Uzucapiune. Sentința nr. 3740/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3740/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3740/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3740
Ședința publică din data de 18.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune și accesiune, formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General și P. S. 5 București, prin Primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat M. V., cu împuternicire avocațială la fila 61 din dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la verificarea identității reclamantului, pe baza actului de identitate prezentat.
Instanța, fiind primul termen de judecată, în acord cu dispozițiile art.131 alin.1 C.pr.civ., procedează la verificarea, din oficiu, a competenței sale și, în acest context, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București, având în vedere dispozițiile art.104 C.pr.civ. coroborat cu art.98 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. raportat la art.94 pct.1 lit.j C.pr.civ., având în vedere, după caz, și dispozițiile art.31 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013, raportat la valoarea terenului, stabilită prin rezoluția de la fila 75 din dosar, de 252.234,76 lei, cu luarea în considerare a faptului că cererilor de chemare în judecată, având ca obiect uzucapiune în condițiile Codului civil de la 1864 (uzucapiuni începute înainte de data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Codului civil 2009) li se aplică procedura (de judecată) de drept comun, iar nu cea specială, privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, conform dispozițiilor art.1049-1052 C.pr.civ. (2010), și acordă cuvântul pe această excepție.
Având cuvântul, reclamantul, prin reprezentant, solicită respingerea excepției invocate din oficiu, a necompetenței materiale, apreciind că Judecătoria S. 5 București este competentă. În ceea ce privește valoarea terenului, stabilită conform grilelor notariale, arată că această valoare contează pentru stabilirea taxei judiciare de timbru, aceasta nefiind valoarea reală a imobilului, arătând că, potrivit practicii instanțelor de judecată, valorile imobilelor din grilele notariale sunt diminuate față de valoarea reală a acestora.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin reprezentant, arată că legea aplicabilă uzucapiunii, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, este Codul Civil de la 1864.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București, la data de 21.08.2014, sub nr._, reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâții P. C. I. și G. M. D., a solicitat instanței constatarea dreptului său de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii asupra terenului de 306 mp, situat pe ., sector 5, București și în temeiul accesiunii imobiliare asupra construcției edificate pe acesta, compusă din 4 camere, bucătărie, baie, hol, vestibul, în suprafață utilă de 99,71 mp, prin uzucapiunea de 30 de ani, cu joncțiunea posesiilor.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că stăpânește în fapt terenul de 306 mp, situat pe . și construcția edificată pe acesta, compusă din 4 camere, bucătărie, baie, hol, vestibul, din anul 1988, atunci când a cumpărat acest imobil de la D. E.. Construcția cumpărată, edificată de către pârâți, fiind foarte veche și din materiale degradabile, s-a deteriorat în timp, astfel că reclamantul a ridicat o construcție nouă, anterior anilor 2000, alături de cea veche, care ulterior s-a prăbușit, fiind din paiantă.
A mai arătat că D. E., în calitate de vânzătoare, deținea imobilul din 1974, cu chitanță sub semnătură privată, de la G. (fostă P.) C. I., care a cumpărat terenul, împreună cu G. D. D., în anul 1950, de la N. B., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9565/24.03.1950 și transcris sub nr.2522/24.03.1950, pe care aceștia au edificat construcția, iar N. B. a cumpărat acest teren de la A. G., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov – Secția notariat sub nr._/1945, transcris sub nr._/1945.
Față de această situație de fapt, reclamantul a arătat că a exercitat asupra imobilului o posesie neîntreruptă, publică, continuă și sub nume de proprietar, posesie ce a fost continuată, nefiind tulburată de nimeni de peste 40 de ani. Având în vedere aceste aspecte, reclamantul a susținut că sunt incidente dispozițiile art.1891 C.civ., reclamantul dobândind prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului, cu joncțiunea posesiilor, și de accesiune asupra construcției.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1049-1052 C.pr.civ.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, precum și a probei testimoniale.
În data de 10.11.2014, reclamantul C. A. a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare, arătând că înțelege să formuleze cererea în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General și P. Sector 5 București, prin Primar.
În data de 02.02.2015, pârâtul M. București, prin Primar General a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a arătat că nu există identitate între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și persoana obligată prin raportul juridic născut între părți, fondat pe un act sau fapt juridic, nefiind nici proprietarul terenului și nici al materialelor de construcție folosite pentru edificarea construcției.
