Contestaţie la executare. Sentința nr. 3080/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3080/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 3080/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3080
Ședința publică de la 23.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii F. P. SRL și I. I. L. și pe intimata ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc la data de 08.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, apoi la 23.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014 sub nr._ contestatorii a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 457/2014 aflat pe rolul B. M. A., precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 711, alin. (1) C.pr.civ. contestatorii solicită desființarea popririi, în baza art. 711, alin. (3) C.pr.civ. solicită inclusiv anularea încheierii din data de 27.06.2014 pronunțată de instanță în dosarul nr._/302/2014, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite; în baza art. 711, alin. (2) raportat la art. 712, alin. (2) și art. 713, alin. (3), teza finală C.pr.civ. contestatorii formulează și contestație la titlu și solicită ca în baza contestației să fie îndepărtată de la executare întreaga sumă ce se execută, iar în subsidiar numai suma de 31.551,24 lei reprezentând penalități calculate până la data de 23.07.2014, ori cel puțin numai suma de 3.150 lei, precum și orice alte sume cu titlu de penalități calculate până în ziua încasării integrale a debitului neachitat; în baza art. 714, alin. (2) C.pr.civ. contestatorii formulează contestație și împotriva încheierii executorului judecătoresc din data de 23.07.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând anularea în parte a încheierii și reducerea sumelor.
În motivarea cererii, contestatorii arată că la data de 11.10.2013 s-a încheiat sub numărul_ un contract de ipotecă mobiliară între intimată, în calitate de creditor ipotecar, contestatoarea F. P. S.R.L., în calitate de debitor garant și contestatoarea I. I. -L. în calitate de fideiusor, iar în data de 16.12.2013 s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de ipotecă mobiliară.
Potrivit art. 1431 C.civ., acest contract constituie titlu executoriu.
Cu toate acestea, separat de condiția existenței titlului executoriu, disp. art. 662, alin. (1)-(4) C.pr.civ. mai prevăd o . condiții referitoare la creanța în baza căreia are loc executarea silită, această creanță trebuind să fie certă, lichidă și exigibilă.
Or, titlul executoriu face referire în art. 1.2 la „valoarea maximă a obligației garantate”, respectiv 50.000 lei, majorată prin actul adițional nr. 1 la valoarea de 150.000 lei, în condițiile în care executarea silită a fost inițiată pentru suma de 66.424,58 lei debit principal și 31.551,24 lei penalități aferente debitului principal calculate până la data de 23.07.2014 (suma de 31.551,24 lei este compusă din 17.934,2 lei penalități calculate până la data de 12.06.2014 și 13.617,04 lei penalități calculate pentru perioada 13.06._14).
În raport de aceste împrejurări, cum suma de 66.424,58 lei și suma de 31.551,24 lei nu sunt prevăzute în titlul ce se execută, contestatorii apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile certitudinii și lichidității creanței.
În speță existența creanței nu rezultă din titlul ce se execută, titlul făcând referire numai la cuantumul maxim al obligației garantate, fără a fi determinată în concret valoarea obligației.
Prin urmare, obligația garantată prin contractul de ipotecă este incertă și nelichidă, depinzând atât ca existență, cât și ca întindere de alte contracte ce nu au fost exhibate cu prilejul executării silite și despre care contestatoarele nu au cunoștință.
În cauză s-a înființat poprire asupra sumei de 108.563,46 lei, din care suma de 66.424,58 cu titlu de debit principal.
Or, conform extrasului de cont atașat, la data de 02.07.2014 contestatoarea F. P. S.R.L. achitase intimatei suma de 30.000 lei, în aceste condiții executarea silită trebuia restrânsă începând cu data efectuării plății parțiale, de la 108.563,46 lei la 78.563,46 lei.
Se mai arată că prin Minuta întâlnirii din data de 01.04.2009 dintre conducerea CSM și membrii Comisiei unificarea practicii judiciare - cu președintele Secției civile de la ÎCCJ, reprezentantul PÎCCJ și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a curților de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară (punctul 6 al discuțiilor) s-a stabilit cu valoare de principiu că activarea clauzei penale dintr-un contract presupune dovedirea culpei debitorului, împrejurare care se realizează pe calea unei acțiuni în instanță. Ca atare, existând incertitudinea că debitorul datorează suma, creanța reprezentând penalități nu este actuală.
