Pretenţii. Sentința nr. 8957/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8957/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 8957/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8957
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.-L.
GREFIER: G. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta Agenția de P. – Anunț de la A la Z SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și față de faptul că nu a fost invocată excepția necompetenței teritoriale.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, și proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că acestea sunt admisibile și de natură să ducă la soluționarea cauzei. Instanța constată că interogatoriul a fost comunicat pârâtei și i s-a solicitat acesteia să depună răspunsul la interogatoriu la dosar, însă pârâta nu s-a conformat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.07.2015, sub nr._, reclamanta . a chemat-o în judecată pe pârâta Agenția de P. - Anunț de la A la Z SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloare onorariu, conform contractului de mandat nr. 6292/19.10.2009. De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între părțile contractuale Agenția de P. - Anunț de la A la Z SA, în calitate de mandant și ., în calitate de mandatar, s-au desfășurat raporturi contractuale, prin care reclamanta se angaja să facă demersurile necesare pentru recuperarea de la ., debitoare a pârâtei, a unei creanțe în sumă de 51.817,15 lei.
Astfel, a fost încheiat contractul de mandat nr. 6292/19.10.2009, iar în Anexa 3 - pagina 3 din contract a fost stipulat în mod expres că „taxa plătibilă la obținerea sentinței prin care se închide procedura insolvenței și radierea debitorului” este în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu.
A mai menționat reclamanta că după încheierea contractului a de mandat a demarat procedurile specifice recuperării debitului, a redactat notificări de plată și punere în întârziere, a contactat telefonic reprezentanții debitoarei, dar întrucât în urma demersurilor nu s-a reușit recuperarea debitului, a inițiat o procedură judiciară, obținând sentința civilă nr. 5317/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
În continuare, reclamanta a precizat că a fost demarată executarea silită împotriva debitoarei pârâtei, însă creanța nu a fost recuperată, motiv pentru care s-a deschis procedura insolvenței, fiind format dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă.
Ca urmare a închiderii procedurii insolvenței în dosarul anterior menționat, . apreciază că este îndreptățită să primească de la pârâtă onorariul în cuantum de 1.000 lei, astfel cum rezultă din contract.
Reclamanta a mai învederat instanței că a informat pârâta cu privire la închiderea procedurii insolvenței și i-a transmis acesteia înștiințarea de plată, însă nu a fost achitată această sumă de bani.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1270 și art. 1469 C. civ., precum și pe dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: înștiințare de plată (fl. 7), contractul de mandat nr. 6292/19.10.2009 și anexa nr. 1 la acest contract (fl. 8-11), extras de pe portalul instanțelor de judecată (fl. 12-14), înscrisuri privind declanșarea procedurii falimentului . (fl. 15-21).
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dovada plății acesteia fiind depusă la dosar la fila 29.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probator, la termenul de judecată din data de 07.12.2015, instanța, în conformitate cu prevederile art.255 rap. la art. 258 C. proc. civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt,
Între reclamanta . și pârâta Agenția de P. – Anunț de la A la Z SA s-au desfășurat raporturi contractuale, fiind încheiat contractul de mandat nr. 6292/19.10.2009 (fl. 8), prin care reclamanta, în calitate de mandatar, se obliga să facă demersurile necesare pentru a recupera, în numele pârâtei, un debit în sumă de 51.817,15 lei, de la debitoarea pârâtei, ..
După cum reiese din cuprinsul Anexei nr. 1 la contractul de mandat (fl. 9-11), pârâta s-a angajat ca la data obținerii sentinței prin care se închide procedura insolvenței și radierea debitorului, să îi plătească reclamantei suma de 1.000 lei, cu titlu de onorariu.
Analizând extrasul de pe portalul instanțelor de judecată (fl. 12-14), ce se coroborează cu înscrisurile ce reprezintă demersurile făcute de lichidatorul judiciar Evrika Insolvency (fl. 15-20), instanța reține că la data de 14.11.2014, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
În cauză, instanța constată faptul că în temeiul contractului de mandat, reclamanta a emis înștiințarea de plată pentru onorariul în sumă de 1.000 lei, pe care a înaintat-o pârâtei.
În drept,
Cu titlu prealabil, având în vedere faptul că la data de 01 octombrie 2011 a intrat în vigoare Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil nr. 71/2011, instanța va analiza legea substanțială aplicabilă prezentului litigiu.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, iar potrivit art. 142 din același act normativ, contractele de mandat încheiate înainte de . Codului civil, pentru care părțile nu au prevăzut un termen, rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor.
Analizând contractul de mandat încheiat între cele două părți, instanța constată că acesta a fost încheiat la data de 19.10.2009, în cuprinsul său nefiind prevăzut vreun termen, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile anterior enunțate, instanța apreciază că legea aplicabilă din punct de vedere substanțial în prezentul litigiu este Codul civil din 1864.