Pe fondul cauzei, pârâtul a menționat că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, încearcă o intrare în legalitate, prin fraudarea legii, față de lipsa autorizației de construire a reclamantului, precum și o eludare a prevederilor fiscale, arătând că pentru obținerea autorizației de construire, solicitantul trebuie să achite suma în cuantum de 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 și urm. C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 05.02.2015, pârâta P. S. 5 București, prin Primar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta a arătat că, potrivit prevederilor art.81 alin.2 lit.f din Legea nr.215/2001, conform cărora „Consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București administrează, în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului București”, imobilul și terenul în cauză nu aparțin Primăriei Sector 5 București, în speță neexistând o hotărâre prin care P. Sector 5 București să administreze imobilul și terenul în cauză.
Mai mult, a menționat că P. Sector 5 București nu este nici autoritate deliberativă, nici autoritate executivă, fiind doar o structură funcțională fără personalitate juridică, deci nu poate fi subiect de drept, titular de drepturi și obligații, astfel cum statuează dispozițiile art. 80 din Legea 215/2001.
Pe fondul cauzei, pârâta a învederat instanței că nu înțelege să conteste dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului dobândit prin cumpărare, și nici asupra imobilului edificat.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.205 C.pr.civ., art.1890, art.492 C.civ. și Legea nr.215/2001.
În data de 11.03.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți.
La termenul din data de 18.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București, excepție pe care a rămas în pronunțare.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București, instanța reține căobiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în condițiile Codului civil de la 1864, asupra unui imobil (teren) având o valoare, prin raportare la grilele notariale, de aproximativ 252.234,76 lei (conform rezoluției de la fila 75 din dosar), cu mențiunea că reclamantul a formulat și o cerere accesorie, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe terenul sus-arătat.
Or, pretenția care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, și anume, a tribunalului, este cea având ca obiect (principal) al cererii de chemare în judecată constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra unui imobil (teren) având o valoare prin raportare la grilele notariale, de aproximativ 252.234,76 lei, pentru motivele expuse în continuare, cu sublinierea faptului că cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției edificate pe terenul sus-arătat este o cerere accesorie, în sensul dispozițiilor art.30 alin.4 C.pr.civ., soluționarea ei depinzând de soluția dată capătului de cerere principal, cu consecințe inclusiv din punctul de vedere al competenței materiale.
În primul rând, instanța reține că procedura (specială) privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii – dispozițiile art.1049-1052 C.pr.civ. (2010) din Titlul XII. Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, aferentă Cărții a VI-a. Proceduri speciale – se aplică doar cererilor de chemare în judecată, având ca obiect uzucapiune în condițiile Codului civil 2009, celor având ca obiect uzucapiune în condițiile Codului civil de la 1864 (uzucapiuni începute înainte de data de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Codului civil 2009) aplicându-li-se procedura (de judecată) de drept comun.
Iar aceasta, prin interpretarea sistematică a dispozițiilor art.1049-1052 C.pr.civ. cu cele cuprinse în Codul civil 2009 privind uzucapiunea imobiliară extratabulară, de unde rezultă că aceasta a fost intenția legiuitorului, în condițiile în care se referă atât la efectele hotărârii judecătorești de admitere a cererii (în acest sens fiind dispozițiile art.1052 alin.3), care sunt cele specifice potrivit Codului civil 2009, precum și că fac trimitere, implicit, la condițiile de fond ale uzucapiunii imobiliare extratabulare, reglementate de dispozițiile art.930 C.civ. (2009), precum este cazul dispozițiilor art.1050 alin.3 lit.a și lit.b și ale art.1051 alin.1 și alin.5 C.pr.civ.
Or, întrucât scopul normelor de procedură civilă (normelor de drept procesual) este cel de a pune în valoare normele de drept civil (normele de drept substanțial), considerăm și noi că atunci “când dreptul de fond își schimbă fizionomia, atunci și procedura își schimbă aspectul” (în acest sens, E. H., C. de procedură civilă, Ed. O. M., București, 1929-1930, p.39-40, citat în V.M. C., Tratat teoretic și practic de procedură civilă – Volumul I – Teoria generală, Ed. Național, București, 1997, p.160), aceasta fiind și intenția legiuitorului prin Titlul XII. Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, aferentă Cărții a VI-a. Proceduri speciale din codul de procedură civilă 2010, și anume, de punere în aplicare a normelor de drept civil privind uzucapiunea imobiliară extratabulară conform Codului civil 2009.
Pe cale de consecință, instanța constată că în ceea ce privește competența materială, nefiind aplicabile, după cum s-a arătat, nici dispozițiile art.1050 alin.1 C.pr.civ., aceasta se determină în funcție de criteriul valoric, conform art.104 C.pr.civ. coroborat cu art.98 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. raportat la art.94 pct.1 lit.j C.pr.civ., având în vedere, după caz, și dispozițiile art.31 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013, interesând, din acest punct de vedere, valoarea (impozabilă) a imobilului obiect al cererii de uzucapiune (cerere principală), care trebuie să fie de până la 200.000 lei inclusiv, pentru a atrage competența materială a judecătoriei, cererea de accesiune, cerere accesorie, în sensul art.30 alin.4 C.pr.civ., fiind de competența materială a instanței competente a judeca cererea principală, față de dispozițiile art.123 alin.1 C.pr.civ.
