Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 2547/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2547/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 2547/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2547
Ședința publică de la 03.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul G. S. și pe intimata C. SA-D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc la data de 11.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2015, apoi la 03.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014 sub nr._ contestatorul G. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării începute, cu suspendarea ei până la judecarea contestației; anularea titlului executoriu și a încheierii din 27.06.2014 din dosarul nr._/302/2014; restituirea taxei de timbru consemnată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul arată că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, iar prin același proces-verbal a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Contestatorul arată în continuare că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 și alin. 3.1 din OG nr. 15/2002, iar aceasta este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, însă executorul judecătoresc a pornit cu toate acestea la executarea creanței.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 20 alin. 1 și 2 din Constituția României, cauza D. contra României, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, art. 665 alin. 5 pct. 7 C..
În probațiune, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei contestatorul a depus în dovedire: înscrisuri aflate la filele 3-8 din dosar.
La solicitarea instanței au fost comunicate fotocopiile actelor efectuate în dosarul de executare nr. 1850 /2014 al B. T. B. O. ( f.41-53).
La data de 10.12.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare, respingerea suspendării acesteia, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării. Se arată că în urma efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat în data de 28.10.2010 că dl. G. S., circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă.
In scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/200l-privind regimul juridic al contravențiilor: „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”. In contextul legislativ expus, arata ca agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, in interiorul termenului de 6 luni. In ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011, aceasta s-a făcut prin poștă la domiciliul debitorului la data de 22.07.2011, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ce privește dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, precum și cele privind art. II din aceeași lege, se arată că acestea se aplică pentru faptele contravenționale săvârșite după data intrării în vigoare a acestei legi, iar legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
La data de 08.01.2015 contestatorul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care învederează că nu poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției, obligația de a plăti suma de 28 euro nemaiavând nici un suport legal în prezent, legea dispunând numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care se aplică și în cauza de față.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011, contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând societății contestatoare a circulat fără a deține rovinietă valabilă, conform art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.
Totodată, prin înștiințarea de plată aferentă procesului-verbal mai sus menționat s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a plăti către intimata C. – DRDP București tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, conform art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Procesul-verbal mai sus menționat împreună cu înștiințarea de plată a fost comunicat contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 22.07.2011, fiind primit sub semnătură, astfel cum rezultă din dovada de la fila 31, devenind astfel titlu executoriu, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
Întrucât contestatorul nu a achitat în mod voluntar tariful de despăgubire mai sus menționat, intimata creditoare C. – DRDP București s-a adresat la data de 18.06.2014 către B. T. B. O. cu o cerere de executare silită, iar prin încheierea din aceeași dată, executorul judecătoresc a dispus formarea dosarului de executare nr. 1850/2014.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 27 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 în ce privește suma de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea din data de 29.08.2014, s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 495,28 lei și s-a emis somația mobiliară pe numele contestatorului, fiind comunicate acestuia la data de 02.09.2014.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul execuțional sus-menționat, în ceea ce privește motivele indicate de contestatoare, instanța arată că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând, instanța observă că comunicarea procesului-verbal contravențional . nr._/06.07.2011 către contestator s-a realizat în mod valabil la data de 22.07.2011, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primit sub semnătură, astfel cum rezultă din dovada de la fila 31, devenind astfel titlu executoriu, conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
În ce privește susținerile contestatorului legate de dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, instanța reține că acestea nu sunt aplicabile în cazul de față.
Norma legală mai sus citată prevede că „tarifele de despăgubire prev. de OG nr. 15/2002 (…) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii se anulează”.
Având în vedere că contestatorul nu a contestat în instanță pe calea plângerii contravenționale procesul-verbal contravențional . nr._/06.07.2011, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, tariful de despăgubire de 28 euro prevăzut de acesta nu a fost anulat în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012, fiind în continuare datorat.
Astfel, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile art. II din lege au, într-adevăr, caracter retroactiv. În urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, aplicabil însă numai acelor contravenienți care au contestat procesele-verbale în instanță, ceea ce nu este însă și cazul contestatorului din prezenta cauză.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de contestator între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, instanța constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor.
În al doilea rând, instanța reține că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în situația existenței unei succesiuni de legi în timp, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta, în virtutea principiului aplicării legii contravenționale mai favorabile prev. de art. 15 alin. 2 Constituție.
Pentru a hotărî astfel, instanța apreciază că tariful de despăgubire prev. de art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 (în prezent abrogat), nu are caracterul unei sancțiuni contravenționale, ci a unei despăgubiri conform art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevede că prin actele normative care stabilesc contravenții se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor și art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Obligarea contestatorului la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat intimatei C. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin Decizia nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prev. art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, Curtea Constituțională a statuat foarte clar că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Aceleași concluzii au fost reluate și în cuprinsul Deciziei nr. 165/2015 pronunțată de Curtea Constituțională.
Având în vedere natura tarifului de despăgubire de reparație, iar nu de sancțiunea contravențională, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 și de asemenea nu are nicio relevanță achitarea unui alt tarif de despăgubire anterior celui urmărit silit în prezenta cauză.
Faptul că contestatorul a plătit tariful de despăgubire către intimată în sumă de 28 euro în dosarul de executare nr. 1763/2014 al B. A. și G. nu are nicio relevanță în cauză, întrucât acel tarif de despăgubire a fost stabilit în baza unui alt proces-verbal contravențional, . nr._/26.07.2011 și era datorat de contestator pentru o altă faptă ilicită, constând tot în a circula pe drumurile publice fără rovinietă, însă diferită de fapta ilicită constată prin procesul-verbal contravențional . nr._/06.07.2011, ce reprezintă titlul executoriu în cauză.
Prin urmare, având în vedere că prejudiciul stabilit în temeiul răspunderii civile delictuale și constatat prin procesul-verbal contravențional . nr._/06.07.2011, necontestat, nu a fost acoperit de contestator, rezultă că acesta îl datorează în continuare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Cum contestația la executare a fost soluționată, capătul cerere privind suspendarea executării silite apare ca rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respins ca atare.
În temeiul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, conform art. 9 C., instanța va lua act că intimata nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare privind pe contestatorul G. S., domiciliat în sector 1, București, . și pe intimata C. SA-D., cu sediul în sector 6, București, .. 401A, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimata nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A. N.
Red. si dact. M.A.M./A.N./4 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2546/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2489/2015.... → |
|---|
