Validare poprire. Sentința nr. 9037/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9037/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 9037/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9037
Ședința publică din data de 09.12.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A. T.
GREFIER – C. S.-M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea C. S. A., pe debitoarea Direcția R. a Finanțelor Publice Timișoara–Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. (în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S.) și pe terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul dispozițiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 C.proc.civ. 1865, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 460 alin. 1 C.proc.civ. 1865 raportat la art. 373 alin. 2 C.proc.civ. 1865 și față de locul situării sediului terțului poprit.
Instanța, deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ. 1865, asupra excepției tardivității formulării cererii de validare a popririi, invocată de către terțul poprit prin întâmpinare, o respinge ca neîntemeiată, văzând faptul că adresa de înființare a popririi în privința căreia s-a solicitat validarea (fila nr. 4) a fost comunicată către terțul poprit la data de 05.08.2015, motiv pentru care acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 C.proc.civ. 1865.
Instanța, considerându-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către creditoare și terțul poprit.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2015, sub nr._, creditoarea C. S. A. a chemat în judecată pe debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și pe terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună validarea popririi înființată în cadrul dosarului execuțional nr. 683/2012 al B. Casagranda-S. A.. De asemenea, s-a solicitat obligarea terțului poprit la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, conform prevederilor art. 274 C.proc.civ.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în cadrul dosarului execuțional nr. 683/2012, în urma încuviințării executării silite, B. Casagranda-S. A. a emis adresa de înființare a popririi către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată de către Tribunalul C.-S., pentru poprirea veniturilor prezente și viitoare ale debitorului urmărit, Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., până la concurența sumei de 1835 lei.
În mod nejustificat, terțul poprit nu a dat niciun răspuns scris, refuzând implicit consemnarea, plata ori cel puțin alocarea sumei datorate, deși virează lunar angajatorului salariile și drepturile salariale, fiind încălcate cu rea-credință, dispozițiile art. 452 și urm. C.proc.civ.
Creditoarea a menționat și faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat în fața instanței suspendarea provizorie a executării silite, în scopul de a bloca respectivele plăți, însă Judecătoria Sectorului 5 București a respins, în mod irevocabil, cererea de suspendare.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 452-461 C.proc.civ. 1865.
În susținerea cererii a fost depusă adresa de înființare a popririi înregistrată la MFP-ANAF sub nr._/05.08.2015.
Prin Serviciul Registratură, terțul poprit a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la data de 05.10.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și desființarea popririi dispusă de B. Casagranda-S. A., iar pe cale de excepție a invocat tardivitatea formulării acțiunii.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, terțul poprit a invocat prevederile art. 460 alin. 1 C.proc.civ. 1865, arătând faptul că la data de 19.09.2012 a fost înregistrată la ANAF adresa de înființare a popririi și indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare și/sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate de către ANAF debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S., până la concurența sumei de 1835 lei, astfel că termenul de 3 luni pentru introducerea cererii se calcula de la data de 19.09.2012 și se împlinea la data de 19.12.2012, prezenta acțiune fiind tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, s-a arătat faptul că sentința civilă nr. 1843/2008 a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 123/2012 al B. N. N., iar executarea silită a fost contestată de către Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S.. Litigiul a făcut obiectul dosarului nr._ *, finalizat prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013, pronunțată de către Judecătoria Reșița, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis contestația la executare și s-a dispus anularea actelor de executare.
Prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 s-a reținut faptul că executarea silită demarată în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 este nelegală, reținându-se că „titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichidă”. Totodată, s-a reținut incidența în cauză a Deciziei nr. 20/21.09.2009 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În paralel, creditoarea C. S. A. a demarat o nouă procedură de executare silită în baza aceluiași titlu de creanță, prin intermediul B. Casagranda S. A., executare demarată împotriva ANAF, în calitate de terț poprit.
Terțul poprit a susținut faptul că, inexistența pretinsei creanțe invocată față de debitorul inițial DGFP C.-S. conduce la inexistența raportului juridic obligațional, artificial instituit, între debitor și terțul poprit ANAF.
De asemenea, executarea silită este demarată în mod nelegal și prin prisma faptului că la nivelul instituțiilor publice, între DGFP C.-S. și ANAF nu există un raport creditor-debitor, derularea sumelor de bani între aceste două instituții fiind făcută prin intermediul unei planificări generale a bugetului de stat, operațiuni ce exced cadrului clasic și restrâns al raporturilor juridice creditor-debitor, în înțelesul art. 452 alin. 1 C.proc.civ. În acest sens, au fost invocate prevederile art. 4 alin. 3 și alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
Totodată, potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde exercițiului bugetar, iar potrivit prevederilor art. 12 din același act normativ, veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu si se aproba in buget pe surse de proveniența si respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economica si destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.
Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002, cheltuielile bugetare au destinație precisa si limitata si sunt determinate de autorizările conținute in legi specifice si in legile bugetare anuale, iar alin. 3 prevede ca nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțată si plătită daca este aprobata potrivit legii si are prevederi bugetare.
De asemenea, art. 780 alin. 5 lit. a) C.proc.civ. prevede că nu pot fi supuse executării silite sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de drepturi de dispoziție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ. și art. 7 din OG nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 92/2011, precum și toate dispozițiile legale invocate.
La acest termen de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către terțul poprit prin întâmpinare.
Instanța a dispus emiterea din oficiu a unei adrese către B. Casagranda-S. A., pentru a se comunica copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele din dosarul de executare nr. 683/2012, acestea fiind atașate la dosarul cauzei la filele nr. 12-65.
S-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008 (f. 16-21), pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea formulată de o . reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
Creditorii au formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., prin care au solicitat ca executarea silită să se realizeze prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. de către Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală., sens în care s-a format dosarul execuțional nr. 683/2012.
În baza încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București (f.24), executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și altor bunuri mobile incorporale datorate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare Fiscală debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. (f.26).
Prin sentința civilă nr. 3399/2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București (irevocabilă) s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către terțul poprit ANAF împotriva susmenționatei executări silite. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut următoarele aspecte esențiale și pentru soluționarea cauzei de față: 1. ,,în mod corect, s-a procedat la declanșarea executării silite în cauză, în modalitatea popririi, prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 nefiind incidente de drept și în mod automat, ci numai în condițiile dovedirii lipsei de fonduri în vederea executării voluntare a creanței, aspect ce nu a fost invocat sau probat în cauză” ; 2. ,,nu se poate reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu ar datora sume de bani către DGFP C. S.. Din contră, DGFP C. S. se administrează chiar din fondurile pe care i le alocă Agenția” 3. ,,prevederile art. 139 Cod procedură fiscală nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea referindu-se la executarea creanțelor fiscale” ; 4. ,,a fost consfințit cu caracter definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S., că intimata a fost angajata Direcției Județene a Finanțelor Publice C. S.” ; 5. ,,În ceea ce privește apărarea contestatoarei conform căreia cheltuielile bugetare au o destinație precisă și limitată, veniturile și cheltuielile bugetare fiind aprobate prin lege, instanța reține că prevederile legale menționate nu trebuie interpretate în sensul că instituțiile publice își execută obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile doar dacă legea permite acest lucru prin mențiuni speciale inserate în actul normativ care reglementează bugetul instituțiilor respective. O asemenea interpretare ar crea premisele unei reale „imunități la executare” a instituțiilor publice, statul putând astfel oricând să ignore dispozițiile din hotărâri judecătorești prin nefinanțarea cheltuielilor izvorâte din titlurile executorii pronunțate de instanțele judecătorești”. 6. ,,Referitor la apărarea conform căreia instanța nu a cuantificat suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, instanța reține că aceste drepturi salariale restante sunt ușor determinabile, prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază încasat de intimată” 7. ,, În ceea ce privește apărarea conform căreia executarea ar fi lovită de nulitate, deoarece nu a fost emisă somația prevăzută de art. 387 C. proc. civ., instanța reține că, în temeiul art. 454 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează fără somație. De asemenea, prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile în prezenta cauză, din motivele arătate mai sus”.
Cercetând considerentele sentinței susmenționate, prin care s-au tranșat în mod definitiv aspectele amintite, instanța apreciază că argumentele respective au fost decizorii, în sensul că au venit să tranșeze aspectele litigiului referitoare la legalitatea executării silite demarate împotriva debitoarei prin poprirea sumelor de bani datorate acesteia de către terțul poprit ANAF. Aceste argumente avute în vedere de instanța de executare au conținut în ele soluția asupra legalității raportului juridic execuțional, de o așa manieră încât părțile nu sunt îndreptățite ca într-o procedură ulterioară să reia dezbaterile asupra aspectelor astfel tranșate. A admite posibilitatea ca terțul poprit (participant în dosarul având ca obiect contestația la executare susmenționată) să pună în discuție legalitatea executării silite în faza de validare a popririi, după ce în mod irevocabil s-a statuat aceasta, înseamnă a crea premisele instabilității juridice, căci s-ar recunoaște posibilitatea revenirii, în mod indirect, asupra chestiunii litigioase tranșate în mod definitiv de către Judecătoria Sectorului 5 București.