În drept, instanța reține că în cuprinsul dispozițiilor art.98 alin.1 C.pr.civ. se prevede că determinarea competenței se face prin raportare la “valoarea obiectului cererii arătate în capătul principal de cerere”, în condițiile în care reclamantul este obligat, potrivit dispozițiilor art.194 lit.c C.pr.civ., ca pentru imobile (indiferent dacă acțiunea este reală, personală sau mixtă, trebuind să aibă ca obiect derivat un imobil), să indice valoarea impozabilă, prevăzându-se că dispozițiile art.104 se aplică în mod corepunzător. Astfel, conform prevederilor art.104 alin.1 și alin.2 C.pr.civ., “în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă (s.n.), stabilită potrivit legislației fiscale”, iar “în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art.98.”
Mai departe, potrivit art.98 alin.3 C.pr.civ., “în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți”, în același sens fiind și dispozițiile art.131 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora “în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare (s.n.), judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop”.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.31 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru “în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare”, dispoziții legale aplicabile având în vedere tot dispozițiile art.194 lit.c C.pr.civ., care stabilesc obligația în sarcina reclamantului ca pentru imobile (indiferent dacă acțiunea este reală, personală sau mixtă, trebuind să aibă ca obiect derivat un imobil), să indice valoarea impozabilă a acestuia, cu toate consecințele care decurg de aici.
Or, instanța reține că dispozițiile art.31 alin.3 din O.U.G. nr.80/2013 sunt aplicabile și în ipoteza în care valoarea impozabilă nu este cunoscută reclamantului. Iar aceasta, tocmai pentru că valorile orientative cuprinse în grilele notariale reprezintă un criteriu obiectiv, la care se apelează pentru a se preîntâmpina contestarea evaluării făcute de reclamant, în condițiile în care evaluarea obiectului litigiului nu este în legătură directă cu soluționarea fondului pretenției.
Cu mențiunea că față de momentul limită la care se poate verifica competența din oficiu de către instanță, și anume, conform art.131 alin.1 C.pr.civ., la primul termen de judecată, cu posibilitatea, conform art.131 alin.2 C.pr.civ., a acordării unui singur termen în scopul stabilirii competenței (când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare), rezultă că pentru determinarea competenței instanței este necesar, când valoarea impozabilă nu este stabilită, să se recurgă la valorile orientative cuprinse în grilele notariale, nemaifiind posibilă, pentru acest aspect, administrarea unei probe cu expertiză tehnică judiciară de specialitate având ca obiectiv evaluarea terenului în cauză, în condițiile în care administrarea ei presupune mai mult de un singur termen de judecată.
În sfârșit, conform dispozițiilor art.94 pct.1 lit.j C.pr.civ., judecătoriile judecă “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”, aplicabile prezentei cauze, prin interpretarea per a contrario, coroborat cu dispozițiile art.95 pct.1 C.pr.civ., conform cărora tribunalele judecă “în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.”
Pentru aceste considerente, instanța, având în vedere dispozițiile art.132 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va admite excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București și va declina competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect uzucapiune și accesiune, formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, București, și P. S. 5 București, prin Primar, în favoarea Tribunalului București – Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată din oficiu a necompetenței materiale a Judecătoriei S. 5 București.
Declină competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect uzucapiune și accesiune, formulată de reclamantul C. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat “M. V.”, din București, ..175, sector 2, București, în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, București, și P. S. 5 București, prin Primar, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, București, în favoarea Tribunalului București – Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 5 ex./06.08.2015
Se vor efectua 3 .>
ROMÂNIA JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI |
București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 4
Tel. 319.51.80, 319.51.81, 319.51.83 Fax._
http://www.portal.just.ro, e-mail:_
Operator de date cu caracter personal înreg. sub nr. 2891
Dosar nr._
C Ă T R E
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.3740 din data de 18.05.2015 a Judecătoriei S. 5 București, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei civile având ca obiect uzucapiune și accesiune, formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General și P. S. 5 București, prin Primar, în favoarea Tribunalului București – Secția civilă, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul prezent, cusut și numerotat, format dintr-un volum, conținând un număr de ……... file.
Vă mulțumim!
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3834/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Validare poprire. Sentința nr. 3829/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