Conform art. 969 C. civ. 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 din același act normativ, convențiile trebuie executate cu bună-credință.
În caz de neexecutare a obligațiilor, urmează a fi angajată răspunderea contractuală a părții culpabile de neexecutare. Acest aspect este întărit de dispozițiile art. 1092 C. civ. 1864 care prevede că orice plată presupune o datorie, ce se coroborează cu art. 1072 C. civ. 1864 în care se stipulează că un creditor are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Ridicat la rang de lege, contractul este emanația voinței libere a părților, astfel că trebuie respectat prin executarea cu bună-credință a tuturor prestațiilor la care s-au obligat. Din conținutul prevederilor legale anterior precizate se desprind elementele constitutive ale răspunderii contractuale: săvârșirea de către debitor a unei fapte ilicite constând în aceea că, fără justificare, nu a executat integral sau doar parțial, ori nu a executat în mod corespunzător obligațiile asumate printr-un contract valabil încheiat, existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În cauza de față instanța reține că prin contractul încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să întreprindă demersurile necesare pentru recuperarea debitului restant datorat pârâtei de către ., iar pârâta să achite mandatarei un onorariu, conform anexei nr. 1 la contract.
În conformitate cu dispozițiile art. 1532 C. civ. din 1864, mandatul este un contract în puterea căruia o persoana se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea, iar după cum stipulează art. 1534 din același cod, mandatul este fără plată când nu s-a stipulat contrariul.
Astfel, se constată că părțile au încheiat un contract de mandat cu titlu oneros, valabil, pe care și l-au însușit prin aplicarea semnăturii și ștampilei, niciuna dintre părți necontestându-i valabilitatea.
De asemenea, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1539 și 1540 C. civ. din 1864, mandatarul are ca obligație principală să execute mandatul cât timp este însărcinat, fiind ținut răspunzător pentru orice culpă comisă în executarea mandatului.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța observă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile stipulate în cuprinsul contractului de mandat și, cu toate că respectiva creanță nu a fost recuperată, a făcut toate demersurile pentru ca pârâta să intre în posesia debitului restant datorat de ..
După cum prevede art. 1547 C. civ. din 1864, mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipațiile și spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului și să-i plătească onorariul, dacă i s-a promis.
Instanța observă că art. 2 din contractul de mandat nr. 6292/19.10.2009 prevede că „prin derogare de la dispozițiile art. 1534 C. civ., mandantul se obligă să plătească mandatarului un onorariu conform anexei 1 la acest contract”, iar în anexa 1 la contract este stipulată obligația de plată a taxei plătibile la obținerea sentinței prin care se închide procedura insolvenței și se dispune radierea debitorului, în cuantum de 1.000 lei.
Se constată faptul că deși mandatara . și-a îndeplinit obligațiile contractuale, întrucât a fost obținută o sentință prin care s-a închis procedura insolvenței împotriva ., societatea pârâtă nu a achitat acesteia onorariul cuvenit.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, deși s-a procedat la comunicarea în mod legal a interogatoriului către pârâtă, aceasta nu a răspuns în scris la interogatoriu, așa cu prevede art. 355 alin. (1) C. proc. civ, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 358 teza I C. proc. civ., conform căruia dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. Așadar, instanța va socoti lipsa răspunsului societății pârâte ca fiind un început de dovadă în folosul reclamantei și îl va corobora cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, se constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii contractuale a pârâtei: fapta ilicită constând în neplata contravalorii onorariului în sumă de 1.000 lei, existența creanței reclamantei rezultând din contractul încheiat cu pârâta și însușit de către aceasta prin semnătură și din înștiințarea de plată emisă în executarea acestui contract (filele nr. 7, 8-11). Prejudiciul reclamantei constă în lipsirea sa de suma ce reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate, iar legătura de cauzalitate dintre aceste două elemente rezultând din faptul că dacă suma ar fi fost achitată, reclamanta nu ar mai fi suferit o atingere a patrimoniului propriu.
Având în vedere aceste considerente, instanța o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma de 1.000 lei.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța observă faptul că reclamanta a plătit cu acest titlu suma de 75 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Văzând că pârâta este partea căzută în pretenții, instanța va admite acest capăt de cerere și o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., J_, CUI_, cu sediul procesual ales în București, ., ., în contradictoriu cu pârâta Agenția de P. – Anunț de la A la Z SA, J40/_/1991, CUI RO391049, cu sediul în București, .. 5, ..
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de onorariu datorat și neachitat și suma de 75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. M.-L. G. D.
Data tehnoredactării: 13.01.2016
Inițialele tehnoredactorului: M.L.A.M.
Numărul exemplarelor: 4
| ← Validare poprire. Sentința nr. 110/2015. Judecătoria SECTORUL... | Validare poprire. Sentința nr. 8921/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
