Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 8087/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8087/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 8087/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.8087
Ședința publică din data de 09.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatoarea R. & R. S.A., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, nu au răspuns părțile, dosarul fiind lăsat la sfârșitul ședinței de judecată, conform dispozițiilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa contestatoarei.
În temeiul art.394 C.pr.civ., instanța, fiind lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, inclusiv pe aspectul privind comunicarea titlului de creanță, în vederea existenței posibilității contestatoarei de a-l contesta, conform dispozițiilor art.205 din O.G. nr.92/2003.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 16.04.2015, sub nr._, contestatoarea R. & R. S.A., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale, a solicitat instanței anularea actelor de executare emise în baza titlului executoriu nr.142/20.03.2015, a deciziei de impunere nr.215/20.03.2015 și a somației nr.230/20.03.2015, precum și a executării silite însăși, cu consecința întoarcerii executării silite, iar, în subsidiar, anularea în parte a actelor de executare contestate, în ceea ce privește calculul și impunerea la plată a sumelor ce reprezintă accesorii/majorări calculate la debitul principal și a executării silite însăși cu privire la aceste sume, cu consecința întoarcerii în parte a executării silite. Totodată, contestatoarea solicită, în temeiul dispozițiilor art. 718 alin.1 C.pr.civ., suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a învederat că în data de 27.03.2015, i-au fost comunicate titlul executoriu nr.142/20.03.2015, decizia de impunere nr.215/20.03.2015 și somația nr.230/20.03.2015, emise de intimata Primăria Orașului Mărășești – Biroul Impozite și Taxe Locale, prin care au fost stabilite, în mod nelegal, în sarcina contestatoarei, obligații fiscale constând în impozite și taxe calculate pentru anii 2013 – 2014 și accesorii/majorări calculate prin raportare la debitul principal.
Astfel, așa dupa cum reiese din continutul acestor acte, s-au calculat si stabilit in sarcina contestatoarei urmatoarele sume, cu titlu de taxe si impozite: prin Titlul executoriu nr. 142/20.03.2015 - s-au stabilit cu titlu de „impozit si taxa pe clădiri urmatoarele sume: 1.298lei - debit cu termen legal de plata la 01.04.2013 si 797 lei - accesorii; 1.650 lei – debit cu termen legal de plata la 30.09.2013 si 594 lei - accesorii; 1.784 lei – debit cu termen legal de plata la 31.03.2014 si 428 lei - accesorii; 947 lei - debit cu termen legal de plata la 30.09._ si 113 lei – accesorii.
In continutul titlului executoriu se face mențiunea ca majorarile de intarziere (accesoriile) sunt calculate pana la data 20.03.2015 (data emiterii actului), insa, nu se arata care a fost baza de impunere fata de care au fost calculate debitele stabilite si care a fost metoda de calcul folosita. De asemenea, contrar disp. art. 43 (2), lit. “e” si “f” din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, institutia emitenta nu a indicat motivele de fapt si temeiul de drept ce au stat la baza emiterii acestui titlu executoriu si nici temeiul de drept si metoda de calcul folosite pentru stabilirea cuantumului accesoriilor indicate. Desi in continutul titlului executoriu contestat exista o rubrica destinata "documentului prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plata", aceasta a ramas necompletata de către institutia emitenta, facand astfel imposibila orice analiza critica a modului in care au fost calculate si stabilite sumele indicate mai sus.
Prin deciziei de impunere pe anul 2015 nr. 142/20.03.2015 - s-au stabilit de plata in sarcina subscrisei urmatoarele sume: cu titlu de „impozit si taxa pe clădiri PJ" - 5.679 lei - debit restant la 31.12.2014 si 1.566 lei - majorari la 31.12.2014; cu titlu de „impozit pe clădiri inchiriate" - 109 lei - debit cu termen legal de plata la 31.03.2015; cu titlu de „taxa firma" - 34 lei - debit cu termen legal de plata la 31.03.2015; cu titlu de „impozit si taxa pe teren PJ” - 2 lei - debit cu termen legal de plata la 31.03.2015 (care, raportat la restantele la 31.12.2014, de -7 lei, a rezultat un total de -5 lei);
In continutul deciziei de impunere se face mențiunea ca majorarile de intarziere (accesoriile) sunt calculate pana la data 31.12.2014, insa, nu se arata care a fost baza de impunere fata de care au fost calculate debitele stabilite si care a fost metoda de calcul folosita. De asemenea, contrar disp. art. 43 (2), lit. “e”, “f” si “i” din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, institutia emitenta nu a indicat motivele de fapt si temeiul de drept ce au stat la baza emiterii acestui titlu executoriu, nici temeiul de drept si metoda de calcul folosite pentru stabilirea cuantumului accesoriilor indicate si nici posibilitatea de a fi contestata decizia, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia.
