Pretenţii. Sentința nr. 6060/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6060/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 6060/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6060
Ședința publică de la data de 08 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul Institutul N. de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin reprezentant, avocat T. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București de a soluționa cauza, prin raportare la art. 107 alin. 1 coroborat cu art. 94 alin. 1 lit. j) Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârât, prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei învederează că, în susținerea acestei cereri, nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că ar exista vreo legătură între cauza penală, care se află doar în faza de cercetări, și prezenta cauză.
Instanța respinge cererea pârâtului de suspendare a judecării cauzei, ca neîntemeiată, având în vedere că nu au fost dovedite condițiile prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, privind începerea urmăririi penale pentru o infracțiune în legătură directă cu cauza.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează în cauză, la solicitarea ambelor părți, administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile și sunt de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata debitului principal neachitat și la plata dobânzii legale penalizatoare la acest debit, dar și la alte facturi achitate cu întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial.
Reprezentantul reclamantei învederează că pârâtul nu a făcut nicio apărare sau opoziție la plată prin întâmpinare.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2015, sub nr._, reclamanta . l-a chemat în judecată pe pârâtul Institutul N. de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 32.778,16 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra sumelor principale compunând debitul total de 32.778,16 lei, precum și a altor sume principale achitate cu întârziere în perioada aprilie 2012 – noiembrie 2014, cu începere de la data scadenței fiecărei sume principale și până la achitarea lor, până la data introducerii acțiunii valoarea totală a dobânzii fiind de 5.315,54 lei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în perioada 23 aprilie 2012 – 11 noiembrie 2014, la comanda scrisă a pârâtului, i-a livrat acestuia diverse bunuri, pentru care au fost emise mai multe facturi fiscale. În urma neachitării prețului unora dintre bunurile livrate, pârâtul a ajuns să înregistreze, la data de 02.03.2015, o datorie totală de 32.778,16 lei.
Reclamanta a mai arătat că, la data de 02.03.2015, pârâtul a recunoscut debitul, fără însă a indica o soluție pentru stingerea acestuia.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că, prin plata cu întârziere a prețului indicat, pârâtul a provocat o pierdere suplimentară, echivalând cu dobânda legală penalizatoare. Data de la care începe să curgă dobânda legală penalizatoare este data scadenței fiecărei facturi în parte, adică data livrării mărfii, însoțită de factura corespunzătoare, pentru perioada 23.04.2012 – 05.04.2013, respectiv după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii, pentru perioada de după 05.04.2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 alin. 1 Cod procedură civilă. În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, un certificat constatator emis de ONRC privind societatea reclamantă, un tabel cu modul de calcul al dobânzii legale penalizatoare, comenzi, facturi fiscale, extras de cont.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 1959 lei, conform ordinului de plată atașat la fila 93 din dosar.
La data de 07.05.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea plății sumei de 32.778,16 lei, arătând că se află în imposibilitate temporară de plată. A arătat că această datorie către reclamantă a rezultat în urma activităților pe care le-a derulat conform HG nr. 320/2013, Institutul contractând o . activități ce nu au putut fi acoperite în totalitate de suma ce i-a fost conferită de guvern. Datoriile rezultate urmau să fie acoperite din SIEG 2014, dar acesta nu a mai fost acordat de guvern.
Pârâtul a mai arătat că se află în imposibilitate temporară de a achita debitul, deoarece are conturile blocate de către ANAF și ..
Totodată, pârâtul a solicitat suspendarea judecării cauzei, până la finalizarea dosarului penal nr. 158/P/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art. 583 Cod procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu a mai invocat și alte temeiuri de drept în susținerea apărărilor sale.
În dovedirea apărărilor sale, pârâtul a atașat întâmpinării un tabel reprezentând situația economico financiară la data de 31.12.2014.
La data de 02.06.2015, reclamantul a depus la dosar un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârât, învederând că acesta nu contestă debitul iar solicitarea de eșalonare nu este justificată, fiind întemeiată pe propria sa culpă în administrarea propriului patrimoniu.
