Reintegrare în familie. Sentința nr. 2062/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2062/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2062/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2062/2015
Ședința publică de la 12 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâtul N. M. O., având ca obiect reintegrare în familie.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 24.02.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 10.03.2013, respectiv 12.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.06.2014 sub nr._, reclamanta N. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul N. M. O., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la predarea cheilor de acces (inclusiv telecomandă acces poartă) în imobilul situat în jud. Ilfov, comunica Snagov, sat Ghermănești, .. 44, la permiterea accesului în imobil, la abținerea de la orice acțiune ce limitează accesul în imobil și la predarea tuturor bunurilor de uz personal care se află în imobil; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la revenirea sa în imobilul proprietatea comună situat în satul Ghermănești, după separarea în fapt a soților, a constatat că nu poate pătrunde, fiind schimbate cheile. A mai arătat că pârâtul a refuzat să-i predea noile chei.
În drept, au fost invocate disp. art. 194 C.p.c., art. 555, 631, 634-636 și urm. C.civ.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat personal în fața instanței.
S-a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că, între părți a fost încheiată căsătoria la data de 14.08.1976, în prezent pe rolul instanțelor judecătorești aflându-se cererea de desfacere a căsătoriei.
Instanța mai reține, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.813/06.07.2000 la BNP D. D. (fila 10) și autorizației de construire nr.17/06.03.2001(fila 12), că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate devălmașă imobilul situat în jud. Ilfov, comunica Snagov, sat Ghermănești, .. 44, compus din teren și construcție, care a constituit locuința comună a soților în perioada 2011-2013.
Potrivit chiar susținerilor reclamantei, ca urmare a disensiunilor conjugale în luna noiembrie 2013 a părăsit locuința comună și nu a mai revenit până în luna februarie 2014, când și-a ridicat câteva articole de îmbrăcăminte de sezon și cosmetice. O a doua revenire în imobil a avut loc în luna aprilie 2014, când nu i-a fost permis accesul, întrucât intre timp pârâtul înlocuise încuietorile.
Instanța reține că, potrivit precizărilor reclamantei, acțiunea nu urmărește reintegrarea reclamantei în imobil, ci ca aceasta să aibă acces pentru ridicarea bunurilor personale. Cu toate acestea, pe de o parte reclamanta nu a putut indica bunurile personale la care face referire, iar pe de altă parte din procesul verbal încheiat la data de 21.07.2014 (filele 66-69) reiese că a avut loc predarea unei importante cantități de bunuri personale.
În drept, instanța are în vedere, pe de o parte, că potrivit art.555 alin.1 cod civil proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Din interpretarea acestui text instanța reține că atributele dreptului de proprietate sunt posesia, folosința și dispoziția, iar titularul acestuia poate să le folosească pe toate deopotrivă.
Pe de altă parte, întrucât bunul imobil se află în proprietatea devălmașă a soților, conform art.632 C.., acesta se supune și regulilor stabilite de Codul Civil pentru această formă de proprietate.
Astfel, instanța are în vedere prevederile art.639 Cod civil, conform cărora modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească. De asemenea, potrivit art.636 alin.1 Cod civil, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
Față de natura bunului comun în litigiu, respectiv casă de locuit, instanța reține că destinația acestuia este aceea de locuință, în acest mod fiind concretizată folosința bunului. Accesul în imobil este, firește, un element al folosinței.
În cauză, instanța reține că, odată cu ridicarea bunurilor de sezon din luna februarie 2014 reclamanta a acceptat ca folosința bunului să revină exclusiv pârâtului, accept consolidat în cuprinsul procesului verbal din 21.07.2014, în care a arătat că și-a ridicat mare parte a bunurilor personale, însă mai are unele bunuri într-o cameră care nu a fost deschisă și solicită ca acestea să-i fie trimise de către soțul său.
Prin urmare, părțile au convenit asupra folosinței bunului, iar prin prezenta acțiune pârâta nu urmărește să dobândească folosința normală a acestuia, în sensul de a locui în imobil, ci doar un element al folosinței, accesul.
Având acces în imobilul în care pârâtul locuiește însă, reclamanta ar aduce atingere folosinței imobilului de către acesta, față de destinația de locuință în care se desfășoară viața privată a pârâtului. În condițiile în care soții sunt separați de aproximativ 18 luni și în relații tensionate, instanța apreciază că viața privată a pârâtului nu o mai include pe reclamantă, iar, potrivit art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statul are obligația negativă de a se abține de la acte care ar aduce atingere vieții private.
Nu se poate argumenta că statul are și obligația de a ocroti dreptul de proprietate al reclamantei și atributele acestuia, conform art. 1 din Protocolul 1, dat fiind că în cauză, reclamanta nu urmărește să-și exercite acest drept în niciunul dintre componentele sale, după cum a precizat.
Accesul necondiționat în imobil nu poate fi acordat, indiferent că reclamanta are un drept de proprietate asupra acestuia, față de faptul că, pe de o parte, aceasta a acceptat ca pârâtul să folosească singur imobilul, iar pe de altă parte pentru că, prin acordarea accesului, s-ar aduce atingere vieții private a pârâtului.
Susținerea reclamantei că are bunuri personale pe care dorește să le ridice din imobil este lipsită de relevanță, față de faptul că nu a identificat aceste bunuri și, în plus are la îndemână o acțiune specifică în justiție.
Prin urmare, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta N. E. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, . în contradictoriu cu pârâtul N. M. O. (CNP_), cu reședința în jud. Ilfov, ., .. 44.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestatie la executare. Sentința nr. 896/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1982/2015. Judecătoria... → |
|---|