Or, prin lipsa mențiunilor impuse de legiuitor s-a ingradit dreptul contestatoarei la controlul judiciar intrucat, in lipsa indicării, de pilda, a temeiului de drept si a motivelor de fapt ce au determinat emiterea deciziei de impunere, s-a aflat in imposibilitatea formulării unei analize concrete asupra cuantumului sumelor stabilite de institutia emitenta a actului contestat. Practic, in forma in care a fost intocmita/emisa decizia de impunere contestata, sumele calculate/stabilite la plata in sarcina contestatoarei cu titlu de “impozit si taxa pe clădiri PJ” (restante + majorari) trebuie luate ca atare - nu sunt individualizate baza de impunere si metoda de calcul folosite pentru determinarea sumelor. Consideram ca, in masura in care aceste sume au fost calculate si stabilite la plata retroactiv (in anul 2015 pentru anii 2013 si 2014), cu atat mai mult se impunea indicarea motivelor care au condus la calcularea acestora, asa dupa cum a stabilit legiuitorul prin textul, art. 86 (1) din O.G. 92/2003 - (“Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere, ca urmare a unor constatari prealabile ale organului fiscal sau in baza unei inspecții fiscale.”) Trebuia sa se precizeze in continutul deciziei de impunere contestata daca s-a modificat baza de impunere, in ce sens si in ce temei a fost aceasta modificata si apoi, sa ni se arate si care a fost temeiul de drept in virtutea caruia s-au calculat majorari de intarziere si s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligația de plata a acestora, atata timp cat sumele de plata reprezentând debit principal au fost calculate retroactiv (in anul 2015 pentru anii 2013 si 2014). In lipsa unor astfel de mențiuni pe care legiuitorul le impune in mod expres si imperativ prin art. 43 din O.G. 92/2003 pentru fiecare act administrativ fiscal, s-a aflat in imposibilitatea formulării unei critici detaliate pe marginea cuantumului sumelor stabilite prin decizia de impunere contestata, dreptul fundamental al subscrisei la exercitarea controlului judiciar fiind vizibil ingradit. Mai mult, arată faptul ca in continutul deciziei de impunere contestata nu a fost facuta nicio mențiune cu privire la posibilitatea de a fi contestata decizia, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia, aspect ce, iarasi, ridica serioase semne de intrebare cu privire la legalitatea deciziei de impunere, intrucat, si din aceasta privita, a fost ingradit dreptul contestatoarei la controlul judiciar. Contestatoarea apreciază că toate lipsurile indicate mai sus conduc la nulitatea actului administrativ fiscal contestat.
Prin somația nr.230/20.03.2015, contestatoarea a arătat că a fost instiintata ca figurează in evidentele fiscale ale paratei cu urmatoarele sume (pentru care s-a inceput executarea silita): 1.298 lei - debit cu termen legal de plata la 1.04.2013 si 797 lei - accesorii; 1.650 lei -debit cu termen legal de plata la 30.09.2013 si 594 lei -accesorii; 1.784 lei -debit cu termen legal de plata la 31.03.2014 si 428 lei - accesorii; 947 lei - debit cu termen legal de plata la 30.09._ si 113 lei – accesorii.
In continutul somației se face mențiunea ca majorarile de intarziere (accesoriile) sunt calculate pana la data 20.03.2015 (data emiterii actului), insa, nici de aceasta data nu se arata care a fost baza de impunere fata de care au fost calculate debitele stabilite si care a fost metoda de calcul folosita. De asemenea, contrar disp. art. 43 (2), lit. “e” si “f” din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, institutia emitenta nu a indicat motivele de fapt si temeiul de drept ce au stat la baza calcularii sumelor stabilite la plata in sarcina contestatoarei si pe care era somata sa le achite . 15 zile de la data primirii acesteia si nici temeiul de drept si metoda de calcul folosite pentru stabilirea cuantumului accesoriilor indicate.
Față de această împrejurare, apreciază contestatoarea că stabilirea acestor sume este abuziva/ilegala, avand in vedere faptul ca atat in anul 2013 cat si in anul 2014, parata a emis si comunicat contestatoarei o . acte administrative fiscale (instiintari de plata, titluri executorii, somații - similare celor contestate in prezenta cauza), prin care comunica subscrisei faptul ca figureaza in evidentele fiscale ale acesteia cu diverse obligații bugetare de plata - printre care si sume cu titlu de "impozit si taxa pe clădiri PJ” la un cuantum mult scăzut fata de cel comunicat prin actele administrativ fiscale contestate in prezenta cauza.