Prin urmare, întemeindu-se pe efectul pozitiv al lucrului judecat prin sentința civilă nr. 3399/2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța va reține caracterul legal al executării silite demarate în cauză de către creditoare.
Cât despre efectele sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014 a Tribunalului C. S.) asupra executării silite în discuție, se constată că nu există identitate de părți și obiect. Astfel, în vreme ce în prezenta cauză, părți sunt Agenția N. de Administrare Fiscala (terț poprit în dosarul execuțional al B. Casagranda – S. A.), creditoarea C. S. și debitoarea Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. S. (F. Direcția Generală A Finanțelor Publice C. S.), în dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița, părti au fost contestatorul Ministerul Finantelor Publice pentru Directia Generala a Finantelor Publice C. S. (în calitate de debitor), iar intimați Sindicatul Directiei Financiare C. S. și Biroul Executorului Judecătoresc N. N..
Nu există nici identitate de obiect, deoarece în prezenta cauză se pune în discuție legalitatea executării silite începute în dosarul nr. 683/2012 al B. Casagranda S. A. la cererea creditoarei C. S., iar în dosarul nr._ înregistrat pe rolul Judecîtoriei Resita s-a contestat executarea demarată în dosarul nr. 123/2012 al B. N. N., la cererea creditorului Sindicatul Directiei Financiare C. S..
Prin urmare, în lipsa identității de părți, dezlegările date prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița (irevocabilă prin decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014 a Tribunalului C. S.) nu sunt susceptibile de a se bucura nici de efectul pozitiv al lucrului judecat prin raportare la prezenta cauză.
Totodată, aplicabilitatea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/21.09.2009, pronunțată pe calea unui recurs în interesul legii, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești executate silit în cauză, nu mai poate fi analizată, efectele acesteia nefiind aplicabile litigiilor deja soluționate. Trebuie observat că, atât dispozitivul deciziei de recurs în interesul legii cât și considerentele pe care acesta se sprijină vizează, ca problemă de drept judecată, doar imposibilitatea acordării pe cale judecătorească a respectivelor drepturi salariale. Or, astfel după cum s-a arătat mai sus, această dezlegare nu poate fi valorificată după rămânerea definitivă a hotărârii de fond, în faza de executare silită. A nesocoti existența titlului executoriu ar reprezenta o încălcare a art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a reținut că dreptul de a apela la o instanță ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să fie ineficientă în detrimentul unei părți -Imobiliara Saffi împotriva Italiei - 1999, paragraful 63-), consecință pe care instanța nu o poate consfinți prin admiterea prezentei contestații.
În continuare, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, care prevăd că legea nouă se aplică doar executărilor silite începute după ., față de data sesizării organului de executare în prezenta cauză, respectiv 06.07.2012, instanța înțelege să își raporteze analiza la prevederile C.pr.civ de la 1864.
Potrivit art. 460 C.pr.civ., ,,dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”. În acest sens, instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. În ceea ce privește necesitatea îndeplinirii în cauză a cerințelor de bază privind înființarea popririi, instanța reține că potrivit art. 452 alin. 1 C.pr.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente.
În speță, instanța reține că debitoarea datorează creditoarei sumele pentru care se solicită validarea popririi, în baza titlului executoriu arătat anterior, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 460 al. 2 C.pr.civ., terțul poprit datorând, la rândul său, sume de bani debitoarei ale cărei conturi sunt deschise la această instituție. Totodată, se mai reține că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația de a plăti creditorilor sumele pentru care s-a emis adresa de înființare a popririi din data de 30.07.2015 (f.4)
În consecință, instanta va dispune validarea popririi înființate la data de 05.08.2015 în dosarul de executare nr. 683/2012 al B. Casagranda S.-A. asupra sumelor datorate debitoarei de terțul poprit ANAF până la concurența sumei de 1.835 de lei
În ceea ce privește solicitarea creditoarei privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Astfel, chiar dacă terțul poprit a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, creditoarea nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, motiv pentru care instanța urmează să respingă cererea privind acordarea acestor cheltuieli, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către creditoarea C. S. A., cu domiciliul procesual ales la Av. E. C. și A. P., în București, ., ., ., în contradictoriu cu debitoarea Direcția R. a Finanțelor Publice Timișoara–Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.-S. (în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S.), cu sediul în Reșița, .. 2, jud. C. S. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, în parte.
Validează poprirea înființată la data de 30.07.2015 în dosarul de executare nr. 683/2012 al B. Casagranda S.-A. asupra sumelor datorate debitoarei de terțul poprit ANAF până la concurența sumei de 1835 de lei.
Obligă terțul poprit să plătească creditoarei suma susmenționată.
Respinge cererea creditoarei privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9035/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 8279/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
