sumă de bani pe care este obligat să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, cel care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul, în cuprinsul acestora incluzându-se așadar taxele judiciare de timbru, onorariile experților, onorariile avocaților sau/și cheltuielile efectuate de către aceștia în interesul clienților, aspect care se desprinde din art. 274 alin. 2 și 3 din Vechiul Codul de procedură civilă/art. 451, Noul Cod de procedură civilă.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța apreciază că este posibilă formularea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată și necondiționată de rezervarea acestui drept printr-o afirmație în acest sens realizată în cadrul procesului inițial, neexistând nicio dispoziție expresă contrară.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 274 V.C.p.c./453, N.C.p.c partea care cade în pretenții/pierde procesul va fi obligată, la cerere/la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuielile de judecată. În cauza de față, ținând cont de specificul partajului, procedură în care părțile au atât calitatea de reclamanți, cât și pe cea de pârâți și în care se urmărește realizarea interesului tuturor părților, instanța apreciază că nu se pune problema ca vreuna dintre părți să cadă în pretenții sau să piardă procesul. Dimpotrivă, chestiunea litigioasă a modalității de realizare a partajului este rezolvată în favoarea tuturor părților, în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materia partajului judiciar. În concluzie, chiar dacă a fost admisă acțiunea, nu se poate considera că pârâții au pierdut procesul.
Față de cele reținute mai sus, instanța apreciază că fiecare coproprietar este obligat să suporte cheltuielile aferente partajului, proporțional cu întinderea cotei – părți din dreptul de proprietate în ceea ce privește taxa judiciară de timbru (întrucât aceasta este calculată în raport cu valoarea întregului bun). În ceea ce privește cheltuielile aferente efectuării expertizei, dat fiind că părțile au avut poziții divergente, se apreciază că acestea sunt obligate să le suporte în mod egal, respectiv ½ reclamanta-pârâtă și ½ pârâții-reclamanți, ceea ce s-a și întâmplat în primă instanță. În final, întrucât nu s-a reușit realizarea unui partaj voluntar extrajudiciar și astfel părțile au fost nevoite să apeleze la asistență/reprezentare judiciară, instanța apreciază că vina/culpa aparține fiecăreia dintre ele, aspect care, adăugat celor reținute anterior (și anume, faptul că în materie de partaj, niciuna dintre părți nu cade în pretenții/nu pierde procesul) antrenează suportarea de către fiecare parte a propriilor cheltuieli necesitate de asigurarea celei mai bune apărări în raport cu propriile interese.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 274 și 277, V. c.pr. civ. (incident în cauză, întrucât se solicită plata unor cheltuieli de judecată efectuate întrun proces soluționat în baza prevederilor Vechiului Cod de procedură civilă) ținând seama de natura raportului de drept existent între părți, instanța urmează a îi obliga pe pârâții – reclamanți (care au devenit coproprietari ai lotului nr. 2), în solidar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 142,19 lei reprezentând 1/3 din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată în dosarul nr._ – primă instanță. Totodată, restul solicitărilor din cererea principală (și care formează petitul principal), precum și cererea reconvențională urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate.
În final, analizând cauza sub aspectul cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar, în temeiul dispozițiilor art. 451-455, Noul Codul de procedură civilă, incident sub aspectul soluționării acestui capăt accesoriu, întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată ulterior datei de 15.02.2013, instanța,cu observarea câtimii pretențiilor admise și a eforturilor depuse de apărător pentru asigurarea apărării, apreciază ca fiind întemeiată în parte solicitarea reclamantei-pârâte de obligare a pârâților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța urmează a îi obliga pe pârâții –reclamanți, în solidar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 220 lei cu titlu de onorariu de apărător (200 lei), dovedit prin chitanța nr. 105/10.04.2015 –fila 69, și taxă judiciară de timbru (20 lei) – fila 25.
În ceea ce privește cererea pârâților-reclamanți de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât cererea reconvențională a fost respinsă în întregime ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă N. (fostă B.) V., domiciliată in București, ., sectorul 5, in contradictoriu cu pârâții-reclamanți I. V. și I. C., ambii cu domiciliul in București, sectorul 5, ..
Obligă pârâții – reclamanți, în solidar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 142,19 lei reprezentând 1/3 din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată în dosarul nr._ – primă instanță.
Obligă pârâții –reclamanți, în solidar, la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 220 lei cu titlu de onorariu de apărător (200 lei) și taxă judiciară de timbru (20 lei), achitate în prezenta cauză.
Respinge cererea principală, pentru rest, ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. F. I. I.
Red. A.F./Tehnored. I.I.
4ex/15.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3455/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3407/2015. Judecătoria... → |
|---|