Așadar, atat pentruanii2013si 2014, cat si pentru anul 2015, institutia parata a calculat si comunicat subscrisei ca are de plata unele sume cu titlu de “taxe si impozite pe clădiri PJ" care erau si sunt net diminuate fata de cuantumul calculat si stabilit prin actele administrative fiscale contestate in prezenta cauza, situatie in care se ridica serioase semne de întrebare cu privire la temeinicia si legalitatea acestora din urma si a modului in care au fost stabilite sumele ce fac obiectul executării. De asemenea, solicită instantei de judecata sa aiba in vedere faptul ca, atata timp cat prin actele de executare contestate s-au calculat si stabilit retroactiv (in anul 2015 pentru anii 2013 si 2014) unele sume ce constituie, in opinia institutiei parate, debit principal datorat de debitor - sume ale căror cuantumuri au fost comunicate acesteia abia in data de 27.03.2015, este profund neîntemeiata si nelegala intentia acesteia de a calcula si percepe accesorii (majorari de intarziere), care au fost calculate (cel mai probabil), de la data scadentei fiecărei sume si pana la data de 20.03.2015 (data emiterii actelor contestate). Or, atata timp cat institutia parata a comunicat in decursul anilor 2013 si 2014 contestatoarei anumite sume de plata in cuantumul carora nu se regaseau si sumele calculate si impuse prin cele trei acte administrative fiscale contestate in prezenta cauza, este mai mult decât evident faptul ca nu se puteau calcula in mod legal accesorii decât de la data cand acestea au fost stabilite si aduse la cunostinta contestatoarei. In acest context, se solicită instantei de judecata ca, in situatia in care va considera ca debitul principal este datorat de către contestatoare, sa anuleze actele de executare silita contestate in ceea ce privește sumele calculate si impuse la plata de parata cu titlu de accesorii/majorari de intarziere.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea apreciază, in lumina tuturor motivelor de nelegalitate si netemeinicie privind actele administrative fiscale contestate indicate anterior, că măsura este perfect întemeiat, si consideră ca se impune admiterea acestuia si dispunerea in consecința. Având in vedere faptul ca sumele ce se pretind contestatoarei prin intermediul actelor de executare contestate au fost . mult decât arbitrariu stabilite/calculate, apreciază ca ar fi injusta continuarea executării silite a acestora.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art.172 si urm. din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborate cu dispozițiile art.713 alin.1 raportat la art.650 alin.1 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 485,55 lei aferent contestației la executare, potrivit dispozițiilor 10 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, 300 lei aferent cererii de întoarcere a executării silite, conform dispozițiilor art.10 alin.4 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și 50 lei aferent cererii de suspendare a executării silite, conform dispozițiilor art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 21.05.2015, intimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, decăderea contestatoarei din dreptul de a solicita anularea pe cale judecătorească a deciziei de impunere, motivată de nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr.92/2003, iar, în subsidiar, respingerea contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a precizat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.5/21.01.2011. În atare condiții, s-a procedat, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 44/22.01.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, titlul IX, cap. XII, pct. 17 (2) și pct. 54 (2).
Astfel, a menționat intimata că impunerea reclamantei la plata impozitului pe clădiri aferent contractului de închiriere a fost solicitată prin procesul-verbal de constatare nr._/29.09.2014 al Camerei de Conturi V., prin care a fost calculat debitul și accesoriile, în cuantum de 7.611 lei, reprezentând impozit pe clădiri pe anii 2013-2014.
Decizia de impunere nr.213/20.03.2015 a fost înaintată reclamantei prin corespondență cu confirmare de primire, iar stabilirea obligațiilor de plată de către Biroul Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei orașului Mărășești, s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, decizia de impunere îndeplinind condițiile de fond și de formă impuse de art. 43 din O.G. 92/2003, precum și cu condițiile necesare și obligatorii impuse de Legea nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003.
În drept, intimata a invocat dispozițiile H.G. nr.44/2004, O. G. nr.92/2003, Legea nr.571/2003.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
La termenul din data de 28.09.2015, în temeiul art.258 alin.1 raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
La termenul din data de 09.11.2015, instanța, fiind lămurită, a rămas în pronunțare pe cererea de chemare în judecată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că întimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale a emis împotriva contestatoarei R. & R. S.A. titlul executoriu nr.142 din 20.03.2015, pentru suma de 7.611 lei reprezentând impozit și taxe pe clădiri, fiind emisă în contra contestatoarei și somația nr.230 din 20.03.2015, toate acestea în cadrul dosarului de executare în care au fost emise cele două acte.
