Validare poprire. Sentința nr. 6976/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6976/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 6976/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
București, Sector 4, Splaiul Independenței nr. 5
SECȚIA CIVILĂ
Dosarul nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6976
Ședința publică din: 02.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A.-M. P.
Grefier: A.-L. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect validare poprire, iar ca părți: creditorul I. I. C., debitorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. S. și terțul poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Cursul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 01.10.2015 ce face parte integrantă din prezenta. La acea dată, în temeiul art. 150 C.pr.civ., instanța a reținut cauza spre soluționare.
Având nevoie de timp pentru a delibera și a consemna minuta, în temeiul art. 260 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, după ce a deliberat în secret, conform art. 256 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. PROCEDURA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2015, sub nr._, creditorul I. I. C. a formulat, în contradictoriu cu debitoarea D. G. A FINANTELOR PUBLICE C.-S. și terțul poprit A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cerere de validare a popririi pentru recuperarea debitului reprezentat de: suma de 22.374 lei, cu titlu de drepturi bănești conform titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ irevocabilă prin decizia nr. 519/02.04.2009, pronunțată în același dosar de către Curtea de Apel Timișoara și suma de 5.046 lei, cu titlu de cheltuieli de executare, conform procesului verbal de cheltuieli întocmit în cadrul dosarului de executare.
În fapt, în motivarea cererii legal timbrate, creditoarea a arătat că ulterior încuviințării executării silite de către instanță, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012 a fost instituită măsura popririi față de ANAF, prin adresă legal comunicată, fiind astfel poprite veniturile prezente și viitoare ale debitorului urmărit, D. G. A FINANTELOR PUBLICE C.-S., până la concurența sumei de 27.429 lei.
S-a mai arătat că măsura popririi a fost luată legal de către B. Casagranda-S. A., însă în mod nejustificat, ANAF nu a dat niciun răspuns scris, refuzând implicit consemnarea, plata ori cel puțin alocarea sumei datorate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 452 - 461 C.pr.civ.
În susținere, a fost atașat în fotocopie adresa de înființare a popririi (f. 5).
Până la închiderea dezbaterilor în prezenta cauză, nici debitorul, nici terțul poprit nu au depus întâmpinare.
În prezenta cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul de executare nr. 756/2012 al B. Casagranda-S. A. (f. 12).
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 05.08.2015 s-a comunicat terțului poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ adresa de înființare a popririi (f. 5) emisă în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, instrumentat de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CASAGRANDA – S. A., privind creditorul I. I.-C. și debitorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S., prin care s-a dispus înființarea popririi, până la concurența sumei de 27.420 lei.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În soluționarea cauzei instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 452 – 460 din Codul de procedură civilă.
B. Soluția instanței
Față de situația de fapt reținută, făcând aplicarea prevederilor legale de mai sus, instanța constată că cererea creditorului este întemeiată, motiv pentru care o va admite în consecință. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele considerente:
Calitatea procesuală necesară formulării prezentei cereri rezultă din dispozițiile art. 460 C.pr.civ., care prevede că, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile care-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, în termen 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
În ceea ce privește fondul validării popririi solicitate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Din această perspectivă, în ceea ce privește raporturile dintre Direcția Generală a Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța constată că DGFP este o instituție care nu se autofinanțează, ci banii necesari cheltuielilor pe care le are de efectuat, inclusiv pentru acoperirea sumelor de bani la care este obligată prin hotărâri judecătorești, trebuie să i se aloce prin deschiderea de credite bugetare. Or, deschiderea creditelor bugetare pentru cheltuielile Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. se realizează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform art. 4 alin. (3) pct. 4 lit. e) din HG nr. 109/2009, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, act normativ în vigoare la data primirii de către ANAF a adresei de înființare a popririi. Conform articolului menționat, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar. Instanța constată că, până la reorganizarea ANAF din 01.08.2013, calitatea de ordonator terțiar de credite o deținea directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice.
Prin urmare, atunci când ANAF a primit adresa de înființare a popririi emisă de executor pentru recuperarea sumei datorate de DGFP C. S., ANAF ar fi trebuit să efectueze toate demersurile necesare pentru deschiderea creditelor bugetare, în vederea plății sumei datorate de DGFP, având în vedere că deschiderea creditelor bugetare pentru cheltuielile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se realizează de către ANAF.
