Pretenţii. Sentința nr. 3658/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3658/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 3658/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3658/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta A. DE P. . pârâtul Plesea V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării in mod succesiv la datele de 07.05.2015 și 14.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub nr._, reclamanta A. DE P. . in contradictoriu cu pârâtul Plesea V., obligarea acestuia la plata sumei de_,04 lei din care 12.601,93 lei reprezentând lipsuri in gestiune pentru perioada in care pârâtul a avut calitatea de administrator/casier (ianuarie 2002-decembrie 2005), penalități de întârziere aplicate de furnizori in valoare de 7276,11 lei și contravaloarea expertizelor contabile solicitate de pârât dar achitate de asociație respectiv 5200 lei și 7500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, in esență, că pârâtul a avut calități alternative dar și cumulative de președinte, administrator și casier al Asociației de P. . 1997-2005.
Din cauza suspiciunilor privind modul de gestionare a fondurilor asociației, noua administrație a solicitat predarea mandatului acestuia cu consecința verificării corectitudinii gestionării fondurilor, formulând, totodată, o plângere penală împotriva acestuia, înregistrată pe rolul Parchetului de pe langa Judecătoria Sectorului 5 București sub nr._/P/2009.
Reaua – credință a pârâtului este dovedită atât de concluziile rapoartelor de expertiză elaborate in cauză cât și de soluția Parchetului.
In drept, au fost invocate disp. art. 194-197 Ncpc rap. la art. 29 alin. 1 lit. j din OUG nr. 80/2013, art. 1357 NCC și art. 451 NCPC.
In susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri – filele 4-107.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
La data de 24.02.2015, prin serviciul registratură,au fost comunicate informațiile de la DITL Sector 5 București.
Urmare solicitării instanței a fost atașat dosarul nr._/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
A fost încuviințată in prezenta cauză, proba cu înscrisuri.
La termenul din 30.04.2015 reclamanta a formulat o cerere de îndreptare eroare materială arătând că debitul este de_,04 lei iar nu de_,04 lei, fiind vorba despre o simplă eroare de calcul și că suma reprezentând valoarea primei expertize este de 5280 lei și nu 5200 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 1997-2005, pârâtul P. V. a îndeplinit funcția de administrator al Asociației de P. . prezenta cauză. În urma înlocuirii conducerii asociației, s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, ale cărei rezultate au determinat reprezentanții Asociației să formuleze o plângere penală față de pârât, reclamând săvârșirea infracțiunii de delapidare. Ca urmare a acestui demers, a fost constituit dosarul_/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în cadrul căruia a fost administrată proba cu expertiza contabilă, onorariul expertului (în cuantum de 7.500 lei) fiind suportat de către reclamantă. La data de 27.01.2014, dosarul penal amintit a fost soluționat prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. V., reținându-se lipsa pericolului social al faptelor. Soluția a fost ulterior menținută prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București (f. 156 din dosarul penal nr._/P/2009).
În ceea ce privește suma de 12.601,93 lei, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a gestionării necorespunzătoare a pârâtului, instanța reține că, din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat cu respectarea garanțiilor prevăzute de procedura penală pentru aflarea adevărului, a reieșit că, la data predării gestiunii de către administratorul P. V., soldul casei în numerar era de 12.601,93 lei, sumă a cărei nepredare pârâtul nu a putut-o justifica. Indiferent de aspectele interesând dreptul penal, instanța reține că, potrivit art 36 lit b) din Legea nr230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, pârâtului îi revenea gestiunea sumelor de bani aparținând asociației. Văzând disp art 998-999 C civ 1864, instanța reține că, prin gestionarea necorespunzătoare a fondurilor bănești ale asociației, pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu în cuantum de 12.601,93 lei. Astfel, instanța reține că fapta ilicită este dată de exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către pârât, care a dus la crearea unui prejudiciu în sarcina Asociației. Culpa pârâtului reiese din împrejurarea că fapta ilicită constituie o neîndeplinire a obligațiilor de serviciu, numitul P. V. nesolicitând administrarea de probe pentru a proba că și-a îndeplinit în mod corect, contrar celor reținute de către expert, sarcinile de administrator.