În drept, potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală (în continuare, O.G. nr.92/2003), “executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.”
Prin urmare, executarea silită poate fi pornită doar în temeiul unui titlu executoriu.
Or, potrivit dispozițiilor art.141 alin.2 din O.G. nr.92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu “la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.110 alin.2 din O.G. nr.92/2003, “colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz,”, în alin.2 din același articol fiind definit titlul de creanță drept “actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”.
Printre titlurile de creanță enumerate în cuprinsul art.110 alin.3 din O.G. nr.92/2003, se regăsesc decizia de impunere, declarația fiscală, declarația vamală, decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Or, titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu nr nr.142 din 20.03.2015 este decizia de impunere nr.213 din 20.03.2015.
Din oficiu, instanța a pus în discuția părților prezente la termenul de judecată din 09.11.2015, aspectul privind comunicarea titlului de creanță sus-arătat, în vederea existenței posibilității contestatoarei de a-l contesta, conform dispozițiilor art.205 din O.G. nr.92/2003.
Analizând acest motiv de nelegalitate invocat, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din O.G. nr.92/2003, “actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.”, pentru ca în cuprinsul alin.2 al art.45 să se prevadă că “actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Or, în conformitate cu dispozițiile art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003, “actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acesuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, iar în situația în care comunicarea potrivit alin.2 nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate, potrivit dispozițiilor art.44 alin.5 din O.G. nr.92/2003, se face “prin afișarea, concomitentă, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art.35, afișarea se face, concomitent,la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.”
Raportând dispozițiile legale sus-arătate la situația de fapt din prezenta cauză, instanța reține că intimata nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță către contestator, deși i s-a solicitat de către instanță să depună întregul dosar de executare, prin răspunsul intimatei de la fila 85 din dosar, deducându-se că ceea ce se regăsește la dosarul cauzei reprezintă toate actele emise în sensul sus-arătat.
Pe cale de considență, în lipsa unei comunicări legale, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ în cauză, având în vedere dispozițiile art.45 alin.2 din O.G. nr.92/2003 coroborat cu art.141 alin.2 din O.G. nr.92/2003.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de către contestator, care privesc nelegalitatea și netemeinicia titlului de creanță însuși, instanța are în vedere că aceste motive pot fi invocate pe calea unei contestații împotriva titlului de creanță, prevăzute de titlul IX din O.G. nr.92/2003, și anume, art.205-218 din O.G. nr.92/2003, drept pentru care nu le va analiza, având în vedere, totodată, că potrivit art.207, termenul de depunere a contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sens în care instanța va respinge contestația la executare formulată în contra titlului de creanță constând în decizia de impunere.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea R. & R. S.A., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale și va anula somația nr.230 din 20.03.2015 și titlul executoriu nr.142 din 20.03.2015, precum și executarea silită însăși ce face obiectul dosarului de executare în care au fost emise cele două acte, respingând, în rest, contestația la executare.
Soluție de admitere a contestației se răsfrânge, implicit, pe de o parte, asupra cererii de întoarcere a executării silite, pe care instanța o va respinge ca neîntemeiată, în condițiile în care nu s-a reușit recuperarea de către intimată a sumei care face obiectul titlului executoriu, prin răspunsul de la fila 85 din dosar intimata arătând că în afară de somație și titlul executoriu nu a mai emis alte acte de executare, motiv pentru care nu se impune restabilirea situației anterioare executării, potrivit dispozițiilor art.722 și urm. C.pr.civ.
Pe de altă parte, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, întrucât instanța a rămas în pronunțare, la același termen, atât pe contestația la executare, cât și pe cererea de suspendare a executării silite, iar, față de dispozițiile art.718 alin.1 C.pr.civ., suspendarea executării silite se poate dispune până la soluționarea contestației la executare.
Totodată, instanța, în temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ., va obliga intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 535,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferent contestației la executare și cererii de suspendare a executării silite, respingând, în rest, ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru în ceea ce privește cererea, respinsă ca neîntemeiată, de întoarcere a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea R. & R. S.A., cu sediul în București, ..75, clădirea Forum 2000, faza I, ., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Mărășești Județul V. – Biroul Impozite și Taxe Locale, cu sediul în Mărășești, ., județul V..
Anulează somația nr.230 din 20.03.2015 și titlul executoriu nr.142 din 20.03.2015, precum și executarea silită însăși ce face obiectul dosarului de executare în care au fost emise cele două acte, respingând, în rest, contestația la executare.
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 535,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, respingând, în rest, ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată.
Cu drept numai de apel, în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./17.11.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8090/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8092/2015. Judecătoria... → |
|---|