Penalitățile urmează să fie stabilite eventual pe calea unei acțiuni în instanță. De altfel, intimata creditoare nici măcar nu a prezentat un mod de calcul al debitului principal și cu atât mai puțin al accesoriilor pentru care a pășit la executarea silită și nici nu a arătat care este izvorul obligației ce se execută silit ori de unde rezultă cuantumul procentual zilnic de 0,5% al penalității. Pentru aceste motive contestatorii solicită înlăturarea penalităților din debitul ce se execută.
În speță nu se contestă caracterul executoriu al titlului, atâta doar că pentru a porni executarea silită nu este suficientă existența unui titlu, ci creditorul trebuie să justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, condiții care în cauză contestatorii apreciază că nu sunt îndeplinite.
Privitor la contestația la titlu, contestatorii rețin că la art. 1.1, lit. a) din contractul de ipotecă se prevede constituirea garanției reale mobiliare asupra universalității de bunuri mobile prezente și viitoare și invocă disp. art. 2372 C.civ. În raport de aceste dispoziții legale, operează nulitatea contractului de ipotecă pentru motivul că bunurile asupra căreia ipoteca poartă nu sunt descrise suficient de precis.
Un alt motiv de nulitate îl reprezintă împrejurarea că suma pentru care s-a constituit ipoteca nu se poate determina rezonabil în temeiul actului de ipotecă. Rezultă indubitabil din actele de executare că determinarea debitului ce se execută s-a făcut prin raportare la alte contracte rămase la acest moment neexhibate. Acest lucru este întărit de faptul că în cauză s-au calculat penalități în baza unei clauze penale de 0,5% pe zi de întârziere inexistente în contractul de ipotecă.
Așa fiind, este neîndeplinită condiția ca suma pentru care s-a constituit ipoteca să se poată determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă (legea nepermițând așadar determinarea sumei în temeiul sau prin trimitere la un alt act decât cel de ipotecă, așa cum în speță s-a întâmplat).
Cum sancțiunea este nevalabilitatea actului potrivit art. 2372, alin. (1) C.civ., iar în cauză vătămarea s-a produs prin executarea silită a debitoarelor în baza actului nevalabil, solicită anularea contractului de ipotecă.
Tot în ceea ce privește contestația la titlu, contestatorii rețin că în contractul de ipotecă mobiliară au fost introduse la art. 1.3 clauze standard preconstituite care nu au fost negociate cu contestatoarele cocontractante, clauze în baza cărora s-a renunțat la beneficiul de discuțiune și la cel de diviziune, la partajul bunurilor comune, precum și la orice alte excepții față de creditorul ipotecar.
Or, renunțarea la partajul bunurilor comune este în contradicție cu dispozițiile art. 669 și 679 C.civ., potrivit cu care partajul se poate face oricând.
Așa fiind, cum în cauză clauzele neuzuale nu au fost acceptate în scris de către contestatoare, contestatorii solicită instanței ca pe calea contestației la titlu, în baza art. 1.203 C.civ. să anuleze clauza prevăzută de art. 1.3 din contractul de ipotecă mobiliară nr._ din data de 20 februarie 2013.
Anulată fiind clauza, contestatoarea I. I.-L. invocă în baza art. 2.294 C.civ. beneficiul de discuțiune, solicitând mai întâi urmărirea debitorului principal.
In privința cheltuielilor de executare, contestatorii rețin că prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 23.07.2014 au fost stabilite în sarcina acestora - între altele - suma de 2.480 lei onorariu avocat și suma de 248 lei reprezentând consultații.
Se contestă cuantumul acestor sume, solicitând să fie obligată intimata sa facă dovada caracterului real și dovada plății efective a acesteia, în condițiile art. 669, alin. (4) C.pr.civ., dispoziții potrivit cărora cheltuielile de executare se stabilesc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată.
În măsura în care intimata nu face dovada unor efective cheltuieli pentru suma de 2.728 lei (compusă din 2.480 lei onorariu avocat și 248 lei consultații), se solicită anularea în parte a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 23.07.2014 în sensul reducerii acestora de la suma de 10.587,64 lei la suma de 7.859,64 lei.
În drept, contestatorii au invocat disp. art. 711 și urm. C..
Contestatorii au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 411 alin. 1 pct. 2 Ncpc.