Cu toate acestea, ANAF nu a procedat în acest sens. Prin urmare, în baza art. 460 C.pr.civ., se impune validarea împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală a popririi înființate prin adresa de înființare a popririi emisă de executor judecătoresc Casagranda – S. A. în dosar de executare nr. 756/2012 și, pe cale de consecință, obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală la plata către creditorul I. I.-C. a sumei de 27.420 lei.
Cu privire la raporturile juridice dintre terțul poprit și debitoarea executată silit, pe care se întemeiază adresa de înființare a popriri ce face obiectul cauzei, instanța a reținut că acestea există în temeiul dispozițiilor legale prezentate în continuare.
Astfel, instanța a reținut că direcțiile generale ale finanțelor publice județene se află în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza art. 2 din HG nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. De asemenea, în baza art. 4 alin. 3 pct. 4 lit. e din același act normativ, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite.
În concret, ministrul finanțelor publice deține calitatea de ordonator principal de credite, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține calitatea de ordonator secundar de credite, iar directorii direcțiilor județene ale finanțelor publice au calitatea de ordonatori terțiari de credite. În acest sistem piramidal de organizare, fondurile necesare pentru buna funcționare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcțiilor subordonate provin de la Ministerul Finanțelor Publice. La rândul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală, din fondurile care îi sunt repartizate, își organizează propria activitate, dar totodată distribuie fondurile necesare către direcțiile județene ale finanțelor publice.
Deși aceste raporturi de subordonare financiară între instituții, existente în temeiul legii, nu sunt raporturile clasice dintre un debitor și un terț poprit, prin care acesta din urmă să datoreze sume de bani debitorului, instanța apreciază că ele fac parte din domeniul de aplicare al art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece DGFP nu se angajează, pe cont propriu, în raporturi contractuale cu terțe persoane, prin care să obțină venituri, ci doar distribuie sumele de bani primite în temeiul legii bugetului de stat conform alocației bugetare. Prin urmare, în lipsa alimentării cu fonduri a acestei instituții de către ordonatorii superiori de credite, debitoarea ar fi în imposibilitate de a executa vreodată obligațiile de plată pe care le are, situație ce nu poate fi remediată decât prin instituirea unei popriri pentru sumele de bani ce i se cuvin, la ordonatorii superiori de credite.
Prin urmare, nu se poate reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu ar datora sume de bani către DGFP C. S., ci din contră, DGFP C. S. se administrează chiar din fondurile pe care i le alocă Agenția.
În ceea ce privește împrejurarea potrivit cu care cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată, veniturile și cheltuielile bugetare fiind aprobate prin lege, instanța reține că prevederile legale nu trebuie interpretate în sensul că instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective. O asemenea interpretare ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești. În această manieră s-ar ignora principiul securității raporturilor juridice și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Într-adevăr, instituțiile publice pot antrena cheltuieli doar conform destinației stabilite prin bugetul anual. Tocmai de aceea, pentru a nu se ajunge în situația unei „imunități la executare”, este necesar ca bugetul anual să conțină un capitol distinct pentru executarea obligațiilor izvorâte din hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În cazul în care bugetul anual nu conține un asemenea capitol ori fondurile alocate acelui capitol sunt insuficiente, atunci instituția publică are obligația de a solicita fonduri suplimentare ori de a redistribui fondurile între capitolele bugetului, astfel încât aspectele statuate în mod definitiv și irevocabil de o instanță de judecată să fie pe deplin respectate.
În cazul în care aceste măsuri nu sunt luate, creditorul este pe deplin îndreptățit să procedeze la executarea silită a obligației, chiar și prin poprirea conturilor instituției publice, tocmai pentru respectarea securității raporturilor juridice, dar și pentru că instituțiile publice trebuie să ofere un exemplu de bună conduită în raporturile cu creditorii săi, prin asigurarea fondurilor necesare plății acestora și apoi prin plata benevolă. Or, dacă instituția publică nu efectuează demersuri pentru asigurarea fondurilor necesare plății creditorilor săi, atunci îndatorirea sa de plată benevolă este încălcată, iar creditorul poate urmări silit oricare din veniturile instituției publice, cu excepția celor indicate expres de legiuitor.
Potrivit art. 452 C.proc.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Potrivit art. 452-457 c.pr.civ. se analizează măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile legale ce îi revin pe parcursul procedurii executării silite în această formă.
