Pretenţii. Sentința nr. 3834/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3834/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3834/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3834
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind reclamanta . și pe pârâtul C. F. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică reclamanta, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, și pârâta, prin apărător, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul pârâtului depune adeverință medicală, în original, privind imposibilitatea de prezentare a acestuia. Totodată, invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic al reclamantei.
Având cuvântul, consilierul juridic al reclamantei arată că a depus delegație la dosar și a fost legitimată de către instanță la termenele anterioare.
Apărătorul pârâtului învederează că legitimația prezentată la termenele anterioare era veche.
La interpelarea instanței, consilierul juridic al reclamantei arată că nu are o legitimație nouă de consilier juridic și precizează că în cuprinsul delegației se află datele sale de identificare. De asemenea, arată că nu solicită termen pentru a face dovada calității de reprezentant, însă nu va pune concluzii pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtului solicită admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant.
În temeiul art. 84 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, având in vedere că persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, iar reprezentantul reclamantei nu face dovada calității sale de consilier juridic.
Instanța ia act de faptul că cererea de chemare în judecată este semnată de administratorul societății.
Față de împrejurarea că două termen la rând, instanța s-a aflat în imposibilitatea administrării probei cu interogatoriu, la dosar fiind depuse înscrisuri medicale, în temeiul art. 259 Cod procedură civilă, pune in discuție revenirea asupra acestei probe.
Apărătorul pârâtului lasă la aprecierea instanței.
În temeiul art. 259 Cod procedură civilă, instanța dispune revenirea asupra probei cu interogatoriul pârâtului.
Totodată, instanța pune în discuție necesitatea administrării probei testimoniale.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acestei probe.
Deliberând, instanța respinge proba testimonială solicitată de către reclamantă, ca nefiind utilă cauzei, având în vedere că nu s-a contestat contractul de împrumut în cuprinsul căruia se arată că s-a predat suma respectivă de bani.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii, învederând că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege, având in vedere că este vorba despre un contract cu titlu gratuit.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 11.07.2014, reclamanta . l-a chemat în judecată pe pârâtul C. F. C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 11.666 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu numita I. F., în calitate de cedent, contractul de cesiune de creanță nr. 604/12.05.2014. De asemenea, între numita I. F., în calitate de împrumutător, și pârâtul debitor F. C. C., în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut din data de 12.05.2011, în baza căruia i-a acordat acestuia suma de 11.666 lei sub forma unui împrumut fără dobândă.
Conform înțelegerii părților, restituirea sumei trebuia să fie făcută până cel târziu în data de 12.07.2011, fapt consemnat și în art. 3.1 și 4.1 din contractul de împrumut. Cu toate acestea, debitorul nu a procedat la restituirea sumei împrumutate nici până în prezent.
Reclamanta a mai precizat că a încercat în nenumărate rânduri, fie prin transmiterea unor notificări de plată, fie prin discuții telefonice, rezolvarea amiabilă a achitării debitului restantă, însă fără a ajunge la un rezultat concret.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2158 și urm. Cod civil, art. 194 și urm. Cod procedură civilă.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 12.05.2014 între reclamantă, în calitate de cesionară, și numita I. F., în calitate de cedentă, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 604 (filele 21-23), având ca obiect creanța în sumă de 11.666 lei, deținută de către cedentă cu privire la pârât în baza contractului de împrumut fără dobândă atestat sub nr. 66/12.05.2011 (filele 27-34), încheiat între numita F. I. și pârât.
Cesiunea de creanță a fost notificata pârâtului la data de 26.05.2014, prin intermediul B. I. F. L. (fiele 20-23).
Cu toate acestea, verificând conținutul contractului de cesiune de creanță, instanța constată că nu a fost menționat expres un preț al cesiunii de creanță, contractul încadrându-se în prevederile art. 1567 alin. 2 C.civ., care arată că dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispozițiile secțiunii referitoare la cesiunea de creanță se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donație. Or, art. 1011 alin. 1 C.civ. arată că donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, excepțiile de la alin. 2 fiind de strictă interpretare și aplicare.
Reținând în speță aplicarea prevederilor legale anterior menționate, precum și faptul că nu este incident niciunul dintre cazurile de excepție de la forma absolută a donației, instanța apreciază că respectivul contract de cesiune este lovit de nulitate absolută pentru lipsa formei autentice, cerută pentru validitatea actului juridic.
Așa fiind, acțiunea în pretenții întemeiată pe actul juridic nul absolut urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta ., CUI_, cu sediul ales la SCA „U. și Asociații”, cu sediul în București, ., Preciziei Business Center, ., în contradictoriu cu pârâtul C. F. C., CUI_, cu domiciliul in București, . T. nr. 16, ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1113/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 3740/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