În probațiune, contestatorii au solicitat proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei contestatorii au depus în dovedire: înscrisuri aflate la filele 4-38 din dosar.
La solicitarea instanței au fost comunicate fotocopiile actelor efectuate în dosarul de executare nr. 457 /2014 al B. M. A. ( f.85-224).
La data de 03.09.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei I. I. – L. deoarece față de aceasta nu s-a întreprins nici un act de executare. Pe fondul cauzei intimata solicită respingerea contestației ca rămasă fără obiect și în subsidiar ca netemeinică și nefondată, în prezent creanța fiind recuperată în integralitate, iar măsurile de poprire fiind ridicate de către executorul judecătoresc la data de 29.08.2014, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.
În motivare, se arată în esență că in prezent, creanța datorata de către debitoarea-contestatoare . a fost recuperata in integralitate, fiind emisa in acest sens si factura de penalități la data de 20.08.2014 in conformitate cu dispozițiile in materie din Codul de Procedura Fiscala, astfel încât contestația la executare formulata este rămasă fără obiect la acest moment.
Referitor la susținerea contestatoarelor ca „suma de 66.424,58 lei si suma de 31.551,24 lei nu sunt prevăzute in titlul ce se executa”, intimata arata faptul ca s-a procedat la încheierea contractului de ipoteca mobiliara nr._/11.10.2013 cu Actul adițional nr. 1/16.12.2013 in scopul garantării obligațiilor de plata fata de subscrisa, iar prin „obligație garantata” se înțeleg obligațiile principale si accesorii de plata fata de creditor, atât cele prezente, cat si cele viitoare, asumate de către debitorul garant in temeiul contractelor de distribuție si a oricăror alte contracte si/sau anexe semnate de către părți anterior semnării contractului de ipoteca sau valabile începând cu anul 2012. In cadrul contractului de ipoteca s-a stipulat valoarea maxima pentru care funcționează aceasta garanție, aceasta fiind de 150.0000 lei ca urmare a suplimentarii prin actul adițional încheiat.
Astfel, suma garantata prin ipoteca este determinabila prin raportare la obligațiile născute din contractele de distribuție încheiate intre părți și cuprinde si o limita maximala pana la care părțile au înțeles sa garanteze îndeplinirea obligațiilor, si anume, pana la suma de 150.000 lei, astfel încât nu se poate considera ca ar fi incerta obligația garantata sau nelichidă ori ca ar conduce la concluzia ca sumele pentru care a fost declansata executarea nu ar fi certe, lichide si exigibile.
Intimata arată că debitoarele se afla in eroare atunci cand afirma ca obligațiile de plata s-au născut in baza unor contracte ce nu au fost exhibate cu prilejul executării silite si ca acestea nu sunt cunoscute de către contestatoare. Având in vedere faptul ca odată cu cererea de executare a fost anexat si contractul de vânzare si distribuție nr._/11.10.2013 cu anexa la acesta, in baza căruia s-au desfășurat relațiile comerciale între intimată si debitoarea ., fiind asumat de către părți prin semnătură si stampila. In plus, in înscrierea la AEGRM este precizat numărul contractului in baza căruia s-au emis facturile a căror plata a fost garantata prin contractul de ipoteca mai sus menționat.
Penalitățile au fost calculate conform art. 6.4 din contractul de vânzare si distribuție nr._/11.10.2013, precum si din anexa la acesta, modalitatea de calcul fiind prezentata in mod clar in centralizatorul anexat de unde reies data emiterii si a scadentei fiecărei facturi, numărul zilelor de întârziere si procentul de penalitate pe zi de întârziere.
Se mai arată că, contractul de ipoteca nu conține specificata nicio suma de bani urmăribilă, însă intimata apreciază faptul ca este respectata pe deplin prevederea din art. 2372 N.C.Civ., valoarea creanței putându-se determina in mod rezonabil, atâta timp cat se specifica in conținutul contractului de ipoteca faptul ca acesta garantează îndeplinirea obligațiilor de plata ce decurg din contractele de distribuție încheiate intre părți.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei I. I. L. și excepția rămânerii fără obiect a cauzei, ambele invocate de intimată, pentru motivele expuse pe larg în încheierea de la acel termen de judecată (f. 9 vol. II).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 11.10.2013 s-a încheiat sub numărul_ un contract de ipotecă mobiliară între intimată, în calitate de creditor ipotecar, contestatoarea F. P. S.R.L., în calitate de debitor garant și contestatoarea I. I.-L. în calitate de fideiusor, iar în data de 16.12.2013 s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de ipotecă mobiliară (f. 15-19 vol. I).
