Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1159/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1159/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1159/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1159
Ședința publică din data de 11.02.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor București și pe intimata D. M., având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile. Se prezintă curatorul special desemnat pentru reprezentarea intereselor intimatei D. M., avocat C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au depus relațiile solicitate B. D. G., L. G. M. P., la data de 09.01.2015 și intimata prin curator special a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 09.02.2015.
Instanța pune în discuția părții competența de soluționare a prezentei cauze.
Intimata prin curator special apreciază că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să judece prezenta cauză.
La interpelarea instanței, curatorul special desemnat pentru reprezentarea intereselor intimatei D. M. învederează faptul că a fost achitat onorariul său, stabilit de către instanță în sarcina contestatorului.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 N.C.proc.civ., constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 713 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 650 alin. 1 și 2 N.C.proc.civ. (în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc) și față de locul situării sediului executorului judecătoresc care a instrumentat dosarul de executare în cauza de față.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Intimata prin curator special solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 255 N.C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți, apreciind că aceasta este admisibilă, legală și poate duce la soluționarea cauzei.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 N. C.proc.civ., declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul părții în dezbateri asupra fondului cauzei.
Intimata prin curator special solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele indicate în cuprinsul întâmpinării. Prin încheierea contestată, executorul judecătoresc a făcut referire exactă la valoarea debitului, iar onorariul încasat de către executor a fost stabilit în conformitate cu art. 39 din Legea nr. 188/2000, respectiv până la limita a 10% din suma reprezentând valoarea creanței. Cheltuielile de executare sunt aceleași indiferent de valoarea creditului. Cu privire la susținerile contestatorului referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 2 din OG nr. 22/2002, se arată faptul că instituția contestatoare nu a învederat și probat lipsa fondurilor. Pentru aceste motive, solicită respingerea contestației la executare.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 N.C.proc.civ. declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2014, sub nr._, contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor București a chemat în judecată pe intimata D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în tot a actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 3377/2014 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în fapt, la data de 27.10.2014, i-au fost comunicate Ministerului Finanțelor Publice actele de executare emise de către B. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 3377/2014, creditoare fiind D. M., solicitând plata sumei de 2.477,84 lei, compusă din suma de 950 lei reprezentând debit plus suma de 1527,84 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorul a apreciat că actele de executare au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor art. 665 pct. 3 C.proc.civ., în sensul că a fost omis a se preciza debitul de 950 lei, având în vedere faptul că s-a stabilit suma de 1.527,84 lei cheltuieli de executare, aproape dublu față de debitul de recuperat.
De asemenea, contestatorul a susținut că suma de 1.527,84 lei reprezentând cheltuieli de executare, stabilită în dosarul de executare nr. 3377/2014 este nelegală, întrucât depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată. B. D. G., L. G. și M. P. a stabilit ca și cheltuieli de executare suma de 1.527,84 lei la un debit în cuantum de 950 lei, depășind astfel limita maximă impusă de lege (onorariul stabilit nu trebuie să depășească limitele maxime impuse de lege, incluzând TVA și cheltuieli de executare, neprezentând relevanță, sub aspectul aplicabilității textului de lege, faptul că executorii judecătorești sunt plătitori de TVA), respectiv de 10% din suma reprezentând valoarea creanței.
Rațiunea reglementării unor plafoane maximale ale onorariilor percepute de executorii judecătorești este reprezentată de necesitatea asigurării unei protecții a debitorului care, deși trebuie să acopere cheltuielile executării silite, totuși nu trebuie să suporte niște cheltuieli de executare disproporționat de mari, prin raportare la debitul său. În susținerea acestei interpretări, contestatorul a invocat principiile „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” și „in dubio pro reo”.
Contestatorul a apreciat că onorariul stabilit de executorul judecătoresc este vădit disproporționat raportat la activitatea prestată de către acesta. În acest sens au fost invocate prevederile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și Ordinul nr. 2550/14.11.2006, astfel cum a fost modificat prin OMJ nr. 2561/2012, care cuprind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. La stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc, legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită.
S-a susținut de către contestator faptul că stabilirea unor cheltuieli de executare în cuantum de 1.527,84 lei, calculate la valoarea creanței de recuperat, este vădit disproporționată, nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitate și valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru actele de executare îndeplinite, respectiv somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prin aceasta încălcându-se principiul echității.
În ce privește solicitarea de suspendare a executării silite în temeiul dispozițiilor art. 718 alin. 1 C.proc.civ., contestatoare a învederat faptul că prin continuarea executării silite, instituția este grav prejudiciată, atât timp cât, contrar dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, există riscul executării silite în ceea ce privește cheltuielile de executare, deși legiuitorul a stabilit un termen de 6 luni pentru plata debitului, în interiorul căruia contestatorul putea lua măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 și urm. C.proc.civ., art. 713 alin. 2, art. 714 pct. 1 și 4 C.proc.civ.
În susținerea cererii nu au fost depuse înscrisuri suplimentare.
Prin fax, la data de 09.02.2015, intimata, prin curator special avocat C. N., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare s-a arătat că executorul judecătoresc a precizat în Încheierea din data de 18.09.2014, faptul că debitoarea-contestatoare va fi obligată la plata sumei de 950 lei reprezentând cheltuieli de judecată și la recuperarea cheltuielilor ocazionate de executarea silită, iar în Încheierea din data de 22.10.2014 a făcut referire exactă la valoarea debitului și anume: 2.477,84 lei, reprezentând detaliat cuantumul și semnificația cheltuielilor de executare.