În ceea ce privește suma de 7.276,11 lei, constituind penalități de întârziere aplicate Asociației de către furnizori ca urmare a neplății în termen a facturilor emise, instanța reține că există o legătură de cauzalitate evidentă între dispariția unor sume din gestiunea Asociației și aplicarea unor penalități de întârziere ca urmare a neplății facturilor emise de furnizori. Cu toate acestea, instanța reține că suma menționată a fost reliefată de expert ca reprezentând penalități generate în perioada 2002-2005 (perioada avută în vedere de expertiză, căreia îi corespunde și lipsa din gestiune a sumei arătate), penalități aplicate la o suma de 41.926,82 lei, reprezentând facturi restante la furnizori. Instanța constată astfel că nu întreaga sumă calculată de furnizori cu titlu de penalități este consecință a dispariției unor sume gestionate de către pârât (aspect care reiese din faptul că sumele restante sunt de peste 3 ori mai mari decât suma stabilită ca lipsă din gestiune), peste această împrejurare suprapunându-se și faptul că locatarii au înregistrat restanțe la plata cotelor de întreținere datorate Asociației, în sumă de 33.010,35 lei, după cum a stabilit expertul la obiectivul f). Reținând că penalitățile au fost aplicate ca urmare a faptului că Asociația de proprietari nu a beneficiat de suma de 45.612,28 lei (restanțe ale locatarilor și sume dispărute din gestiune), instanța constată că pârâtului îi revine o contribuție de ~28% din nerealizarea sumei care a generat penalitățile. Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a unei sume 2.035,36 lei, reprezentând o proporție egală cu cea arătată anterior din suma stabilită de către expert ca reprezentând penalitățile de întârziere aplicate de către furnizori Asociației.
În ceea ce privește suma de 5.200 lei, contravaloarea expertizei contabile extrajudiciare efectuate de către Asociație, instanța constată că între fapta ilicită a pârâtului și cheltuiala angajată nu există nicio legătură de cauzalitate. Astfel, plata acestei expertize s-a făcut exclusiv ca urmare a voinței membrilor Asociației, art 33 al (1) lit c) din Legea nr 230/2007 stabilind că verificarea gestiunii financiar-contabile se realizează prin cenzor sau comisie de cenzori, nu prin expertize extrajudiciare.
În ceea ce privește suma de 7.500 de lei, reprezentând onorariul expertului care a realizat expertiza contabilă dispusă de organele de urmărire penală, sumă avansată de către reclamantă, instanța constată că în cauză este incident art 193 al (6) Cpp 1969, conform căruia obligația de restituire se stabilește potrivit legii civile. Văzând că în cadrul procedurii penale pârâtul a căzut în pretenții, stabilindu-se că acesta a comis o faptă prevăzută de legea penală în dauna asociației, că efectuarea expertizei a fost necesară pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale cauzei și că pârâtul nu a putut fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părți (Cpp 1969 prevăzând posibilitatea obligării la plata cheltuielilor de judecată făcute de părți doar de către instanță, nu și de către procuror), instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 7.500 de lei către reclamantă.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.cv, instanța va obliga pe acesta să achite reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul achitat de reclamantă avocatului ales, potrivit chitanței de la fila 135.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea modificată formulată de reclamanta A. DE P. . sediul procesual ales la cab.av. M. F., cu sediul in București, sector 4, ., ., . in contradictoriu cu pârâtul PLESEA V., cu domiciliul in București, sector 5, ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 22.137,39 lei cu titlu de despăgubiri, din care suma de 12.601,93 lei reprezentând lipsuri în gestiune, suma de 2.035,46 lei reprezentând contravaloare penalități aplicate de furnizori reclamantei, iar suma de 7.500 lei reprezentând contravaloare onorariu expert.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.I. 04 Iunie 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3676/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3669/2015.... → |
|---|