La data de 19.06.2014, intimata ., s-a adresat B. M. A. cu o cerere de executare silită împotriva ., în calitate de debitor garant și I. L., în calitate de fidejusor, în baza contractului de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013 și a actului adițional nr. 1/16.12.2013, înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu aviz inițial nr. 2013-_-SEA, pentru soldul total în valoare de 84.358,78 lei, din care 66.424,58 lei reprezentând contravaloare marfă și penalitate în cuantum de 17.934,20 lei, calculată la data de 12.06.2014, solicitând actualizarea penalităților până la data încasării efective, în temeiul art. 6.4 din contractul de vânzare și distribuție nr._/11.10.2013. Creditoarea intimată a mai arătat că creanța deținută împotriva debitoarei s-a născut ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de vânzare și distribuție nr._/11.10.2013 și anexa nr. 1/11.10.2013 (f. 87-92 și 100-119 vol. I), fiind deschis dosarul de executare nr. 457/2014 prin încheierea emisă de B. M. A. al data de 19.06.2014.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 27.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014 de Judecătoria Sectorului 5 București a fost încuviințată executarea silită (f. 132).
Prin încheierea din data de 23.07.2014, executorul judecătoresc a calculat și stabilit penalitățile de întârziere pentru perioada 13.06._14, la suma totală de 13.617,04 lei (f. 135).
Prin încheierea nr. 1 din data de 23.07.2014 (f. 136), emisă în același dosar de executare, s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 10.587,64 lei (sumă ce include TVA).
La data de 23.07.2014, a fost emisă somația mobiliară pe numele debitoarei . și au fost înființate mai multe popriri, actele fiind comunicate debitoarei . la data de 25.07.2014, conform dovezii de la fila 144, prezenta contestație la executare fiind formulată în termenul legal prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 3 C..
La data de 23.07.2014 a fost emisă somația mobilară și în ceea ce o privește pe debitoarea fidejusor I. L. (f. 163).
La data de 29.07.2014, creditoarea a depus o cerere precizatoare prin care a indicat că, urmare a plăților parțiale efectuate, debitoarea . mai are de achitat în prezent suma totală de 54.358,78 lei, alcătuită din 36.424,58 lei debit principal și 17.934,20 lei penalități de întârziere (f. 174).
Prin adresa nr. 3093/30.07.2014, Serviciul Trezorerie L. Gară a înștiințat executorul judecătoresc că în data de 31.07.2014 cu OP nr. 426 s-a virat suma de 60.823,65 lei în temeiul adresei de înființare a popririi emisă în dosar de executare nr. 457/23.07.2014, pentru creditorul . (f. 183), iar executorul judecătoresc a procedat la distribuirea acesteia în felul următor: 55.105,01 lei către creditor, cu titlu de debit parțial, onorariu avocat și avans cheltuieli de executare și 6.847,64 lei, către executor, cu titlu de onorariu executor cheltuieli executare (f. 184-186, 189 vol. I).
Prin încheierea din 15.09.2014, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei de 2.993,77 lei consemnată prin recipisa de consemnare nr._/1 din 28.08.2014 către creditoarea intimată, reprezentând diferență debit, iar prin încheierea nr. 1 din 15.09.2014 a dispus încetarea executării silite în dosarul de executare nr. 457/2014, având în vedere că s-a achitat în întregime suma datorată creditoarei, inclusiv cheltuielile de executare (f. 213-214 vol. I).
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând criticile de nelegalitate formulate de contestatori împotriva executării silite în cauză, instanța reține că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 2431 din Codul civil, contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condițiile legii, titluri executorii.
În materia executării silite, texul anterior menționat trebuie citit în aceeași cheie cu dispozițiile art. 2430 din cuprinsul aceluiași act normativ, conform cărora, ,,executarea ipotecii nu poate fi realizată decât în virtutea unui titlu executoriu și pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă,,.
Așadar, instanța constată că pe lângă cerința titlului executoriu, textele legale impun întrunirea cumulativă a condițiilor calitative ale creanței: certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea.