În concordanță cu prevederile art. 39 din Legea nr. 188/2000, actualizată și republicată, executorul judecătoresc a stabilit onorariul în limita a 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, ce depășește 10% reprezentând TVA aferent sumei respective. Cu atât mai mult, cheltuielile de executare nu pot fi incluse în onorariu, astfel cum pretinde executoriu.
Intimata a arătat faptul că onorariul execuțional este sub 100 lei, suma nefiind disproporționată cu munca depusă. Cheltuielile de executare nu pot fi apreciate în funcție de valoarea creditului, demersurile executorului judecătoresc fiind aceleași, astfel cum prevede legea.
De asemenea, intimata a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, arătând faptul că instituția contestatoare doar s-a limitat la a invoca aceste dispoziții, dar nu a învederat și probat că executarea creanței nu poate începe din cauza lipsei de fonduri. Refuzul executării hotărârii judecătorești ce stabilește față de o instituție a statului o obligație de plată, încalcă prevederile art. 6 din Conv.E.D.O. – un proces echitabil trebuie să cuprindă nu numai procedura până la pronunțarea hotărârii, dar și executarea acesteia – și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conv.E.D.O., conform căruia creanța constituie un „bun” în sensul Convenției.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. D. G., L. G. și M. P., pentru comunicarea unor copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 3377/2014, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 17-50.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 25.09.2014, la cererea intimatei formulată prin intermediul B. Asociați D. G., L. G. și M. P. în cadrul dosarului execuțional nr._, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1556/05.03.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București pentru recuperarea sumei de 950 de lei și a cheltuielilor de executare.
Prin încheierea pronunțată de B. Asociați D. G., L. G. și M. P. la data de 22.10.2014 au fost stabilite cheltuielile de executare, reținându-se ca fiind datorate sumele de 117,8 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, respectiv de 1410,04 lei, cu titlu de ,,alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite,,.
Prin somația emisă la data de 22.10.2014, executorul judecătoresc a adus la cunoștință contestatorului obligația de plată a sumei totale de 2477,84 de lei, iar la data de 10.11.2014 a emis o . adrese de înființare a popririi.
Referitor la susținerile contestatorului potrivit cărora executorul judecătoresc nu a făcut referire în actele de executare la cuantumul debitului urmărit, acestea sunt neîntemeiate. Se observă că, atât în cuprinsul somațiței cât și al adreselor de înființare a popririi, figurează în integralitatea sa debitul urmărit, în valoare totală de 2477,84 de lei.
Cât privește cheltuielile de executare, instanța reține că, în temeiul articolului 669 alin 2 și 3 C.proc.civ., sunt în sarcina debitorului urmărit, iar printre aceste cheltuieli se numără: onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului, cheltuielile efcetuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită, cheltuielile de transport și alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășuării executării silite.
De asemenea, art. 669 alin 4 C. proc. civ. prevede că sumele susmenționate datorate se stabilesc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, putând fi cenzurate de către instanță, pec alea contestației la executare.
În temeiul art. 55 din OMJ nr.210/2001, onorariul executorului judecătoresc se stabilește în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/2001 privind executorii judecătorești. Potrivit art. 39 din cuprinsul acestei din urmă legi, ” în cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt urmatoarele: pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite(….).”
În cauza de față, debitul principal urmărit este reprezentat de suma de 950 lei, motiv pentru care onorariul maxim pe care îl poate stabili executorul judecătoresc este 95 de lei, la care se adaugă TVA (impozit indirect suportat de beneficiarul final al serviciului). În aceste condiții, suma de 117,8 de lei, care include și TVA, reprezintă un onorariu care respectă limita maximă prevăzută de lege.
Între limitele minime și cele maxime care cenzurează stabilirea onorariului executorului judecătoresc, instanța stabilește că acesta din urmă este cel mai în măsură să cuantifice munca depusă, efortul intelectual, complexitatea dosarului și răspunderea sa față de executarea silită însăși. De altfel, în cauză, onorariul în valoare de 117,8 lei apare instanței ca fiind unul proporțional cu aspectele susmenționate.
Pe de altă parte, instanța apreciază că suma de 1410,04 de lei, cu titlu de ,,alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executăriiu silite,, a fost stabilită nelegal. În primul rând, fiind vorba despre o categorie generală de cheltuieli, executorul judecătoresc ar fi avut obligația să precizeze în cuprinsul încheierii, în concret, componența acesteia. În al doilea rând, instanța observă că, la dosarul de executare nu există ncio dovadă cu privire la alte chletuieli pretins ocazionate de executarea silită.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 719 raportat la art. 669 alin 3 și 4 C.proc.civ, instanța va admite în parte contestația și va anula executarea silită în privința sumei de 1410,94 lei, reprezentând cheltuieli de executare. Va respinge contestația, în rest, ca neîntemeiată.
Având în vedere că la termenul fixat pentru judecarea contestației la executare aceasta a fost și soluționată, și văzând și prevederile art. 718, alin.1 C.proc.civ. care reglementează posibilitatea instanței de suspendare a executării silite, la cerere, până la soluționarea contestației la executare, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor București, cu sediul în București, ., sector 2, în contradictoriu cu intimata D. M., CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în București, .. 7, sector 1, citată prin publicitate, respectiv la ultimul domiciliu cunoscut, la ușa instanței și pe portalul instanțelor de judecată, interesele sale fiind reprezentate în prezenta cauză prin curator special avocat C. N..
Anulează executarea silită derulată de B. Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr. 3377/2014, în privința sumei de 1410,94 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Respinge contestația, în rest, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2275/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1162/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