Dispozitiile legale mentionate reglementeza cadrul legal in contextul caruia tertul poprit intervine in executarea silita, in sensul ca dupa dovedirea calitatii de tert poprit se analizeaza indeplinirea obligatiilor prevazute de lege privind consemnarea/plata. In cea ce priveste calitatea de tert poprit, instanta analizeaza raportul juridic existent intre acesta si debitor, respectiv daca in baza unor raporturi juridice preexistente tertul poprit datoreaza debitorului sume de bani. Astfel, dispozitiile legale amintite constituie in acelasi timp si limite ale interventiei tertului poprit in ceea ce priveste executarea silita a debitorului in sensul ca tertul nu poate invoca decat chestiuni care privesc raportul sau cu debitorul si nu aspecte ce tin de raportul juridic dintre creditorul urmaritor si debitor.
Potrivit art. 21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2)Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3)Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale."
Prin urmare, se arata ca Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, repartizează către Direcția generala a finanțelor publice a județului C.-S. creditele bugetare aprobate de către Ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.
În calitatea sa de ordonator terțiar de credite, Direcția generală a finanțelor publice a județului C.-S. utilizează aceste credite pentru realizarea sarcinilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Dispozitiile legale sus citate justifica calitatea de tert poprit a ANAF.
Aceste dispozitii conduc la concluzia ca ., ANAF este cel care alimenteaza conturile debitoarei, prin urmare datoreaza acesteia sume de bani. Situatia atipica determinata de calitatea ANAF de ordonator de credite nu poate conduce la concluzia ca nu exista un raport juridic intre ANAF si debitoare, ci asa cum s-a aratat interpretarea corecta este cea potrivit cu care ANAF datoreaza sume de bani ce pot forma obiectul executarii prin poprire. Fiind in discutie raporturi juridice intre institutii publice, faptul ca exista reglementari specifice privind activitatea acestora nu poate determina imposibilitatea executarii cata vreme din textele legale rezulta ca sume de bani sunt datorate, repartizarea creditelor fiind o indatorire legala a ANAF ca si ordonator secundar de credite. Nu se poate face o distinctie intre a datora si a repartiza, ci in speta dedusa judecatii repartizarea creditelor este forma specifica in care tertul poprit datoreaza sumele de bani catre debitoare si este de netagaduit ca intre acestea exista raporturi juridice. D. fiind raportul specific existent in situatia institutiilor publice si poprirea reglementata de codul de procedura civila trebuie analizata in sens larg, caci intre institutiile publice un raport obligational de drept comun nu poate exista in conditiile in care activitatea acestor institutii a primit o reglementare speciala.
În lumina tuturor celor de mai sus, instanța va admite cererea având ca obiect validare poprire și va valida poprirea a cărei validare s-a solicitat, comunicată la data de 05.08.2015, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, instrumentat de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CASAGRANDA – S. A..
Potrivit art. 460 alin. 4 C.pr.civ., după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere soluția ce s-a impus în privința cererii de validare poprire, constatând în acest context culpa procesuală a terțului poprit în generarea prezentului litigiu, instanța va obliga terțul poprit să ramburseze creditorului cheltuielile de judecată în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 51).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite cererea de chemare în judecată având ca obiectvalidare poprire, formulată de creditorulI. I.-C., cu domiciliul procesual ales la CA E. C. în București, ., ., ., în contradictoriu cu debitorulDIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. S., cu sediul în Reșița, .. 2, Județul C. S. și terțul popritA. N. DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, ., sector 5.
2. Validează poprirea a cărei validare s-a solicitat, comunicată la data de 05.08.2015, în cadrul dosarului de executare nr. 756/2012, instrumentat de BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CASAGRANDA – S. A..
3. Obligă terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței (în valoare de 27.429 lei la data de 05.08.2015), suma datorată debitorului.
4. Obligă terțul poprit să ramburseze creditorului cheltuielile de judecată în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
5. Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 282 și 284 C.pr.civ.
6. Prezenta hotărâre se va comunica părților, în copie, în temeiul art. 266 alin. 3 C.pr.civ.
7. Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A.-M. P.A.-L. O.
Redactat: A.-M. PUIUData: 06.11.2015Număr de exemplare printate: 2
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6911/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 7011/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