În același sens sunt și prevederile art. 632 alin. 1 C.p.c., potrivit cărora executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar conform alin. 2 al aceluiași text, constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
De asemenea, conform art. 662 alin. 1 C.p.c., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare, pentru a porni executarea silită nu este suficientă existența unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-și justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Creanța certă este definită de art. 662 alin. 2 C.p.c., ca fiind aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. De asemenea, potrivit art. 662 alin 3 Cod de procedură civilă, ,,creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui”.
Se observă astfel că, spre deosebire de reglementarea anterioară, textul citat nu permite efectuarea executării unei creanțe constatate printr-un titlu executoriu dacă dovedirea caracterului cert sau lichid al creanței se face prin alte înscrisuri, chiar dacă acestea sunt autentice sau chiar dacă, sub semnătură privată fiind, sunt recunoscute de debitor.
În cauza de față, titlul executoriu invocat de creditoare este reprezentat de contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, încheiat între intimată, în calitate de creditor ipotecar, contestatoarea F. P. S.R.L., în calitate de debitor garant și contestatoarea I. I.-L. în calitate de fideiusor, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013 la contractul de ipotecă mobiliară (f. 15-19 vol. I).
Instanța observă că potrivit titlului executoriu (contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013), obligația garantată reprezintă ,,obligațiile principale și accesorii de plată față de creditor, atât cele prezente cât și cele viitoare asumate de către debitorul garant în temeiul contractelor de distribuție și a oricăror alte contracte și/sau anexe semnate de către părți anterior sau semnării prezentului contract sau valabile începând cu 2012”.
De asemenea, prin art. 1.2 din același contract se stabilește numai valoarea maximă a obligației garantate la suma de 50.000 lei, majorată prin actul adițional nr. 1/16.12.2013 la suma de 150.000 lei.
Se poate constata, așadar, că existența neîndoielnică a obligației debitoarelor de a plăti sumele de bani ce fac obiectul executării silite în cauză rezultă nu din titlul executoriu ci, eventual, din contractele de distribuție și alte contracte și/sau anexe semnate de către părți anterior sau ulterior semnării contractului de ipotecă mobiliară sau valabile începând cu 2012 (înscrisuri care, potrivit legii, nu sunt titluri executorii).
În subsidiar, dacă s-ar aprecia că prin această simplă trimitere generică la o . contracte încheiate între părți se recunoaște existența neîndoielnică a obligație debitoarei, instanța apreciază că aceasta nu conține elementele care permit stabilirea obiectului obligației (doar contractele cadru dintre părți, care însă nu sunt titluri executorii, conțin aceste elemente).
În plus, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către creditoarea intimată, instanța reține că acestea nu sunt în nici un fel indicate în contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013, ele fiind stabilite numai prin art. 6.4 din contractul de vânzare și distribuție nr._/11.10.2013, care nu constituie titlu executoriu în cauză. Mai mult, aceasta este prin esența sa o creanță condițională, afectată de condiția neexecutării culpabile sau executării cu întârziere a obligației debitorului din contractul de vânzare și distribuție nr._/11.10.2013, de realizarea sau nu a acestei condiții depinzând certitudinea creanței reprezentând despăgubiri conform clauzei penale.
Așadar, creditorul are la îndemână exclusiv procedura contencioasă în cadrul căreia instanța de judecată urmează a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în clauza penală, precum și cuantumul acesteia, urmând a pronunța o hotărâre judecătorească care să constituie titlul executoriu pentru pretinsa creanță constând în despăgubiri conform clauzei penale din contractul părților, în cazul în care apreciază cererea creditorului ca fiind întemeiată.
În consecință, instanța apreciază că creditoarea nu justifică dreptul său de a cere executarea silită împotriva debitoarelor contestatoare, neexistând certitudine că acestea îi datorează ceva. Creanța sa împotriva acestor debitoare, constând atât în debit principal, cât și penalități de întârziere, nu rezultă în mod neîndoielnic din titlul executoriu reprezentat de contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013, ci este rezultată din înscrisuri extrinseci, respectiv contractul de vânzare și distribuție nr._/11.10.2013, facturi fiscale și centralizator, înscrisuri care potrivit legii nu sunt titluri executorii, nefiind așadar o creanță certă și lichidă în sensul art. 662 alin. 1-3 C.p.c. (A se vedea în acest sens și decizia civilă nr. 1082A/19.08.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/302/2014).