La termenul de astăzi, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de suspendare a judecării cauzei. Totodată, a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În temeiul unor raporturi contractuale agreate anterior, reclamanta . a emis în sarcina pârâtului Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C. facturile fiscale atașate cererii de chemare în judecată, cu nr._/23.04.2012,_/14.06.2012,_/26.06.2012,_/26.06.2012,_/23.08.2012,_/23.10.2012,_/25.02.2013,_/18.06.2013,_/18.06.2013,_/18.06.2013,_/18.06.2013,_/24.07.2013,_/25.07.2013,_/14.08.2013,_/24.09.2013,_/03.10.2013,_/05.11.2013,_/05.11.2013,_/05.11.2013,_/05.11.2013,_/11.11.2013,_/14.11.2013,_/22.01.2014,_/22.01.2014,_/03.04.2014,_/14.04.2014,_/08.05.2014,_/05.08.2014,_/05.08.2014,_/14.10.2014 și_/11.11.2014, în valoare totală de 32.778,16 lei.
În drept, având în vedere data raporturilor contractuale dintre părți, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, acestea sunt guvernate de dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Noul cod civil (denumit în continuare Cod civil). Conform art. 1270 Cod civil, Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1350 alin. 1 Cod civil, Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
Nerespectarea prevederilor art. 969-970 Cod civil angrenează răspunderea civilă contractuală a părții culpabile, în condițiile art. 1073 și următoarele Cod civil, în temeiul cărora creditorul are dreptul de a cere executarea silită a obligației ce incumbă debitorului.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, instanța reține că, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între debitor și creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că, în cauză, pârâtul a recunoscut, prin întâmpinare, existența raporturilor contractuale invocate de reclamantă, precum și debitul constatat prin facturile enumerate mai sus, motiv pentru care pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Cu privire la debitul accesoriu, instanța reține că, deși părțile nu au stabilit perceperea unei penalități de întârziere, sunt aplicabile dispozițiile art. 1.535 Cod civil, potrivit cu care În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Conform art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare, iar, potrivit art. 2, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța reține că, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a achita debitul principal, pârâtul este ținut să-i plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței fiecărei facturi până la data cererii de chemare în judecată la un cuantum de 5.315,54 lei (tabelul de calcul de la filele 12-21 din dosar).
Cu privire la cererea pârâtului de suspendare a efectuării plății, instanța constată că aceasta nu a fost efectuată în baza unui temei de drept, singurele apărări invocate fiind situația financiară grea a instituției. O astfel de situație financiară, creată, astfel cum a arătat pârâtul, din propria sa culpă, prin contractarea unor activități ce nu puteau fi acoperite, precum și prin culpa autorităților executive, care nu au dispus măsurile necesare pentru finanțarea activității institutului, nu poate justifica aplicarea unei măsuri care ar atrage prejudicierea creditorilor de bună-credință ai institutului, persoane private, care și-au îndeplinit propriile obligațiile contractuale asumate.
Pentru aceleași considerente arătate anterior, instanța apreciază că nu ar putea fi invocate în cauză nici dispozițiile art. 397 alin. 3 Cod procedură civilă, care instituie posibilitatea instanței de acorda un termen pentru executarea pârâtului, stipulând că În cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul.
Pe cale de consecință, instanța va admite cererea reclamantei . împotriva pârâtului Institutul N. de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie C., și va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 38.093,7 lei, compusă din suma de 32.778,16 lei, debit principal reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 23.04.2012 – 11.11.2014, și suma de 5.315,54 lei, dobânda legală penalizatoare aferentă.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâtului care va cădea în pretenții, instanța îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze, respectiv la plata sumei totale de 3959 lei, compusă din suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform facturii nr. 418/10.03.2015 și a ordinului de plată atașat acesteia, și suma de 1959 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 9, ., ., J_ și CUI RO10421821, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL N. DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU MICROBIOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE C., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 103, sector 5, C._, J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 38.093,7 lei, compusă din suma de 32.778,16 lei, debit principal reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 23.04.2012 – 11.11.2014, și suma de 5.315,54 lei, dobânda legală penalizatoare aferentă.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de suspendare a plății sumei de bani arătate mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3959 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S. / 30.09.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7407/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6499/2015. Judecătoria... → |
|---|