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va anula executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarelor de B. A. M. în dosarul de executare nr. 457/2014, sens în care se vor anula încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosar nr._/302/2014 prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 457/2014 al B. A. M., încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 23.07.2014, emisă în de B. A. M. în dosarul de executare nr. 457/2014, precum și toate actele de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.
În ceea ce privește contestația la titlu, prin care contestatoarele debitoare solicită anularea contractului de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013, instanța reține că aceasta este neîntemeiată.
În primul rând, instanța reține că această contestație la titlu este admisibilă, având în vedere că titlul executoriu nu constă într-o hotărâre judecătorească, iar legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, astfel cum prevede și art. 712 alin. 2 C..
În legătură cu motivul de nulitate invocat de contestatoare în sensul că bunurile asupra cărora poartă ipoteca nu sunt descrise suficient, instanța reține că acesta este neîntemeiat.
Într-adevăr, la art. 1.1 lit. a) din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013 se prevede constituirea garanției reale mobiliare asupra universalității de bunuri mobile prezente și viitoare.
Conform art. 2372 C.civ., (1) Ipoteca convențională nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă. (2) Sub sancțiunea nulității, contractul de ipotecă trebuie să identifice constituitorul și creditorul ipotecar, să arate cauza obligației garantate și să facă o descriere suficient de precisă a bunului ipotecat. (3) Stipulația potrivit căreia ipoteca poartă asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente și viitoare ale acestuia nu constituie o descriere suficient de precisă în sensul alin. (2).
Pe de altă parte, art. 2368 C.civ. prevede că ipoteca convențională asupra unei universalități de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimțită decât cu privire la bunurile afectate activității unei întreprinderi.
Așadar, instanța reține că este posibil ca ipoteca convențională să poarte asupra unei universalități de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale dacă este consimțită cu privire la bunurile afectate activității unei întreprinderi.
Or, instanța reține că exact aceasta este situația în cauza de față, având în vedere că potrivit art. 1.1 lit. a) din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013 se prevede constituirea garanției reale mobiliare asupra universalității de bunuri mobile, corporale sau necorporale, prezente și viitoare, inventarul bunurilor circulante și bunurile viitoare înregistrate în evidențele contabile ale debitorului garant la data semnării prezentei ipoteci sau care vor fi înregistrate în evidențele contabile ale Debitorului, acesta fiind contestatoarea ., societatea comercială ale cărei bunuri circulante prezente și viitoare nu pot fi decât bunuri necesare desfășurării unei activități comerciale, acestea fiind așadar afectate activității unei întreprinderi în sensul art. 2368 C.civ.
În ce privește al doilea motiv de nulitate invocat de contestatoare, cu privire la titlul executoriu în cauză și anume că suma pentru care s-a constituit ipoteca nu se poate determina rezonabil în temeiul actului de ipotecă, instanța reține că acesta este de asemenea nefondat.
Potrivit art. 2372 alin. 1 C.civ., ipoteca convențională nu este valabilă decât dacă suma pentru care este constituită se poate determina în mod rezonabil în temeiul actului de ipotecă.
Instanța opinează că suma pentru care este constituită ipoteca mobiliară în cauză este determinată în mod rezonabil în temeiul contractului de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, conform art. 2372 alin. 1 C.civ., iar nu neapărat prin acesta, spre deosebire de exigențele impuse de art. 662 C. pentru declanșarea executării silite, care prevăd că creanța supusă executării silite trebuie să rezulte chiar din titlul executoriu.
Instanța reține că prin art. 1.2 din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013, este prevăzut un mecanism pentru determinarea în mod rezonabil a sumei pentru care este constituită ipoteca, în sensul art. 2372 C.civ., fiind rezonabil ca acesta să fie un mecanism flexibil, având în vedere că părțile contractului sunt profesioniști între care se desfășoară o multitudine de raporturi comerciale în temeiul unui contract cadru de distribuție. Așa subliniam mai sus, art. 2372 C.civ., spre deosebire de art. 662 C., permite ca suma pentru care este constituită ipoteca să poată fi determinată în temeiul contractului de ipotecă, ceea ce permite și coroborarea acestuia cu alte înscrisuri, cum ar fi contracte de distribuție si orice alte contracte sau anexe semnate de părți anterior sau ulterior contractului de ipotecă mobiliară.
Prin urmare, atât timp cât contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013 cuprinde la art. 1.2 un mecanism suficient de clar pentru determinarea rezonabilă a sumei asupra căreia poartă ipoteca mobiliară, instanța apreciază că acesta este valabil, ipoteca putând fi executată prin procedura specială prevăzută de art. 2429-2434 și 2435-2477 Cod civil, în lipsa îndeplinirii exigențelor impuse de art. 662 C., creditorul având alegerea între cele două proceduri, astfel cum prevede art. 2432 C.civ.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația la titlu prin care contestatoarele debitoare solicită anularea contractului de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin actul adițional nr. 1/16.12.2013, ca neîntemeiată.
În final, în ce privește criticile aduse de contestatoare clauzei 1.3 din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, instanța reține că acestea sunt întemeiate.
Instanța reține că prin această clauză, fidejusorul renunță la invocarea beneficiului de discuțiune, de diviziune ori partajul bunurilor comune, precum și la orice alte excepții față de creditorul ipotecar care ar avea ca efect tergiversarea, împiedicarea sau amânarea executării obligației garantate.
Conform art. 1203 C.civ., clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunța unilateral contractul, de a suspenda executarea obligațiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părți decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepții, restrângerea libertății de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competența instanțelor judecătorești nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.
În speță, instanța apreciază că clauza 1.3 din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013 prevede în detrimentul fidejusorului I. I. L. decăderea din drepturi, respectiv beneficiul de discuțiune și cel de diviziune și limitarea dreptului de a opune excepții, astfel încât se încadrează în ipoteza art. 1203 C.civ. Instanța reține totodată că fidejusorul I. I. L. nu a acceptat, în mod expres, în scris această clauză, ea semnând global pentru întreg contractul, pe ultima filă a acestuia, fără a declara expres că acceptă clauza 1.3, astfel cum prevede art. 1203 C.civ.
Instanța mai reține că sancțiunea stabilită în acest caz de legiuitor nu este nulitatea, ci clauza respectivă va fi considerată nescrisă, adică nu va produce efecte, astfel cum prevede expres chiar art. 1203 C.civ.
În consecință, instanța va constata că clauza 1.3 din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin act adițional nr. 1/16.12.2013, nu produce nici un efect, în temeiul art. 1203 C.civ.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că cererea de chemare în judecată va fi admisă numai în parte, în sensul respingerii contestației la titlu formulată de contestatoare și admiterii în rest, astfel încât ambele părți sunt în culpă procesuală. Contestatoarele au dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru aferentă numai contestației la executare în sumă de 1000 lei, care va fi admisă, contestația la titlu urmând a fi respinsă, conform chitanței nr._/17.09.2014 (f. 74 vol. I), iar intimata creditoare are dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în sumă de 930 lei, conform contract asistență juridică nr._/2014, FF nr. 682/12.08.2014 și OP nr._/20.08.2014, aflate la filele 64-66.
Având în vedere prevederile 453 alin. 2 C., culpa procesuală a ambelor părți și valoarea apropiată a cheltuielilor de judecată ce s-ar cuveni fiecărei părți, instanța urmează a dispune compensarea cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare privind pe contestatorii F. P. SRL, cu sediul procesual ales în sector 6, București, .. 14, ., .. av. Hirjoghe C. și I. I. L., cu domiciliul procesual ales în sector 6, București, .. 14, ., .. av. Hirjoghe C. și pe intimata ., cu sediul în com. Mogosoaia, ..
Anulează executarea silită însăși pornită împotriva contestatoarelor de B. A. M. în dosarul de executare nr. 457/2014.
Anulează încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosar nr._/302/2014 prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 457/2014 al B. A. M., încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 23.07.2014, emisă în de B. A. M. în dosarul de executare nr. 457/2014, precum și toate actele de executare emise în cadrul acestui dosar de executare.
Constată că clauza 1.3 din contractul de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin act adițional nr. 1/16.12.2013, nu produce nici un efect.
Respinge contestația la titlu prin care se solicită anularea contractului de ipotecă mobiliară nr._/11.10.2013, modificat prin act adițional nr. 1/16.12.2013, ca neîntemeiată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțata în ședință publica azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A. N.
Red. si dact. M.A.M./A.D.H./5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3014/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
